Satisfacerea apetitului
Iubiți frați și surori,
Mi-au fost arătate unele lucruri în legătură cu comunitatea din _____. Mi-au fost prezentate cazuri individuale care, în multe privințe, reprezintă cazurile multor altora. Printre ele era cel al sorei A. și al soțului ei. Domnul l-a convins pe el de adevăr. A fost încântat de armonia și spiritul adevărului și a fost fericit să-l mărturisească. Dar Satana a venit la el cu ispita apetitului.
Fratele A. și-a satisfăcut timp îndelungat apetitul cu excitante care i-au întunecat mintea, i-au slăbit intelectul și i-au scăzut puterile morale. Rațiunea și judecata au fost duse în robia apetitului stricat și nenatural, și dreptul lui de întâi născut și natura umană dăruită de Dumnezeu au fost sacrificate obiceiurilor de necumpătare. Dacă fratele A. ar fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul și călăuza lui, dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu și s-ar fi rugat pentru har ca să biruiască, ar fi avut putere ca în Numele lui Isus să împiedice pe ispititor.
Dar fratele A. niciodată n-a simțit înaltele pretenții pe care le are Dumnezeu asupra lui. Facultățile lui morale au fost slăbite de obiceiurile lui în mâncare și băutură și prin risipă nesocotită. Când a îmbrățișat adevărul, el avea de format un caracter pentru cer. Dumnezeu avea să-l încerce și să-l pună la probă. El are de făcut o lucrare pentru sine pe care n-ar putea să o facă nimeni în locul lui. Prin felul lui de viață, el a pierdut mulți ani din prețiosul timp de ucenicie, când ar fi putut câștiga o experiență în probleme religioase, o cunoaștere a vieții lui Hristos și a nemărginitului sacrificiu făcut omului spre a-l elibera de cătușele pe care i le-a pus Satana și pentru a-l face în stare să slăvească Numele Lui.
-29-
Hristos a plătit un preț scump pentru răscumpărarea omului. În pustia ispitei, El a suferit cele mai puternice chinuri datorate foamei; și în timp ce era slăbit de post, Satana era prezent cu feluritele lui ispitiri ca să-L asalteze pe Fiul lui Dumnezeu, să profite de starea Lui de slăbiciune și să-L biruiască, astfel încât să zădărnicească planul mântuirii. Dar Hristos a fost statornic. El a biruit în favoarea neamului omenesc ca să-l poată salva din degenerarea căderii. Experiența lui Hristos este spre folosul nostru. Exemplul Lui în biruirea apetitului arată calea pentru cei ce vor să fie urmașii Săi și care, în final, vor ședea împreună cu El pe tronul Lui.
Hristos a suferit foamea în sensul cel mai deplin. Neamul omenesc are, în general, tot ce este necesar pentru întreținerea vieții. Și totuși, ca și primii noștri părinți, oamenii doresc ceea ce Dumnezeu vrea să oprească pentru că nu este cel mai bun pentru ei. Hristos a suferit foamea din lipsă de hrană necesară și a rezistat ispitei lui Satana în privința apetitului. Satisfacerea apetitului necumpătat creează în omul căzut dorințe nenaturale pentru lucruri care în cele din urmă se vor dovedi că duc la ruina lui.
Omul a ieșit din mâna lui Dumnezeu desăvârșit în fiecare capacitate a minții și trupului; în perfectă stare a spiritului, deci în perfectă sănătate. A fost nevoie de mai bine de două mii de ani de satisfacere a apetitului și a pasiunilor păcătoase spre a crea o astfel de stare de lucruri în organismul uman, care avea să micșoreze forța vitală. De-a lungul generațiilor, tendința a fost ca aceasta să scadă. Satisfacerea apetitului și a patimei a dus la exces și violență. Depravarea și urâciunile de tot felul au slăbit puterile și au adus asupra neamului omenesc boli de tot felul, până ce vigoarea și slava primelor generații au trecut, și în a treia generație de la Adam, omul a început să arate semne de decădere. Generațiile următoare, de după potop, au degenerat mai rapid.
