Starea în care se află lumea
Mi-a fost arătată starea lumii, care își umple cu repeziciune cupa nelegiuirii. Crima și violențele de tot felul împânzesc lumea noastră; iar Satana folosește toate mijloacele pentru a face ca viciul înjositor și crima să fie populare. Tinerii care merg pe străzi înoată în știri și anunțuri referitoare la crime și păcate prezentate în vreun roman sau care urmează să fie puse în scenă la unul din teatre. Mintea lor este educată să vadă păcatul ca fiind ceva obișnuit.
-472-
Calea urmată de cei josnici și mârșavi este ținută înaintea ochilor lor în publicațiile periodice ale zilei și le este pus înainte tot ceea ce poate stârni curiozitatea și pasiunile animalice, prin povestiri senzaționale, incitante.
Literatura izvodită de inteligențe corupte otrăvește mintea a mii de persoane în lumea noastră. Păcatul nu se arată peste măsură de păcătos. Ei citesc și aud atât de multe despre crime josnice și ticăloșii, încât conștiințele lor care, delicate odinioară, le-ar fi evitat cu groază, devin atât de nesimțitoare, că se pot ocupa cu un interes lacom de degradantele și abjectele cuvinte și fapte ale oamenilor.
“Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului.” Dumnezeu dorește să aibă un popor plin de râvnă pentru fapte bune, care să stea neclintit în mijlocul imoralității acestui veac stricat. Va exista un popor de oameni care se vor ține cu atâta fermitate de tăria divină, încât vor fi feriți de orice ispită. Înștiințările păcătoase din foile scandaloase transmise din om în om ar putea căuta să se adreseze simțurilor lor și să le corupă mintea; totuși, ei vor fi atât de strâns uniți cu Dumnezeu și cu îngerii, încât vor fi asemenea celor care nu văd și nu aud. Ei au de făcut o lucrare pe care n-o poate face nimeni în locul lor, și anume aceea de a lupta lupta cea bună a credinței și de a pune mâna pe viața veșnică. Nu vor fi încrezători în ei înșiși și independenți. Cunoscându-și slăbiciunea, își vor uni neștiința cu înțelepciunea lui Hristos și slăbiciunea lor cu tăria Lui.
Tinerii pot avea principiile atât de ferme, încât cele mai puternice ispite ale lui Satana nu-i va îndepărta de loialitatea lor. Samuel a fost un copil înconjurat de influențele cele mai vicioase. El a văzut și a auzit lucruri care i-au îndurerat sufletul. Fiii lui Eli, care oficiau slujba cea sfântă, erau controlați de către Satana. Acești bărbați murdăreau toată atmosfera din jurul lor. Bărbați și femei erau zilnic fascinați de păcat și nedreptate; cu toate acestea, Samuel umbla neîntinat. Veșmintele caracterului său erau fără pată. Nu avea părtășie și nici cea mai mică plăcere în păcatele care umpleau întregul Israel cu știri înfricoșătoare. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el își păstra sufletul într-o legătură atât de strânsă cu Cerul, încât un înger a fost trimis să discute cu el despre păcatele fiilor lui Eli, care stricau pe Israel.
-473-
Pofta și pasiunea doboară mii din urmașii declarați ai lui Hristos. Simțurile lor ajung atât de tocite din pricina familiarității cu păcatul, încât nu se scârbesc de el, ci îl privesc ca fiind atrăgător. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Dumnezeu nu va mai suporta mult timp crimele și nelegiuirea degradantă a copiilor oamenilor. Crimele lor au ajuns într-adevăr până la ceruri și vor primi în curând răspuns prin plăgile înfricoșătoare trimise de Dumnezeu pe pământ. Ei vor bea cupa mâniei lui Dumnezeu, neamestecate cu milă.
Am văzut că există primejdia ca înșiși copiii declarați ai lui Dumnezeu să fie corupți. Destrăbălarea îi ține robi pe bărbați și femei. Ei par orbiți și lipsiți de orice putere pentru a ține piept și a birui pofta și pasiunea. În Dumnezeu este putere; în El este rezistență. Dacă se va prinde de această tărie, puterea dătătoare de viață a lui Isus va stimula pe oricine va chema Numele lui Hristos. Primejdiile ne înconjoară; și nu suntem în siguranță decât atunci când ne simțim slăbiciunea și ne prindem cu strânsoarea credinței de puternicul nostru Izbăvitor. Este înfricoșător timpul în care trăim. Nu ne putem înceta vegherea și rugăciunea nici pentru o clipă. Sufletele noastre neajutorate trebuie să se sprijine pe Isus, Răscumpărătorul nostru plin de compasiune.
