Încrederea în sine, o cursă
Frate B., cu spiritul pe care-l ai în prezent, de independență și încăpățânare, te vei îndepărta tot mai mult și mai mult de adevăr; și, dacă nu te convertești, te vei dovedi o mare piedică pentru cauza lui Dumnezeu în orice loc în care ai o influență oarecare. Ești tenace în susținerea părerilor tale. Trebuie să renunți la spiritul tău de independență înainte de a putea vedea totul clar. Ai făcut-o pe soția ta să creadă că ești un mai bun cunoscător al adevărului decât oricare pastor de-al nostru; ai luat cheile cunoașterii în propriile-ți mâini în ceea ce o privește pe soția ta și ai ținut-o în întuneric. Dumnezeu a dăruit bisericii Sale oameni cu judecată, experiență și credință. Ei cunosc calea adevărului și a mântuirii, căci au căutat-o cu un duh zdrobit din pricina împotrivirii pe care au fost siliți s-o întâmpine din partea acelor oameni care au preschimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună; iar câștigul realizat de acești slujitori credincioși ai lui Dumnezeu este dat lumii.
Sunt foarte puțini cei care își dau seama de natura nobilă a lucrării lui Dumnezeu în comparație cu grijile afacerilor vremelnice ale vieții. Isus, Învățătorul ceresc, a dat prin ucenicii Săi lecții pentru educația noastră. Când i-a trimis pe cei doisprezece, i-a instruit ca în orice oraș sau orășel ar intra să întrebe cine era acolo vrednic de atenția și vizita lor; iar dacă ar găsi un loc potrivit, unde oamenii ar prețui binecuvântările ce le-au fost trimise — privilegiul de a-i găzdui pe solii lui Hristos — acolo ar fi urmat să locuiască și să-și lase pacea până aveau să părăsească acel oraș. Nu au fost instruiți să viziteze orice casă și fiecare casă, fără să aleagă, impunând oamenilor prezența lor, fie că erau sau nu bineveniți; dacă nu erau însă bineveniți, dacă pacea lor nu putea rămâne în casa aceea, urma ca ei să o părăsească și să caute o casă ai cărei membri erau vrednici, o casă în care duhul lor se putea odihni.
-450-
Când mesagerii lui Hristos care merg să învețe și pe alții adevărul sunt respinși, iar cuvintele lor nu-și găsesc nici un loc în inimă, Hristos este respins și Cuvântul Său disprețuit în persoana solilor adevărului, pe care El i-a ales și trimis. Aceasta are o aplicație deplină în acest veac al lumii, întocmai cum a avut în vremea în care Hristos a dat această îndrumare solilor săi aleși.
Când Hristos era pe pământ, existau oameni care nu aveau nici urmă de respect sau considerație pentru solii lui Dumnezeu și nici nu prețuiau avertizarea acestora mai presus de propria lor judecată; tot așa și în acest veac al lumii, există oameni care nu respectă mărturia slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu tot atât de mult ca opiniile proprii. Astfel de persoane nu pot beneficia de lucrările slujitorilor lui Dumnezeu și nu trebuie pierdut timpul dezonorând lucrarea lui Dumnezeu pentru a veni în întâmpinarea unor asemenea oameni. Hristos le-a spus servilor pe care i-a trimis: “Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Hristos dă putere glasului bisericii. “Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” Nu este avut în vedere nimic de felul acesta — un om care să pornească pe propria-i răspundere și să apere orice fel de păreri, indiferent de judecata bisericii. Dumnezeu a învestit biserica Sa cu cea mai mare putere sub cer. Prin poporul Său unit în plenul bisericii, vocea lui Dumnezeu este aceea care trebuie respectată.