-30-
Toată această greutate de nenorocire și suferință acumulată poate fi urmărită în satisfacerea apetitului și a patimei. Viața senzuală și folosirea vinului strică sângele, aprind pasiunile și produc boli de tot felul. Dar răul nu se oprește aici. Părinții lasă boli ca moștenire pentru copiii lor. De regulă, fiecare părinte transmite înclinațiile și tendințele rele urmașilor lui; el le dă boala din sângele lui stricat și înfierbântat. Moravurile ușoare, boala și debilitatea mintală sunt transmise ca moștenire de nenorocire de la tată la fiu, din generație în generație, și aceasta aduce chin și suferință în lume; și nu este mai puțin decât o repetare a căderii omului.
O continuă călcare a legilor naturii este o continuă călcare a Legii lui Dumnezeu. Prezenta greutate de suferință și chin pe care o vedem peste tot, diformitatea și degradarea, boala și imbecilitatea care inundă acum lumea, toate acestea fac din ea un spital de leproși în comparație cu ceea ce ar putea fi sau cu ceea ce a plănuit Dumnezeu să fie; și generația actuală este slabă în putere mintală, morală și fizică. Toată această suferință s-a acumulat din generație în generație, pentru că omul căzut vrea să calce Legea lui Dumnezeu. Sunt comise păcate din ce în ce mai mari prin satisfacerea apetitului stricat.
Gustul creat pentru tutun, o otravă odioasă și dezgustătoare, dă naștere la dorința după stimulente și mai puternice, cum sunt băuturile alcoolice, care sunt luate sub un pretext sau altul pentru vreo infirmitate imaginară sau pentru prevenirea unor boli posibile. În felul acesta se creează un apetit nenatural pentru aceste stimulente excitante și vătămătoare; și acest apetit s-a întărit până ce creșterea necumpătării în această generație a ajuns alarmantă. Oameni iubitori de băuturi alcoolice pot fi văzuți peste tot. Intelectul lor este debil, puterile morale sunt slăbite, sensibilitățile sunt tocite, iar cerințele lui Dumnezeu și ale cerului nu sunt înțelese, lucrurile veșnice nu sunt apreciate. Biblia declară că nici un bețiv nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
Tutunul și băuturile alcoolice îl abrutizează și îl pângăresc pe cel care le folosește. Dar răul nu se oprește aici. El le transmite temperamentul iritabil, sângele stricat, intelectul slăbit și morala slabă copiilor săi și se face responsabil de toate rezultatele rele pe care umblarea lui rea și destrăbălată le aduce asupra familiei lui și asupra localității. Neamul omenesc geme sub greutatea nenorocirii acumulate din cauza păcatelor generațiilor trecute. Și totuși, aproape fără să cugete și fără grijă, bărbați și femei ai generației actuale satisfac necumpătarea prin îmbuibare și beție, și în felul acesta lasă ca moștenire pentru generația următoare boală, intelect slăbit și moravuri corupte.
-31-
Necumpătarea de orice fel este cel mai rău soi de egoism. Cei care se tem într-adevăr de Dumnezeu și păzesc poruncile Lui privesc la aceste lucruri în lumina rațiunii și a religiei. Cum poate un bărbat sau o femeie să păzească Legea lui Dumnezeu, care îi cere omului să-l iubească pe semenul său ca pe sine însuși, dacă își satisface apetitul necumpătat, care amorțește creierul, slăbește intelectul și umple corpul cu boală? Necumpătarea aprinde pasiunile și dă frâu liber desfrâului, iar rațiunea și conștiința sunt orbite de pasiunile inferioare.
Noi întrebăm: Ce vrea soțul sorei A. să facă? Vrea el, ca și Esau, să-și vândă dreptul de întâi născut pe un blid de linte? Vrea el să își vândă bărbăția lui evlavioasă spre a satisface un gust stricat, care aduce numai nefericire și degradare? “Plata păcatului este moartea.” N-are acest frate curajul moral să refuze apetitul? Obiceiurile lui nu sunt în armonie cu adevărul și cu Mărturiile de mustrare pe care Dumnezeu a considerat că este bine să le dea poporului Său. Conștiința lui n-a fost întru totul moartă. El știa că nu putea să-I slujească lui Dumnezeu și să-și satisfacă și apetitul lui; de aceea, a cedat ispitei lui Satana, care a fost prea puternică pentru ca să i se opună în puterea lui, și a fost biruit. El a transferat dorința de interes pentru adevăr altor cauze decât celei adevărate pentru ca să acopere scopul lui cel slab și adevărata cauză a alunecării de la Dumnezeu, care era apetitul nestăpânit.