Mi-a fost arătată măreția și importanța lucrării care ne stă înainte. Puțini însă își dau seama de adevărata stare de lucruri. Toți cei care sunt adormiți și care nu pot vedea vreo utilitate în faptul de a veghea și a fi în stare de alarmă vor fi biruiți. Tineri se ridică pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu, dintre care unii abia dacă au habar de sfințenia lucrării și de responsabilitatea pe care o presupune aceasta. Ei nu au decât o experiență limitată în exercitarea credinței și în ceea ce înseamnă a flămânzi în mod sincer după Duhul lui Dumnezeu, care aduce întotdeauna răsplătiri. Unii oameni cu calități, care ar putea ocupa poziții importante, nu știu ce spirit îi conduce. Ei zburdă cu jovialitate, la fel de firesc cum curge apa la vale. Îndrugă verzi și uscate și flirtează cu tinere, în timp ce aproape zilnic ascultă cele mai solemne și mai mișcătoare adevăruri. Acești bărbați au o religie a minții, dar inimile lor nu sunt sfințite de adevărurile pe care le aud. Asemenea persoane nu-i vor putea conduce nicicând pe alții la Izvorul de apă vie până nu vor fi băut ei înșiși din undele lui.
-474-
Timp nu mai este pentru frivolitate, deșertăciune și nimicuri. Scenele istoriei acestui pământ sunt pe punctul să se încheie curând. Mintea care a fost lăsată în voia gândurilor rătăcitoare trebuie să se schimbe. Apostolul Petru spune: “De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos. Ca niște copii ai ascultării, nu vă potriviți poftelor pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră, căci este scris: ‘Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.’”
Gândurile rătăcite trebuie adunate și îndreptate către Dumnezeu. Și gândurile trebuie să fie aduse în supunere față de voia lui Dumnezeu. Nu trebuie dată sau așteptată lauda; căci acest lucru va avea mai degrabă tendința de a încuraja încrederea de sine decât de a spori umilința; de a corupe mai degrabă decât de a curăți. Oamenii care sunt cu adevărat pregătiți și care simt că au o datorie în lucrarea lui Dumnezeu vor simți apăsarea simțământului sfințeniei lucrării asemenea unui car aflat sub greutatea snopilor. Acum este momentul să facem cele mai serioase eforturi pentru a învinge sentimentele nesfinte ale inimii firești.
Starea în care se află biserica
Se face simțită marea nevoie a unei reforme printre cei din poporul lui Dumnezeu. Starea actuală a bisericii naște întrebarea: Este aceasta o reprezentare corectă a Celui ce și-a dat viața pentru noi? Sunt aceștia urmașii lui Hristos și frații acelora care n-au ținut numaidecât la viața lor ca și când le-ar fi fost scumpă? Cei care se ridică la cerințele standardului biblic vor fi într-adevăr greu de găsit. Părăsindu-L pe Dumnezeu, Izvorul de apă vie, ei și-au săpat puțuri, “puțuri crăpate, care nu țin apă.” Îngerul a spus: “Lipsa de credință și iubire sunt marile păcate de care se fac vinovați acum cei din poporul lui Dumnezeu.” Lipsa de credință duce la nepăsare, la iubirea de sine și de lume. Cei care se despart de Dumnezeu și cad în ispită își îngăduie vicii nerușinate; pentru că inima firească împinge la o mare nelegiuire. Și această stare de lucruri se găsește printre mulți membri declarați ai poporului lui Dumnezeu. În timp ce mărturisesc că Îi slujesc lui Dumnezeu, prin toate intențiile și scopurile urmărite, ei își strică umblarea înaintea Sa. Mulți își îngăduie pofta și pasiunea, cu toate că lumina clară a adevărului arată pericolul și ridică vocea cu avertizarea: Fii atent, înfrânează-te, tăgăduiește. “Plata păcatului este moartea.” Deși exemplul celor care au eșuat în credință stă asemenea unui far, pentru a-i avertiza pe alții să nu urmeze aceeași cale, totuși mulți se aruncă nebunește mai departe. Satana are în stăpânire mintea lor și pare să aibă putere și asupra trupurilor lor.
-475-
Ah, cât de mulți sunt încântați să creadă că au bunătate și neprihănire, când adevărata lumină a lui Dumnezeu descoperă că toată viața lor n-au trăit decât pentru plăcerea proprie! Comportamentul lor în întregime este respins cu scârbă de către Dumnezeu. Cât de mulți trăiesc fără Lege! În marea lor întunecime, privesc la ei înșiși cu plăcere; dar să fie Legea lui Dumnezeu descoperită conștiințelor lor, cum a fost lui Pavel, și vor vedea că au fost vânduți robi păcatului și că trebuie să moară față de mintea firească. Eul trebuie ucis.
