Adevăratul rafinament în lucrarea de slujire
Frate E.,
Am intenționat să-ți scriu de câtva timp, dar n-am avut ocazia s-o fac până acum. Sabatul trecut, în timp ce mă adresam poporului, am fost impresionată într-un mod atât de clar în ce privește cazul tău, încât m-am abținut cu multă greutate să nu-ți pronunț numele în public. Îmi voi despovăra acum mintea, scriindu-ți. În ultima mea viziune, mi-au fost arătate neajunsurile celor ce mărturisesc că lucrează în cuvânt și învățătură. Am văzut că tu nu ți-ai folosit calitățile și ai devenit tot mai ineficient în propovăduirea adevărului. Ai o voință puternică, hotărâtă, ajungând chiar până la încăpățânare. Ai fi putut să fii pregătit până acum pentru lucrarea solemnă de a duce altora solia adevărului, dacă ai fi fost mai puțin încrezător în tine însuți și mai blând și smerit în duh.
Ție nu-ți este pe plac sârguința susținută și nici practica efortului continuu. Nu ai fost un student perseverent al Cuvântului lui Dumnezeu și nici un lucrător zelos în cauza lui Dumnezeu. Viața ta a fost departe de a o reprezenta pe aceea a lui Hristos. Nu ai discernământ. Nu ești un lucrător înțelept, prudent. Nu studiezi pentru a câștiga suflete la Hristos, așa cum ar trebui s-o facă orice predicator al lui Hristos. Tu ai o cale prestabilită, un standard personal în care vrei să-i aduci pe oameni; dar nu reușești să faci aceasta pentru că ei nu acceptă standardul tău. Ești atins de bigotism și duci adesea lucrurile în extremă și, făcând așa, aduci prejudicii serioase cauzei lui Dumnezeu, întorcând suflete de la adevăr, în loc să le câștigi la el.
-460-
Mi-a fost arătat că ai stricat mai multe ocazii favorabile prin modul tău nechibzuit de a lucra; și ce să-ți spun în privința acestei chestiuni? S-au pierdut suflete prin lipsa ta de înțelepciune în prezentarea adevărului și prin eșecul tău de a-ți înfrumuseța chemarea de slujitor al Evangheliei, prin politețe, blândețe și îndelungă răbdare. Adevărata politețe creștină ar trebui să caracterizeze toate acțiunile unui slujitor al lui Hristos. Ah, cât de slab L-ai reprezentat pe Răscumpărătorul nostru cel plin de îndurare, a cărui viață a fost întruparea bunătății și a adevăratei purități! Ai întors suflete de la adevăr printr-un spirit aspru, critic, tiranic. Cuvintele tale nu au fost rostite în blândețea lui Hristos, ci în spiritul tău. Firea ta este grosolană, lipsită de rafinament; și, pentru că n-ai simțit niciodată necesitatea unui adevărat rafinament și a politeții creștine, viața ta nu a fost atât de înălțată pe cât ar fi putut fi.
Ai rămas pe calea bătătorită a obișnuinței. Educația și pregătirea ta nu au fost corespunzătoare și, prin urmare, cu atât mai susținute ar fi trebuit să fie eforturile tale de a progresa, de a te reforma și de a face schimbări hotărâte și profunde. Dacă nu faci modificări hotărâte și depline în aproape toate privințele, ești cu totul inapt de a predica adevărul; și dacă nu poți avea o corectă și potrivită elevare a caracterului, purtării și vorbirii, vei face mai mult rău decât bine. Nu ai făcut mult în privința înaintării adevărului; căci ai zăbovit prea mult pe lângă comunități, când nu le puteai face nici un bine, ci numai pagubă. Căile și manierele tale necesită rafinament și sfințire. Nu ar trebui să mai strici lucrarea lui Dumnezeu prin nedesăvârșirile tale, atâta vreme cât nu ai arătat un progres hotărât în transformarea ta într-un lucrător în cauza lui Dumnezeu.
