Fratele B. caută s-o facă pe soția sa să creadă în același fel în care crede el; și vrea s-o facă să creadă că tot ceea ce face el este corect, că știe mai multe decât oricare dintre predicatori și că este, ca înțelepciune, mai presus de toți oamenii. Mi-a fost arătat că, în înțelepciunea sa lăudăroasă, se poartă cu trupurile copiilor lui tot așa cum se poartă cu sufletul soției. A urmat o cale, după înțelepciunea lui, care ruinează sănătatea fetiței sale. Îi place să creadă că otrava pe care a introdus-o în organismul ei este cea care o ține în viață. Ce greșeală! Ar trebui să înțeleagă că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi lăsat-o în pace și nu i-ar fi împovărat organismul. Această copilă nu poate avea niciodată o constituție sănătoasă, pentru că oasele și fluxul sangvin i-au fost otrăvite. Constituția zdruncinată a copiilor săi, suferințele și durerile lor îngrozitoare vor striga împotriva înțelepciunii sale lăudăroase, care este nebunie.
Dar lucrul mai vrednic de plâns decât toate celelalte este că a lăsat ușa pierzării deschisă pentru copiii lui, ca să intre pe ea și să fie pierduți. Firea copiilor săi va trebui schimbată, caracterele lor transformate și refăcute ca noi, căci altfel nu poate exista nădejde pentru ei. Pot îngerii să se uite cu afecțiune la familia ta, frate B.? Pot fi ei încântați să stea în casa ta? Clădirea este bună, dar nu casa aduce fericirea dinăuntru. Cei ce locuiesc între pereții ei o fac să fie rai sau iad. Tu nu o respecți pe mama copiilor tăi. Îngădui în ei nesupunerea și lipsa de respect.
Ai putea spune: “De ce vine sora White la mine cu aceasta? Eu nu cred deloc în viziunile ei.” Am știut aceasta înainte de a mă apuca de scris, dar simt că a sosit timpul să pun aceste lucruri înaintea ta. Trebuie să-ți spun adevărul, căci mă aștept să întâlnesc la judecată ceea ce am scris imperfect aici. Am așteptat, sperând că voi putea spune ceva care să ajungă la inima ta și să ți-o îmblânzească tocmai ca să primești cuvintele pe care le-am scris aici. Dar am pierdut orice nădejde în această privință, căci tu ești întărit cu o armură impenetrabilă ca oțelul. Nu vrei să accepți nimic din ceea ce nu se potrivește cu mintea ta. Mi-a fost arătat că ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului prezent dacă n-ai fi îmbrățișat niciodată Sabatul. Tu nu ai o conștiință foarte sensibilă; ești orbit de vrăjmaș.
-455-
Am renunțat la orice nădejde de a mai face ceva pentru comunitatea din _____, atâta vreme cât tu ești o piatră de poticnire pentru ei. Ai iubit odată adevărul, iar dacă ai fi continuat să mergi pe cărarea adevărului și sfințeniei, acum ai fi fost un ambasador al lui Hristos. În marea zi a lui Dumnezeu, vei avea de dat o socoteală înfricoșătoare pentru talanții tăi, care au rămas nefolosiți. Ai avut calități bune. Dumnezeu ți-a împrumutat talanții ca să-i folosești într-un scop bun, dar tu ai abuzat de aceste daruri. Dacă ți-ai fi folosit spre bine destoinicia pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu, ai fi făcut mult în direcția câștigării de suflete la Hristos; și ai vedea în Împărăția cerului suflete mântuite prin mijlocirea ta. Dar tu ai risipit în loc să aduni cu Hristos. Frații tăi au fost descurajați în încercarea de a se ridica și înainta; aceasta pentru că tu, asemenea unui adversar, contracarezi binele pe care l-ar face ei.
Inima lui Dumnezeu nu a fost niciodată mistuită ca acum de o dragoste mai adâncă și o compasiune plină de gingășie pentru copiii Săi de pe pământ. N-a fost niciodată o vreme în care Dumnezeu să fie gata și să aștepte să facă mai mult pentru poporul Său ca acum. Iar El va educa și va salva pe toți cei ce aleg să fie salvați în modul rânduit de El. Cei ce sunt spirituali pot deosebi lucrurile spirituale și pot vedea pretutindeni dovezi ale prezenței și lucrării lui Dumnezeu. Satana, prin strategia sa abilă și plină de răutate, i-a scos afară din Grădina Edenului pe primii noștri părinți — afară din inocența și puritatea lor, ducându-i în păcat și într-o nenorocire de nespus. El nu a încetat să nimicească; toate forțele pe care le poate comanda sunt folosite cu sârguință în aceste ultime zile, pentru a extinde ruina sufletelor. Se prinde de orice artificiu pe care-l poate folosi pentru a amăgi, zăpăci și încurca pe poporul lui Dumnezeu.