Cât de triste și înfricoșătoare sunt greșelile pe care le fac mulți! Ei zidesc pe nisip, dar le place să creadă că sunt țintuiți pe Stânca cea veșnică. Mulți care mărturisesc evlavia se aruncă înainte nepăsători și nu-și dau seama de primejdia în care se află, ca și când nu ar exista o Judecată viitoare. Îi așteaptă o răsplată înfricoșătoare și totuși se află sub stăpânirea pornirilor și pasiunilor josnice; ei completează pentru Judecată un raport întunecat al vieții lor. Îmi ridic glasul și îi avertizez pe toți cei ce poartă Numele lui Hristos să se despartă de orice nelegiuire. Curățiți-vă sufletele prin ascultare de adevăr. Curățiți-vă de orice întinăciune a cărnii și spiritului, ducându-vă până la capăt sfințirea în frica de Dumnezeu. Vouă, cărora vi se potrivește aceasta, vă spun și știți despre ce vorbesc. Și pe voi, care v-ați stricat căile înaintea Domnului, care v-ați făcut părtași la nelegiuirea care colcăie peste tot și v-ați întunecat sufletele cu păcat, pe voi vă invită încă Isus să vă întoarceți de la calea voastră, să vă prindeți de tăria Lui și să găsiți în El acea pace, putere și har care vă vor face mai mult decât biruitori în Numele Său.
-476-
Stricăciunile acestui veac degenerat au întinat multe suflete care I-au slujit lui Dumnezeu prin mărturisire de credință. Dar nici chiar acum nu este prea târziu ca să fie îndreptate relele și ca sângele unui Mântuitor răstignit și înviat să facă ispășire pentru voi, dacă vă pocăiți și simțiți nevoia de a fi iertați. Avem nevoie să veghem și să ne rugăm acum ca niciodată înainte, ca să nu cădem sub puterea ispitei și să lăsăm în urmă exemplul unei vieți care este o jalnică epavă. Nu trebuie, ca popor, să devenim nepăsători și să privim cu indiferență asupra păcatului. Tabăra trebuie să fie curățită. Toți cei ce cheamă Numele lui Hristos au nevoie să vegheze, să se roage și să-și țină sub pază cărările sufletului; căci Satana este la lucru pentru a strica și nimici, dacă i se dă și cel mai mic avantaj.
Frații mei, ca urmași ai Săi, El vă cheamă să umblați în lumină. Trebuie să fiți în stare de alarmă. Păcatul este printre noi și nu este privit ca fiind peste măsură de păcătos. Simțurile multora sunt amorțite prin îngăduirea poftei și familiaritatea cu păcatul. Avem nevoie să înaintăm mai aproape de Cer. Putem crește în har și în cunoașterea adevărului. A umbla în lumină, a alerga pe calea poruncilor lui Dumnezeu nu sugerează că putem sta pur și simplu, nefăcând nimic. Trebuie să înaintăm.
În iubirea de sine, înălțarea de sine și mândrie există o mare slăbiciune; este putere însă în umilință. Adevărata noastră demnitate nu se menține când ne gândim mai mult la noi înșine, ci atunci când Dumnezeu Se află în toate gândurile noastre și inimile ne sunt pline de strălucirea iubirii față de Răscumpărătorul nostru și față de semeni. Simplitatea caracterului și smerenia inimii vor aduce fericirea, câtă vreme înfumurarea va aduce nemulțumire, bombăneli și o continuă dezamăgire. Ceea ce ne va da tăria divină este faptul de a învăța să ne gândim mai puțin la noi înșine și mai mult la a-i face pe alții fericiți.
-477-
Când ne despărțim de Dumnezeu, în mândria și întunericul în care ne aflăm, căutăm neîncetat să ne înălțăm pe noi înșine și uităm că puterea stă în umilința minții. Tăria Mântuitorului nostru nu a constat într-o etalare puternică a cuvintelor aspre care să străpungă sufletul însuși; ceea ce L-a făcut să câștige inimile a fost blândețea Sa și comportamentul Său rezervat. Comparate cu modestia și umilința, mândria și înfumurarea sunt într-adevăr slăbiciune. Suntem invitați să învățăm de la Acela care este blând și smerit cu inima; atunci vom avea experiența acelei odihne și păci atât de mult dorite.