-461-
Îți este cu neputință să-i ridici pe alții la un standard mai înalt decât cel pe care îl atingi tu însuți. Dacă tu nu înaintezi, cum poți conduce biserica lui Dumnezeu către un standard de evlavie și sfințenie mai înalt? Toți predicatorii care se aseamănă cu ceea ce ai fost tu timp de mai mulți ani sunt mai mult un blestem decât o binecuvântare pentru cauza lui Dumnezeu și cu cât avem mai puțini din aceștia, cu atât va fi mai prosperă cauza adevărului prezent.
Nu ești elevat în ideile tale sau plin de aspirații în lucrările tale. Te mulțumești să fii banal și să faci lucrare ieftină. Tu nu aspiri la perfecțiunea caracterului creștin și la acea poziție în lucrare pe care Hristos o pretinde de la fiecare din predicatorii Săi aleși. Nici unul din cei ce declară că duc altora adevărul nu este pregătit pentru această lucrare plină de răspundere până nu înaintează în cunoștință și consacrare față de lucrare, până nu își ameliorează manierele și temperamentul și nu crește zi de zi în adevărata înțelepciune. Fiecărui om care dorește să călăuzească suflete la adevăr îi este necesară o părtășie strânsă cu Dumnezeu. Toți cei ce iau asupră-le povara de a conduce suflete afară din întunecimea firii pământești în lumina cea minunată ar trebui să-și amintească întotdeauna că trebuie ei înșiși să înainteze în acea lumină, căci altfel cum îi pot călăuzi pe alții? Dacă ei umblă în întuneric, pretenția de a-i învăța calea pe alții este una din cele mai înfricoșătoare responsabilități pe care și le pot asuma.
Te-ai angajat în muncă în locuri în care nu erai competent să faci corect lucrarea pe care ai întreprins-o. Nu ai lucrat cu chibzuință. Ai căutat să-ți acoperi lipsa adevăratei cunoștințe, cenzurând alte denominațiuni, călcându-i în picioare pe alții și făcând critici grele și amare despre calea urmată și starea în care se află aceștia. Dacă inima ta ar fi strălucit toată de spiritul adevărului, dacă ai fi fost sfințit pentru Dumnezeu și ai fi umblat în lumină, așa cum Hristos este în lumină, ai fi înaintat în înțelepciune și ai fi avut la dispoziție căi și mijloace suficiente pentru a menține viu interesul fără să te îndepărtezi de calea ta și de la lucrarea ta specifică, pentru a arunca invective împotriva altora care declară că sunt creștini.
-462-
Cei necredincioși au fost dezgustați; ei cred că adventiștii de ziua a șaptea au fost corect reprezentați prin tine și hotărăsc că le este de-ajuns și că nu mai vor să audă astfel de doctrine. În cel mai bun caz, credința noastră este nepopulară și este în contrast mare cu credința și practicile altor denominațiuni. Pentru a ajunge la cei ce se află în întunericul rătăcirii și al teoriilor false, trebuie să-i abordăm cu cea mai mare precauție și înțelepciune, fiind de acord cu ei în orice punct am putea, fără să ne încălcăm conștiința.
Celor aflați în rătăcire ar trebui să li se arate toată considerația și să li se dea creditul cuvenit pentru sinceritatea lor. Ar trebui să ne apropiem cât se poate de mult de oameni, pentru că atunci pot avea de câștigat de pe urma luminii și adevărului. Însă fratele E., asemenea multor predicatori de-ai noștri, pornește de îndată război împotriva rătăcirilor îndrăgite de alții; el le stârnește astfel spiritul de combativitate și încăpățânarea, și aceasta îi ține închiși în spatele unei armuri a prejudecății egoiste pe care n-o pot înlătura, oricât de multe dovezi ar fi aduse.
