Mărturie pentru comunitate. Numărul 25
Importanța lucrării
Pe 3 ianuarie 1875, mi-au fost arătate multe lucruri în legătură cu interesele mari și importante de la Battle Creek, în lucrarea Asociației Editoriale, a școlii și a Institutului de Sănătate. Dacă aceste instituții ar fi conduse cum se cuvine, ele ar înainta mult cauza lui Dumnezeu în răspândirea adevărului și salvarea de suflete. Trăim în mijlocul primejdiilor ultimelor zile. Numai consacrarea față de Dumnezeu îl poate pregăti pe oricare din noi să joace un rol în solemna și importanta lucrare finală pentru acest timp. Nu există decât puțini oameni complet lipsiți de egoism care să ocupe poziții de răspundere, puțini care s-au predat fără rezerve lui Dumnezeu, pentru a-I auzi glasul și a-I cerceta slava. Sunt puțini aceia care, dacă li s-ar cere, și-ar da viețile pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. și întocmai un astfel de devotament pretinde Dumnezeu.
Oamenii sunt amăgiți, crezând că Îi slujesc lui Dumnezeu, când de fapt își slujesc lor înșiși și fac din interesul cauzei și lucrării lui Dumnezeu o chestiune secundară. Inimile lor nu sunt consacrate. Domnul nu găsește nici o plăcere în slujirea adusă de aceste persoane. Din timp în timp, pe măsură ce cauza avansa, El a desemnat, prin providența Sa, oameni care să ocupe poziții de răspundere la Battle Creek. Aceștia ar fi putut ocupa poziții importante dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu și și-ar fi pus puterile în lucrarea Sa. Acești oameni aleși de Dumnezeu aveau nevoie chiar de disciplina pe care le-ar da-o devotamentul față de lucrarea Sa. El i-ar onora aducându-i în legătură cu Sine și dându-le Duhul Său Sfânt pentru a-i califica pentru responsabilitățile pe care au fost chemați să le poarte. Ei nu ar câștiga acea experiență largă și cunoaștere a voinței divine decât dacă s-ar afla în posturi în care să poarte poveri și responsabilități.
-469-
Să nu se amăgească nimeni la gândul că, alăturându-se lucrării pe care o are Dumnezeu la Battle Creek, va avea mai puține griji, mai puțină muncă grea și mai puține încercări. Satana este cel mai activ atunci când se face totul pentru înaintarea adevărului și salvarea de suflete. El înțelege natura umană și nu-i va lăsa în pace pe acești oameni dacă există o oarecare perspectivă ca ei să se asemene mai mult cu Hristos și să fie lucrători mai folositori în cauza lui Dumnezeu. Satana își alcătuiește planurile pentru a-și împinge ispitele chiar asupra oamenilor despre care Dumnezeu a dat de înțeles că i-ar primi să joace un rol în lucrarea Sa. Obiectul de studiu al lui Satana este acela de a ști cum să ducă un război mai eficient împotriva obiectivelor urmărite de Dumnezeu și cum să le dejoace. El este familiarizat cu punctele slabe, dar și cu cele tari din caracterele oamenilor. Și el lucrează într-un mod subtil, cu toată amăgirea nelegiuirii, pentru a zădărnici scopurile lui Dumnezeu, asaltând punctele slabe din caracterele lor; iar când lucrul aceasta a fost împlinit, calea îi este pregătită pentru a ataca și învinge punctele tari. El câștigă controlul asupra minții și orbește înțelegerea. Pe oamenii zăpăciți și biruiți de stratagemele lui îi conduce la încredere de sine și independență chiar în timpul în care sunt mai slabi ca oricând în tărie morală. Ei ajung să se amăgească singuri și cred că sunt într-o condiție spirituală bună.
Vrăjmașul se va prinde de tot ceea ce va putea să folosească în favoarea lui și să nimicească suflete. Sunt date mărturii în favoarea unor persoane care ocupă poziții importante. Ei încep bine, ridicând poverile și făcându-și partea în lucrarea lui Dumnezeu. Dar Satana îi urmărește cu ispitele sale și, în cele din urmă, sunt biruiți. Când alții se uită la calea greșită pe care au urmat-o aceștia, Satana aduce în mințile lor sugestia că trebuie să fie o greșeală în mărturiile date pentru ei, căci altfel aceștia nu s-ar fi dovedit nevrednici de a juca un rol în lucrarea lui Dumnezeu.
