Hristos S-a coborât de la cea mai înaltă autoritate, din poziția de egal cu Dumnezeu, în locul cel mai de jos, cel al unui rob. Căminul lui era în Nazaret, care era proverbial pentru ticăloșia lui. Părinții Săi se numărau printre săracii cei umili. Meseria Sa era aceea de tâmplar și lucra cu mâinile pentru a-și face partea pentru întreținerea familiei. Timp de treizeci de ani a fost supus părinților. Aici, viața lui Hristos ne îndrumă către datoria noastră de a fi sârguincioși în lucru, de a avea grijă și de a-i educa pe cei slabi și neștiutori. În lecțiile Sale de instruire pe care le-a dat ucenicilor, Isus i-a învățat că împărăția Sa nu este o împărăție lumească, în care toți se luptă pentru pozițiile cele mai înalte.
Femeia ar trebui să ocupe o poziție mai sfântă și mai înaltă în familie decât regele pe tronul său. Marea ei lucrare este de a face din viața sa un exemplu viu pe care l-ar dori copiat de copiii săi. Prin învățătură și exemplu, ea trebuie să umple mintea lor cu cunoștințe folositoare și să-i conducă spre munca pentru binele altora. Marele stimulent pentru mama cea împovărată ar trebui să fie acela că fiecare copil care este educat cum trebuie și care are acea podoabă interioară, podoaba unui duh blând și liniștit, va avea educația potrivită pentru Cer și va străluci în curțile Domnului.
Cât de puțini găsesc ceva atrăgător în adevărata umilință a lui Hristos! Umilința Sa nu consta într-o apreciere scăzută a propriului caracter și destoinicii, ci în smerirea Sa între oamenii căzuți, pentru a-i ridica alături de El la o viață mai înaltă. Cei lumești caută să se înalțe în poziția celor ce sunt deasupra lor sau să le devină superiori. Însă Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit pentru a-l înălța pe om; și adevăratul urmaș al lui Hristos va căuta să-i întâmpine pe oameni acolo unde sunt pentru a-i înălța.
-567-
Vor simți mamele acestei generații sfințenia misiunii lor și nu se vor lua ele la întrecere, în cele exterioare cu vecinii lor mai bogați, ci vor căuta să-i depășească în împlinirea cu credincioșie a lucrării de instruire a copiilor lor pentru viața aceea mai bună? Dacă tinerii și copiii ar fi pregătiți și educați în obiceiuri de tăgăduire de sine și autocontrol, dacă ar fi învățați că nu trăiesc pentru a mânca, ci mănâncă pentru a trăi, ar fi mai puțină boală și mai puțină stricăciune. Nu ar fi o mare nevoie să se inițieze campanii împotriva alcoolului, care aduc rezultate așa de mici, dacă în tinerii care formează și modelează societatea ar putea fi sădite principiile corecte în ce privește cumpătarea. Ei ar avea atunci valoarea și integritatea morală de a se împotrivi, în puterea lui Isus, murdăriilor acestor ultime zile.
Este un lucru extrem de dificil să te dezveți de obiceiurile pe care ți le-ai îngăduit în viață și care ți-au educat apetitul. Demonul necumpătării nu este ușor de biruit. Are o putere uriașă și este greu de învins. Dar să înceapă părinții o campanie împotriva necumpătării chiar în jurul focului din cămin, chiar în familiile lor, în ce privește principiile pe care-i învață pe copiii lor să le urmeze încă din pruncie, și astfel pot spera să aibă succes. Mamelor, veți fi răsplătite pentru folosirea ceasurilor prețioase pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea și educarea caracterelor copiilor voștri și învățarea lor să îmbrățișeze strict principiile de cumpătare în mâncare și băutură.
Se poate ca părinții să fi transmis copiilor lor tendințe spre poftă și pasiune, care vor face mai dificilă lucrarea de educare și pregătire a acestora pentru a fi strict cumpătați și a avea obiceiuri curate și virtuoase. Dacă pofta pentru mâncare nesănătoasă și pentru stimulente și narcotice le-a fost transmisă ca o moștenire din partea părinților, ce responsabilitate înfricoșător de solemnă apasă asupra acestora din urmă de a neutraliza tendințele rele pe care le-au dat copiilor lor! Cu câtă seriozitate și sârguință ar trebui să lucreze părinții pentru a-și împlini datoria, cu credință și cu nădejde, față de vlăstarele lor nefericite!