Cine, dacă nu tu însuți, va fi vinovat pentru sufletele pe care le-ai întors de la adevăr prin eforturile tale nesfințite? Cine poate dărâma zidurile prejudecății ridicate de lucrarea ta nesăbuită? Eu nu cunosc un păcat mai mare împotriva lui Dumnezeu ca acela în care oamenii se angajează în slujire și lucrează prin puterea lor, nu prin Hristos. Sunt priviți cu respect ca fiind reprezentanții lui Hristos, când de fapt ei nu reprezintă spiritul Său în nici una din lucrările lor. Nu văd și nu își dau seama de primejdiile care însoțesc eforturile depuse de oameni neconsacrați, neconvertiți. Ei merg înainte ca niște orbi, cu lipsuri în aproape toate lucrurile, și cu toate acestea încrezători în ei, îngâmfați, ei înșiși umblând în întuneric și poticnindu-se la fiecare pas. Ei sunt unelte ale întunericului.
Frate E., tu ai idei înguste și lucrarea ta are tendința mai degrabă de a coborî decât de a înălța adevărul. Aceasta nu pentru că nu ai fi deloc înzestrat. Ai fi putut fi un bun lucrător, dar ești prea indolent pentru a face efortul necesar atingerii obiectivului. Ai preferat să tratezi într-o manieră aspră, severă pe cei care te contrazic, în loc să-ți dai osteneala de a ridica nivelul lucrării tale. Susții anumite puncte, iar când acestea sunt puse sub semnul îndoielii, nu ești într-atât de smerit încât să renunți la părerile tale, chiar dacă ți se demonstrează că sunt eronate; te ridici în schimb în independența ta și îți susții cu fermitate ideile, când este esențial ca din partea ta să vină concesia, care ți se cere chiar ca datorie. Ai ținut cu îndărătnicie, fără să cedezi, la propria ta judecată și la propriile tale păreri chiar cu prețul sacrificării sufletelor.
-463-
Frate E., pozițiile la care nu renunți și voința ta puternică, hotărâtă, de a-ți susține părerile, oricare ar fi consecințele, au fost resimțite și deplânse de soția ta, iar drept urmare, sănătatea ei a avut de suferit. Nu ai avut blândețe și gingășie pentru această firavă copilă a lui Dumnezeu; spiritul tău mai puternic a învins firea ei mai blândă. Ea a suferit pentru multe lucruri. I-ai fi putut face viața mai fericită dacă ai fi încercat; dar ai căutat s-o determini să vadă lucrurile așa cum le vedeai tu și, în loc să te lași asimilat de dispoziția ei mai rafinată, ai încercat s-o schimbi pe ea după firea ta mai grosolană și ideile tale radicale. Ea a fost perturbată în felul ei de-a fi și n-a putut să mai fie ea însăși. S-a ofilit ca o plantă care a fost răsădită într-un sol neprielnic.
Nu ar trebui să cauți să modelezi mintea și caracterele după modelul tău, ci ar trebui să lași ca propriul tău caracter să fie modelat după modelul divin. Dacă lumea aceasta ar fi formată din oameni asemenea ție în caracter și dispoziție, ar fi vai de ea. În situația în care oriîncotro te-ai întoarce ai da peste același fel de oameni, ai fi dezgustat de tovarășii tăi, copiile fidele a ceea ce ești tu, și ai dori să nu mai fii în lume.
Te lauzi și te mândrești cu propria-ți persoană. Dar, ah, cât de nepotrivit este acest lucru pentru orice om, chiar de-ar avea cele mai rafinate calități intelectuale și cea mai largă influență! Oamenii care au calități valoroase au cea mai mare înrâurire, pentru că nu își cunosc valoarea și nu știu exact cât bine înfăptuiesc în lume. Dar este cu totul deplasat pentru persoane ce au tipul tău de caracter să fie înălțate și lăudăroase cu propria lor persoană.