-456-
El te-a folosit ca agent al său pentru a împrăștia întuneric și confuzie și descoperă că lucrezi admirabil în mâinile lui. Ești tocmai instrumentul pe care-l poate folosi cu bune rezultate pentru a răni, descuraja și demola. Nu ești zelos să pui umărul la greu împreună cu poporul lui Dumnezeu; ci, atunci când ei se pun în mișcare, te arunci ca greutate suplimentară pentru a-i opri de la ceea ce ar putea înfăptui, înaintând în direcția cea bună. Satana se ocupă de cei care țin poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. În el este cea mai amară ură împotriva celor ce-I sunt loiali lui Dumnezeu și păzesc poruncile Sale. El nu doarme; nu-și ostoiește vigilența nici o clipă. De-ar fi cei ce mărturisesc că sunt urmașii lui Dumnezeu înțelepți, sârguincioși și perseverenți în lucrarea lui Dumnezeu numai pe jumătate cât este Satana în lucrarea lui!
Frate B., dacă atunci când ai pus mâna prima dată pe coarnele plugului ai fi mers înainte și nu te-ai fi uitat înapoi, ai fi fost acum un mesager al luminii, care să ducă adevărul la cei aflați în întuneric. Dar Dumnezeu nu te poate folosi spre slava Sa până nu înveți să te sfătuiești cu frații tăi și să nu gândești că știi tot ceea ce merită să cunoști. Satana a reușit să te oprească să faci binele. O vreme chiar ai alergat bine, dar ispitele lui Satana te-au biruit. Ți-a făcut mare plăcere să fii primul și să fii lingușit. Ai iubit puterea pe care o dau banii. Satana înțelege slăbiciunea oamenilor. El are o cunoaștere pe care a acumulat-o veacuri de-a rândul și care îi servește cu iscusință în lucrare. Viclenia și tertipurile lui sunt deplin maturizate și încununate prea adesea de succes, pentru că cei din poporul lui Dumnezeu nu sunt tot atât de înțelepți ca șerpii.
Satana apare adesea ca un înger de lumină, acoperit în veșmântul Cerului; el își ia un aer prietenesc, arătând o mare sfințenie a caracterului și înaltă considerație pentru victimele lui, pentru sufletele pe care intenționează să le amăgească și să le nimicească. Primejdiile se aștern pe cărarea pe care invită sufletele să călătorească; dar el reușește să le ascundă și nu înfățișează decât atracțiile. Marele Comandant al mântuirii noastre a biruit în locul nostru, pentru ca, prin El, să biruim, dacă vrem, pentru noi înșine. Dar Hristos nu salvează pe nimeni împotriva alegerii lui; nu silește pe nimeni la ascultare. El a adus infinita jertfă pentru ca ei să poată birui în Numele Său și neprihănirea Sa să le fie atribuită.
-457-
Însă, pentru a fi salvat, trebuie să accepți jugul lui Hristos și să lași deoparte jugul pe care ți l-ai făcut tu însuți pentru gâtul tău. Biruința pe care a câștigat-o Isus în pustie este o garanție pentru tine în ce privește biruința pe care o poți câștiga prin Numele Său. Singura ta nădejde și mântuire este în a birui așa cum a biruit Hristos. Mânia lui Dumnezeu stă acum asupra ta. Tu iubești atracțiile lumii mai presus de comoara cerească. Pofta ochiului și mândria vieții te-au despărțit de Dumnezeu. Încrederea pe care o ai în eul tău sărac, slab și supus greșelii trebuie să fie spulberată. Trebuie să-ți simți slăbiciunea înainte să cazi, cu povara ta, în mâinile lui Dumnezeu. Sufletul care se încrede cu totul, fără rezerve, în Dumnezeu nu va rămâne niciodată de rușine.
