În lucrările tale, pornești adesea bine; stârnești interesul și asupra minții ascultătorilor se așterne convingerea că argumentele folosite nu pot fi combătute; dar chiar în momentul în care sufletele se înclină în favoarea adevărului, eul se arată atât de clar, iese atât de mult în evidență, încât tot ceea ce ar fi putut fi câștigat, dacă Isus ar fi strălucit în cuvintele și comportamentul tău, este pierdut.
Îți lipsesc tocmai virtuțile esențiale pentru a câștiga suflete la Hristos și adevăr. Poți pleda bine, dar nu ai o cunoaștere experimentală a voinței divine; și pentru că duci lipsă tu însuți de experiență religioasă, nu ești în stare să-i conduci pe alții la Izvorul de apă vie. Însuși sufletul tău nu se află în părtășie cu Dumnezeu, ci este în întuneric; și nimic, în afară de lumina adevărului, nu poate umple golul pe care își dau seama că-l au sufletele ce își caută drumul bâjbâind în întuneric. Dacă nu ești pe deplin convertit, ar fi mai bine ca eforturile tale de a-i converti pe alții să înceteze acum decât să lucrezi în continuare, mutilând și pervertind standardul religios prin ideile tale înguste și habotnice. Nu ai o cunoaștere experimentală a voinței divine; neprihănirea ta proprie îți pare prețioasă, când de fapt este lipsită de valoare. Ai nevoie să fii transformat înainte de a putea fi de folos în cauza lui Dumnezeu. Când ești convertit, atunci poți lucra astfel încât să fii acceptat.
Tu nu ai religia lui Hristos. Trebuie să-ți îmblânzești inima și să mori față de eu, iar Hristos trebuie să trăiască în tine; atunci vei umbla în lumină, după cum El este în lumină și, în drumul tău către Cer, vei lăsa o urmă strălucitoare care să lumineze cărarea altora. Te-ai simțit mult prea mulțumit de tine însuți. Ar trebui să te educi și să-ți învingi spiritul habotnic și defăimător. Trebuie să-ți menții întreaga ființă în supunere, pentru ca, după ce ai predicat altora, să nu fii tu însuți lepădat.
Privești problemele din unghiuri înguste, te legi de fleacuri, critici și contești calea altora, când ai face mult mai bine să birui defectele din propria ta viață și caracter, lucrând dintr-o perspectivă creștină, căutând lumină de la Dumnezeu și pregătindu-te să te alături îngerilor curați în Împărăția Cerurilor. Așa cum ești acum, ai murdări tot cerul. Ești necultivat, nerafinat și nesfințit. Nu există nici un loc în cer pentru un caracter ca acela pe care-l ai acum.
-465-
Dacă te vei apuca în mod serios de lucrare și, fără să aduci vreo scuză pentru păcat, îl vei condamna și îți vei ridica mâna pentru a primi har divin și judecată limpede, poți birui acele nedesăvârșiri din caracterul tău care te descalifică pentru lucrarea în cauza lui Dumnezeu. N-ai avansat și nu te-ai perfecționat timp de mulți ani. Ești mai departe astăzi de standardul perfecțiunii creștine, de calitățile care ar trebui să fie prezente la lucrătorul evanghelic decât ai fost la câteva luni după ce primiseși adevărul.
Dumnezeu este nemulțumit de aceia care nu au pricepere în ceea ce privește religia creștină și care totuși încearcă să-i conducă pe alții. Ești corect reprezentat de omul care încerca să scoată un pai din ochiul fratelui său, când el însuși avea în ochi o bârnă. Pune-ți mai întâi inima ta în rânduială și fă reformă în propriul caracter; obține o legătură cu Dumnezeu și câștigă o experiență creștină zilnică; după aceea poți purta o povară pentru suflete care sunt fără Hristos.
Puțini sunt frații care au dedicat mai mult timp decât tine lecturării diferiților autori; cu toate acestea, ai lipsuri foarte mari în privința competenței necesare unui predicator care propovăduiește adevărul. Nu poți cita și nici chiar citi corect Scripturile. Acest lucru nu ar trebui să existe. Nu ai făcut pași înainte în cultivarea minții și nu ți-ai asigurat o sporire a harului în suflet, care să strălucească în cuvintele și comportamentul tău. Nu ai simțit necesitatea de a te îndrepta spre realizări mai înalte, mai sfinte.