Aici se poticnesc mulți; ei șovăie între refuzul apetitului și satisfacerea lui, și, în cele din urmă, sunt biruiți de vrăjmaș și renunță la adevăr. Mulți care au alunecat de la adevăr atribuie, ca motiv al umblării lor, faptul că nu cred în Mărturii. Acum, întrebarea este: Vor renunța ei la idolul lor, pe care Dumnezeu îl condamnă, sau vor continua să meargă pe calea lor cea rea, de satisfacere a slăbiciunii, și vor lepăda lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu, care mustră chiar lucrurile care lor le fac plăcere? Întrebarea pe care trebuie să și-o pună este: Să mă lepăd de mine și să primesc ca fiind ale lui Dumnezeu Mărturiile care mustră păcatele mele sau să lepăd Mărturiile pentru că ele mustră păcatele mele?
-32-
În multe cazuri, Mărturiile sunt primite în întregime, păcatul și satisfacerea poftei sunt părăsite și de îndată începe o reformă în armonie cu lumina dată de Dumnezeu. În alte cazuri, îngăduințele păcătoase sunt îndrăgite, Mărturiile sunt lepădate și multe scuze neadevărate sunt oferite altora ca motiv pentru refuzarea primirii lor. Adevăratul motiv nu este arătat. Aceasta este o lipsă de curaj moral — a unei voințe întărite și stăpânite de Duhul lui Dumnezeu, pentru a renunța la obiceiuri păcătoase.
Nu este o lucrare ușoară să birui gustul pentru narcotice și excitante. Această mare victorie poate fi câștigată numai în Numele lui Hristos. El a biruit în favoarea omului în postul cel lung de aproape șase săptămâni, din pustia ispitirii. El simpatizează cu slăbiciunea omului. Iubirea Lui pentru omul căzut a fost atât de mare, încât a făcut sacrificii fără margini ca să poată ajunge la el, în degradarea lui, și, prin puterea Lui divină, să-l ridice, în final, la tronul Său. Dar depinde de om dacă Hristos va îndeplini pentru el ceea ce este întru totul în stare să facă.
Va vrea omul să se țină de puterea divină și, cu hotărâre și stăruință, să-i reziste lui Satana, după pilda dată de Domnul Hristos în lupta cu vrăjmașul, în pustia ispitei? Dumnezeu nu poate să mântuiască pe om împotriva voinței lui din puterea șireteniilor lui Satana. Omul trebuie să lucreze cu puterea lui umană, ajutat de puterea divină a lui Hristos spre a rezista și spre a se învinge cu orice preț pe sine însuși. Pe scurt, omul trebuie să învingă cum a învins Hristos. Și atunci, prin biruința care este privilegiul lui s-o câștige prin Numele atotputernic al lui Isus, el poate deveni un moștenitor al lui Dumnezeu și împreună moștenitor cu Isus Hristos. Acesta n-ar putea fi cazul dacă toată biruința a fost realizată numai de Domnul Hristos. Omul trebuie să-și facă partea lui; el trebuie să fie victorios în contul lui, prin puterea și harul dat de Domnul Hristos. Omul trebuie să fie un împreună lucrător cu Hristos în lucrarea de biruință și atunci el va fi părtaș împreună cu Hristos la slava Lui.
-33-
Lucrarea în care suntem angajați este o lucrare sacră. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe frații lui: “Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” Este o datorie sacră pe care o avem față de Dumnezeu de a păstra duhul curat ca templu pentru Duhul Sfânt. Dacă inima și mintea sunt devotate slujirii lui Dumnezeu, ascultând de toate poruncile Sale și iubindu-l cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată puterea, și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, noi vom fi găsiți loiali și credincioși față de toate cerințele cerului.
Apostolul spune din nou: “Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, și să nu mai ascultați de poftele lui.” De asemenea, el îi îndeamnă pe frații lui la hărnicie zeloasă și stăruință fermă în eforturile pentru curăția și sfințenia vieții, prin aceste cuvinte: “Toți cei care se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.”