-568-
Părinții ar trebui să considere ca primă ie a lor înțelegerea legilor vieții și sănătății, ca să nu facă nimic prin pregătirea mâncării sau prin oricare alte obiceiuri care să dezvolte tendințe greșite în copiii lor. Cu câtă atenție ar trebui mamele să studieze pentru a pregăti mesele cu cele mai simple și sănătoase mâncăruri, pentru ca organele digestive să nu fie slăbite, puterile nervilor să nu fie dezechilibrate și învățăturile date copiilor lor să nu fie zădărnicite prin alimentele pe care le pun înaintea acestora! Această hrană, fie că slăbește, fie că întărește organele stomacului, are mult de-a face cu păstrarea sub control a sănătății fizice și morale a copiilor, care reprezintă proprietatea lui Dumnezeu, cumpărată cu preț de sânge. Ce încredere sacră este acordată părinților, de a păzi constituția fizică și morală a copiilor lor, astfel încât sistemul lor nervos să fie bine echilibrat și sufletul să nu le fie pus în primejdie! Cei care îngăduie pofta copiilor lor și nu le țin sub control pasiunile vor vedea greșeala îngrozitoare pe care au făcut-o în persoana celui care este robit iubirii de tutun și alcool, ale căror simțuri sunt amorțite și ale căror buze rostesc neadevăruri și hule.
Când părinții și copiii se întâlnesc la judecata finală, ce scenă se va arăta! Mii de copii care au fost robi ai poftei și ai viciului înjositor, ale căror vieți sunt epave morale, vor sta față în față cu părinții care au făcut din ei ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinții, trebuie să poarte această înfricoșătoare responsabilitate? Domnul i-a stricat pe acești tineri? O, nu! El i-a făcut după chipul și asemănarea Sa, cu puțin mai prejos decât îngerii. Atunci cine a înfăptuit lucrarea înfricoșătoare de formare a caracterului pentru viață? Cine le-a schimbat caracterul încât nu poartă pecetea lui Dumnezeu și trebuie să fie pentru totdeauna alungați din prezența Sa, fiind prea necurați ca să-și găsească vreun loc alături de îngeri într-un Cer sfânt? Au fost păcatele părinților transmise copiilor prin pofte și pasiuni stricate? Și a fost lucrarea aceasta finalizată de către mama iubitoare de plăceri, prin faptul că a neglijat să-i educe așa cum se cuvine, conform modelului ce i-a fost dat? Toate aceste mame vor fi cercetate înaintea lui Dumnezeu tot atât de sigur pe cât este adevărat că există. Satana este gata să-și facă lucrarea și să-și desfășoare ispitele cărora ele nu au nici voință, nici putere morală să li se împotrivească.
-569-
Cei din poporul nostru merg în mod constant în regres în ce privește reforma sănătății. Satana vede că nu poate avea o putere la fel de mare de a-i stăpâni cum ar avea dacă aceștia și-ar îngădui pofta. Sub influența alimentelor nesănătoase, conștiința intră în amorțire, mintea se întunecă și capacitatea ei de a fi impresionată este tocită. Însă vina păcătosului nu este micșorată pentru motivul amorțirii conștiinței violate și insensibilizării ei.
Satana corupe mintea și distruge sufletul prin ispitele sale subtile. Vor vedea oare cei din poporul nostru și vor simți păcatul îngăduirii unui apetit stricat? Vor renunța ei la ceai, cafea, mâncăruri cu carne și toate alimentele ațâțătoare și își vor consacra răspândirii adevărului mijloacele materiale cheltuite pentru asemenea îngăduințe vătămătoare? Aceste stimulente nu fac decât rău; cu toate acestea, vedem cum un număr mare dintre aceia care mărturisesc că sunt creștini folosesc tutunul. Chiar acești bărbați vor deplânge răul alcoolismului și, în timp ce vorbesc împotriva folosirii băuturilor spirtoase, vor scuipa din gură sucul tutunului. Din moment ce starea de sănătate a minții depinde de condiția normală a forțelor vitale, ce grijă ar trebui arătată pentru a nu folosi nici stimulente, nici narcotice!
Tutunul este o otravă lentă, perfidă, iar urmările lui sunt mai greu de curățat din organism decât cele ale alcoolului. Ce putere poate avea cel devotat tutunului pentru a opri înaintarea alcoolismului? Trebuie să existe o revoluție în lumea noastră în privința tutunului înainte ca securea să fie înfiptă la rădăcina pomilor. Chiar lărgim și mai mult subiectul acesta. Ceaiul și ua întrețin un apetit crescând pentru stimulente mai puternice, ca tutunul și alcoolul. Și ne apropiem și mai mult de cămin, de mesele zilnice, acele mese încărcate din familiile creștine. Se practică cumpătarea în toate aceste lucruri? Sunt împlinite aici reformele — care sunt vitale pentru sănătate și fericire? Fiecare creștin adevărat își va stăpâni apetitul și pasiunile. Dacă nu este eliberat din lanțurile și robia apetitului, nu poate fi un adevărat slujitor ascultător al lui Hristos. Îngăduirea apetitului și a pasiunilor face ca adevărul să nu aibă nici un efect asupra inimii. Îi este cu neputință spiritului și puterii adevărului să sfințească un om, suflet, trup și spirit, când acesta se află sub stăpânirea apetitului și pasiunii.