Vânturarea superficială a cărților îngreunează mintea și te aduce în situația de a fi un dispeptic mintal. Tu nu poți digera și folosi nici jumătate din ceea ce citești. Dacă ai lectura având în vedere unicul obiectiv de a-ți cultiva mintea, citind numai atât cât poate cuprinde și digera mintea, și ai persevera cu răbdare în acest fel de lectură, ai ajunge la rezultate bune. Tu, ca și alți predicatori, ai nevoie să mergi la școală și să deprinzi, asemenea unui copil, primele ramuri ale cunoștinței. Nu poți nici să citești, nici să scrii, nici să pronunți corect, și, cu toate acestea, sunt doar puțini cei care au avut de dus atâtea poveri ale răspunderii ca tine.
-466-
Poziția pe care o ocupă predicatorii noștri reclamă sănătate fizică și disciplină a minții. Un bun simț sănătos, nervi tari și o fire voioasă îl vor recomanda pretutindeni pe slujitorul Evangheliei. Aceste lucruri ar trebui căutate și cultivate cu perseverență.
Viața ta de până acum a fost nefolositoare. Ai niște idei foarte bune, însă Duhul lui Dumnezeu nu locuiește în inima ta. Nu ești înviorat de puterea Lui și nu ai o credință veritabilă, nădejde și iubire. Duhul lui Hristos care ar locui în tine te-ar face în stare să iei din lucrurile lui Dumnezeu și să le descoperi altora. Nu poți fi de vreun folos cauzei lui Dumnezeu până când, în mintea ta, nu va fi înălțată mai mult lucrarea unui slujitor credincios al lui Hristos. Din viața ta lipsește scopul de a face bine pe care l-a avut Isus. Tăgăduirea de sine și iubirea pe care o manifești în această lucrare vor avea o înrâurire asupra vieților și caracterelor altora.
Ar trebui să te debarasezi cât mai curând posibil de formalismul tău rece ca gheața. Ai nevoie să cultivi simțăminte de gingășie și prietenie în viața de fiecare zi. Ar trebui să dai pe față o deferență adevărată și politețe creștină. Inima care Îl iubește cu adevărat pe Isus îi iubește și pe aceia pentru care a murit El. Tot atât de consecvent ca acul busolei care caută nordul va căuta și adevăratul urmaș al lui Hristos, într-un spirit de muncă susținută, să salveze sufletele pentru care Hristos și-a dat viața. Lucrarea pentru salvarea păcătoșilor va menține iubirea lui Hristos caldă în inimă și va conferi acelei iubiri o creștere potrivită. Fără o cunoaștere corectă a voinței divine nu va exista o dezvoltare armonioasă a caracterului creștin.
Fratele meu, te conjur să faci cunoștință cu Dumnezeu. “Pașii unui om bun sunt rânduiți de Domnul.” Îngeri slujitori însemnează fiecare pas în înaintarea ta. Dar voința ta nu este predată lui Dumnezeu; gândurile tale nu sunt sfinte. Tu continui să mergi, bâjbâind în întuneric, fără a ști unde să pui piciorul. Domnul Își descoperă voia celor care sunt sinceri și dornici să fie călăuziți. Motivul ineficienței tale este că ai renunțat la ideea de a cunoaște și de a înfăptui voia lui Dumnezeu, de aceea nu cunoști nimic cu certitudine. Deși ești orb tu însuți, încerci să-i conduci pe cei orbi.
-467-
Ah, în ce poziție te afli, tu și mulți alți predicatori! Părăsindu-L pe Dumnezeu, Izvorul de apă vie, v-ați săpat singuri puțuri crăpate, care nu țin apă. Te îndemn fierbinte să te alarmezi și să te întorci la Domnul cu acea pocăință sinceră care îți va acorda siguranța iertării Sale și tăria de nebiruit a atotputerniciei Lui, ca să poți avea într-adevăr plinătatea lui Dumnezeu. El Se mânie văzând calea pe care o urmezi, căci tu ai fost asemenea unei pietre de poticnire pentru suflete. Ca să ai succes, ai depins de propriile tale lucrări, de propria-ți neprihănire, și nu cunoști voința divină.
Fie ca Domnul să-ți descopere adevăratul tău caracter și să te facă să-ți vezi nedesăvârșirile așa cum sunt ele. Când vei fi luminat de Duhul lui Dumnezeu ca să înțelegi aceasta, vei fi atât de pătruns de neglijența ta păcătoasă și de viața pe care nu ți-ai îmbunătățit-o, încât sufletul tău va fi cuprins de groază și vei avea o suferință care te va duce la o pocăință pentru care nu ai de ce să-ți pară rău.