-451-
Dumnezeu a dat bisericii Sale oameni cu experiență, care au postit, au plâns și s-au rugat chiar noaptea întreagă ca Dumnezeu să deschidă Scripturile pentru mintea lor. În umilință, acești oameni au oferit lumii câștigul provenit din experiența lor matură. Este aceasta lumina Cerului sau a oamenilor? Are vreo valoare sau nu face nici două parale? Fratele B. desfășoară o lucrare de răspândire a părerilor greșite despre adevărul biblic, pe care într-o zi va dori să le retracteze; va fi însă în zadar. Se poate pocăi, poate fi chiar salvat ca din foc; dar, ah, cât de mult timp prețios va fi fost pierdut, timp care nu va mai putea fi răscumpărat niciodată! Cât de multă sămânță a aruncat, sămânță care n-a adus decât mărăcini și spini! Cât de multe suflete au fost pierdute, suflete care ar fi putut fi salvate dacă ar fi încercat să răspândească lumina cea adevărată cu aceeași pasiune cu care și-a răspândit întunericul! Dar ce n-ar fi făcut, dacă ar fi fost consacrat, sfințit prin adevăr! Fratele B. se simte prea independent, prea bogat și neducând lipsă de nimic pentru a vedea că are nevoie de ceva. Martorul Credincios a arătat către el și a spus: “Dacă nu veți deveni asemenea unui copilaș, nu veți putea vedea Împărăția Cerurilor.” El nu respectă lumina adevărului, adusă cu atâta grijă în cărți și publicații, dar își înalță propria-i judecată mai presus de cea mai scumpă lumină, iar această lumină va străluci la judecată pentru a-l condamna.
Am văzut că el ridica semne de întrebare în ce-i privește pe bărbații asupra cărora Dumnezeu a pus responsabilitatea lucrării Sale. Își înălța propriile păreri și concepții deasupra luminii pe care Dumnezeu o dăduse prin ei și se lăuda cu cunoștințele lui, fiind un acuzator al fraților lui, fără a-i ocoli pe ambasadorii lui Hristos. Dacă nu se va pocăi de toată această influență puternică folosită pentru a minimaliza judecata slujitorilor lui Dumnezeu și a-i acuza de slăbiciuni și greșeli, înălțându-și propriile păreri deasupra opiniilor lor, o va descoperi consemnată în cărțile scrise împotriva lui, pe care le va vedea cu rușine în ziua lui Dumnezeu.
-452-
Dumnezeu Își va susține slujitorii, îi va păstra pe cei plăcuți Lui; dar vai de cel care va lipsi de putere cuvintele ambasadorilor lui Hristos, care primesc cuvântul din gura lui Dumnezeu pentru a vorbi poporului și care le spun acestora că sabia vine și îi avertizează să se pregătească pentru marea zi a lui Dumnezeu. Fratele B. va descoperi că lucrarea în care a fost angajat nu este nici ușoară, nici comună; este o lucrare care se va întoarce asupra sufletului său cu o greutate zdrobitoare. El și-a adus duhul împotriva lui Dumnezeu. Are înaintea lui o lucrare grea. Hristos spune: “Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!”
Frate B., calea pe care ai urmat-o mi-a fost arătată cu trei ani în urmă. Am văzut că erai greșit în aproape orice acțiune, și cu toate acestea, încercai să potrivești adevărul după acțiunile tale, în loc să le potrivești pe acestea după adevăr. Nu erai o lumină pentru poporul lui Dumnezeu, ci o povară teribilă. Tu nu ridici când este nevoie de așa ceva și îi descurajezi și pe alții de a rămâne în unitate de acțiune. Ești veșnic pus pe critică și în dispoziția de a-i vorbi de rău pe frații tăi; și în timp ce erai ocupat cu cenzurarea căii altora, o groază de buruieni otrăvitoare ți-au năpădit inima și au prins rădăcini adânci în ea. Aceste rădăcini ale amărăciunii care s-au ridicat au necurățit pe mulți și vor necurăți încă pe mulți alții, dacă nu le vezi și nu le smulgi.