Dumnezeu nu vrea ca noi să ne supunem Lui, după cum ne convine mai bine. Hristos n-a căutat să-și placă Lui Însuși când a fost om printre oameni. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Maiestatea Cerului nu a avut unde să-și plece capul, nici un loc pe care să-l pretindă ca fiind al Său. El a devenit sărac de dragul nostru, pentru ca prin El să putem fi cu adevărat bogați. Haideți să nu vorbim despre jertfă; căci noi nu știm ce înseamnă să jertfești pentru adevăr. Până acum, abia dacă am ridicat puțin crucea de dragul scumpului Hristos. Să nu căutăm o cărare mai ușoară decât aceea pe care a mers Hristos înaintea noastră. Cât de lipsit de pricepere ești, cu toată înțelepciunea ta lăudăroasă, ca să te călăuzești singur! Cât de dispus ești să urmezi îndrumările unei conștiințe amăgite, să alergi pe calea rătăcirii și să-i tragi și pe alții după tine!
Temperamentul tău natural este de o așa natură, încât supunerea și ascultarea de cerințele lui Dumnezeu îți sunt foarte grele. Încrederea ta nețărmurită în tine însuți, prejudecățile și sentimentele tale te fac să alegi cu ușurință o cale greșită. Hristos îți va fi o călăuză infailibilă dacă Îl vei alege pe El, preferându-L propriei tale judecăți oarbe. În afacerile tale, nu ai avut un ochi ațintit numai la slava lui Dumnezeu. Ai avut de întâlnit multe încurcături și dificultăți, iar dacă te-ai fi încrezut în Sfetnicul Credincios în loc să-ți pui încrederea în propria-ți judecată, ai fi fost întotdeauna scos din încurcăturile întâlnite în tranzacțiile tale de afaceri.
-458-
Ai înaintea ta o lucrare importantă, pe care n-o vei putea înfăptui niciodată fără ajutorul special al lui Dumnezeu. Ești capabil să-ți asiguri compania îngerilor și să fii un moștenitor al lui Dumnezeu, un împreună moștenitor cu Isus Hristos; dar să lucrezi pentru a continua să-ți plasezi nădejdea și dorința în sfera strâmtă a propriei tale comodități ar fi greșeala vieții tale. Este o greșeală îngrozitoare să trăiești numai pentru această lume. Te uiți în urmă, simți condamnarea propriei căi urmate și cauți să te îndreptățești, găsindu-le vină altora. Orice cale ar putea urma ceilalți sau oricât de greșiți ar putea fi, greșelile lor nu-ți vor putea acoperi nici măcar o singură greșeală; iar în ziua judecății finale, nu vei îndrăzni să aduci acest lucru înaintea lui Dumnezeu ca un paleativ pentru neglijarea datoriei tale.
Dumnezeu Se oferă să te accepte ca fiind un copil al Său și să te facă membru al familiei regale, copil al Împăratului Ceresc, aceasta cu condiția să ieși din lume, să te separi de ce este al ei și să nu te atingi de lucrul necurat. Monarhul Cerului dorește să ai și să te bucuri de tot ceea ce-ți poate înnobila, extinde și înălța făptura și să te pregătească să locuiești cu El pentru vecie, existența ta măsurându-se cu viața lui Dumnezeu. Ce perspectivă reprezintă viața ce va veni! Ce încântări are ea! Cât de largă, adâncă, fără margini este iubirea lui Dumnezeu arătată omului! Nu există cuvinte care să descrie această iubire; ea depășește orice gând și imaginație, dar este o realitate pe care o poți deprinde experimentând; te poți bucura în ea printr-o fericire inexprimabilă și plină de slavă.
Cu o asemenea perspectivă înaintea ta, cum poți să-ți îngustezi mintea la sfera gândurilor lumești și la cadrul ocupațiilor lumești, căutând câștigul și renunțând la adevărul prezent, punct cu punct? Este de dorit ca tu să reții adevărul, principiul și conștiința. Favoarea lui Dumnezeu este mai bună decât casele din argint și din aur. Cea mai profundă bucurie a inimii vine din cea mai adâncă umilință. Încrederea în Dumnezeu și supunerea față de El dezvoltă tăria și noblețea caracterului. Lacrimile nu sunt în toate cazurile dovezi ale slăbiciunii. Pentru a-ți zidi un caracter care este simetric înaintea unui Dumnezeu curat și sfânt, trebuie să începi cu temelia. Inima trebuie să fie frântă înaintea lui Dumnezeu și trebuie totodată arătată adevărata pocăință pentru păcat înainte să vii în întâmpinarea cererilor adevărului și datoriei. Atunci vei avea adevăratul respect pentru tine însuți și adevărata încredere în Dumnezeu. Vei avea simțăminte tandre. Tot spiritul acela de fanfaron va dispărea. În locul asprimii va fi o mare delicatețe, îmbinată cu neclintirea în hotărârea de a sta de partea adevărului în toate împrejurările. Vei vedea atunci, în lume și în propria ta inimă, multe care să te facă să plângi.