Aceasta este exact ce a intenționat Satan. El dorește să semene îndoială în ce privește lumina pe care a dat-o Dumnezeu. Acești oameni ar fi făcut față ispitelor lui Satana dacă ar fi vegheat și s-ar fi păzit, simțindu-și propria nedesăvârșire și încrezându-se în Numele și puterea lui Isus pentru a sta credincioși la datorie. Dar nu ar trebui să uităm nicicând că, o dată cu încurajările date acestor bărbați au fost puse și condiții, și anume că, în cazul în care își vor păstra un spirit altruist, își vor simți propria slăbiciune și se vor sprijini pe Dumnezeu, neîncrezându-se în propria lor înțelepciune și judecată, ci făcând din El tăria lor, vor putea fi o mare binecuvântare în cauza și lucrarea Sa. Dar Satana a venit cu ispitele lui și a triumfat aproape de fiecare dată. El a potrivit în așa fel împrejurările, încât să atace punctele slabe din caracterele acestor oameni, și ei au fost biruiți. În ce mod rușinos au prejudiciat cauza lui Dumnezeu! Ce ruptură totală au acceptat între ei și Dumnezeu, urmându-și propriile inimi corupte — sufletele lor pot răspunde! Însă ziua lui Dumnezeu va scoate la iveală adevărata cauză pentru toate dezamăgirile noastre legate de oameni. Dumnezeu nu are nici o vină. El le-a dat făgăduințe încurajatoare, însoțite de condiții; dar ei nu s-au conformat acestor condiții. Ei s-au încrezut în propria lor tărie și au căzut în ispită.
-470-
Ceea ce se poate spune despre oameni în anumite împrejurări nu se poate spune despre ei în alte circumstanțe. Oamenii sunt slabi în tărie morală și peste măsură de egoiști, sunt atât de independenți și se umflă atât de ușor în pene, animați de o trufie frivolă, încât Dumnezeu nu poate lucra împreună cu ei; și sunt lăsați să acționeze ca orbii și să dea la iveală o atât de mare nebunie și slăbiciune, încât mulți sunt uimiți că asemenea indivizi au fost primiți odată și recunoscuți ca vrednici de a avea vreo legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta era tocmai intenția lui Satana. Acesta a fost obiectivul lui din momentul în care i-a ispitit pentru prima dată, îndeosebi pentru a face de rușine cauza lui Dumnezeu și pentru a arunca umbre asupra Mărturiilor. Dacă ar fi rămas acolo unde influența lor nu s-ar fi făcut simțită cu putere asupra cauzei lui Dumnezeu, Satana nu i-ar fi atacat cu o așa îndârjire; căci nu și-ar fi împlinit scopul de a-i folosi ca unelte ale sale pentru a face o lucrare deosebită.
-471-
În înaintarea lucrării lui Dumnezeu, ceea ce poate fi spus cu îndreptățire despre unele persoane într-un moment oarecare nu poate fi afirmat în mod corect într-un alt moment. Motivul pentru acest lucru este că se poate ca timp de o lună să fi rămas într-o stare de nevinovăție, trăind după câtă lumină au avut, pentru ca în luna următoare să se constate că nu a fost deloc prea curând pentru a fi biruiți de tertipurile a lui Satana și, din cauza încrederii în ei înșiși, pentru a cădea în păcate grave, devenind inapți pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Mințile sunt într-o asemenea măsură susceptibile de a se schimba în urma ispitelor subtile ale Satanei, încât nu este cel mai bun demers acela de a ne asuma răspunderea, eu și soțul meu, ca măcar să ne spunem părerile despre calitățile persoanelor care să ocupe diferite posturi, pentru că suntem făcuți răspunzători pentru direcția pe care o urmează asemenea indivizi. Totuși, dacă și-ar fi păstrat umilința și încrederea fermă în Dumnezeu, pe care le aveau când au fost recomandați să primească răspunderi, ar fi putut fi chiar persoanele potrivite pentru acea poziție. Cei în cauză se schimbă și totuși nu-și dau seama de schimbarea din ei înșiși. Cad în ispită, sunt îndepărtați de la statornicia lor și își rup legătura pe care o au cu Dumnezeu. Sunt stăpâniți atunci de vrăjmaș și spun și fac lucruri care-L dezonorează pe Dumnezeu și aduc rușine asupra cauzei Sale. Satana exultă în acel moment, văzând cum frații și surorile noastre ne privesc cu îndoială pentru faptul că am acordat acestor persoane încurajări și influență.