Mi-a fost arătat că un spirit aspru, fariseic, avea să crească în fratele B. și să pună stăpânire pe el, în afară doar de cazul în care acesta își vede teribilele defecte de caracter și obține har pentru a îndrepta răul. Înainte de a îmbrățișa adevărul, părea că mâna lui este ridicată împotriva tuturor; spiritul său de combativitate se întărea la orice provocare și respectul de sine era vătămat; era un om dificil, care intra în necazuri și făcea necazuri. Adevărul lui Dumnezeu a făcut o schimbare în el. Dumnezeu l-a primit și mâna Lui l-a ajutat. Însă de când fratele B. și-a pierdut spiritul de consacrare, vechiul său spirit turbulent, de discordie cu ceilalți, s-a întărit continuu și a căutat să câștige supremația. Când va muri față de eu și își va umili inima mândră înaintea lui Dumnezeu, va descoperi cât de neînsemnată îi este tăria; va simți nevoia sprijinului divin și va striga: “Necurat, necurat sunt înaintea Ta, o, Dumnezeule!” Toată lauda sa de sine se va sfârși.
-453-
Viața în această lume furtunoasă, în care întunecimea morală triumfă asupra adevărului și virtuții, va fi pentru creștin un conflict neîncetat. Acesta va descoperi că trebuie să poarte armura; căci el va fi silit să lupte împotriva unor forțe care nu obosesc niciodată și a unor dușmani care nu dorm nicicând. Vom fi împresurați de ispite fără număr; și trebuie să găsim tărie în Hristos pentru a le birui sau vom fi biruiți noi de ele și ne vom pierde sufletele. Avem de făcut o lucrare mare și solemnă, iar dacă vom eșua, ce pierdere îngrozitoare vom avea! Dacă lucrarea pe care ne-a lăsat-o Stăpânul va fi găsită neînfăptuită, nu ni se poate oferi un al doilea test. Ea trebuie să rămână nefăcută pentru totdeauna.
Mi-a fost arătată viața fratelui B. în familia sa. Îngerii plângeau văzând calea urmată de el în cămin; plângeau când îi vedeau soția pe care n-o iubește și care nu primește nici un pic de respect din partea lui, a cărui datorie este de a o iubi și de a o îngriji ca pe propriul său trup, tot așa cum Hristos și-a iubit și și-a îngrijit biserica. El face sforțări ca să scoată în evidență defectele ei, să-și înalțe propria înțelepciune și judecată și s-o facă să-și simtă inferioritatea și când este singură, și în compania altora. În ciuda faptului că este neinstruită, spiritul ei este cu mult mai plăcut lui Dumnezeu decât acela al soțului ei. Dumnezeu privește asupra sorei B. cu cele mai adânci simțăminte de milă. Ea trăiește principiile adevărului, după lumina pe care o are, cu mult mai bine decât soțul ei. Nu va fi răspunzătoare pentru lumina și cunoștința pe care le-a avut soțul ei, dar pe care ea nu le-a avut. El ar putea fi lumină, mângâiere și binecuvântare pentru ea, dar influența lui este folosită într-un mod greșit. Îi citește ceea ce vrea el, ceea ce va da putere concepțiilor și părerilor lui, în timp ce ascunde lumina esențială, pe care nu vrea ca ea s-o audă.
Nu-și respectă soția și le îngăduie copiilor săi să manifeste lipsă de respect față de ea. Acești copii sunt lăsați să crească asemenea copiilor lui Eli. Ei nu sunt înfrânați, iar această neglijență se va întoarce odată și odată împotriva lui. Fratele B. va culege în mod sigur ceea ce seamănă acum. În multe privințe, sora B. este mai aproape de Împărăția Cerurilor decât soțul ei. Acești copii nesupuși, neascultători, care nu sunt educați în spiritul stăpânirii de sine, vor înfige ghimpi în inimile părinților lor, iar aceștia nu-i vor putea opri; și apoi, la judecată, Dumnezeu îi va chema pe părinți să dea socoteală pentru faptul că au adus copii pe lume și i-au lăsat să crească needucați, neiubitori și neiubiți. Acești copii nu pot fi mântuiți în Împărăția Cerurilor fără o schimbare majoră în caracterele lor.