Unitatea în biserică
În ultima viziune, mi s-a arătat prezentarea adevărului și înaintarea cauzei lui Dumnezeu pe coasta Pacificului. Am văzut că se înfăptuise o bună lucrare pentru mulți în California, dar mulți dintre cei ce mărturisesc adevărul nu erau gata să se apuce de lucrarea lui Dumnezeu la timpul potrivit și să acționeze când providența deschizătoare de ocazii a lui Dumnezeu le pune aceasta în sarcină. O mare lucrare poate fi făcută în acest loc pentru aducerea sufletelor la cunoștința adevărului, dacă există o acțiune unită.
Dacă toți cei ce au influență ar simți necesitatea cooperării și ar căuta să răspundă la rugăciunea lui Hristos, ca să poată fi toți una așa cum este El una cu Tatăl, cauza adevărului prezent ar fi o putere vie în această zonă. Dar cei din poporul lui Dumnezeu dorm și nu văd nevoile cauzei pentru acest timp. Ei nu simt importanța unei acțiuni energice. Satana caută neîntrerupt să dezbine credința și inimile. El știe prea bine că unirea dintre ei este tăria lor și dezbinarea, slăbiciunea lor. Este important, esențial, ca toți urmașii lui Hristos să înțeleagă mașinațiile lui Satana și, făcând front comun, să țină piept atacurilor lui și să-l biruie. Ei trebuie să facă eforturi continui pentru a înainta cu putere împreună, chiar dacă i-ar costa unele sacrificii.
-435-
Cei din poporul lui Dumnezeu care au temperamente și constituții diferite sunt aduși împreună în calitatea de membri ai bisericii. Adevărul lui Dumnezeu, primit în inimă, își va face lucrarea de curățire, înălțare și sfințire a vieții și va birui părerile deosebite și prejudecățile fiecăruia. Toți ar trebui să se străduiască să se apropie unul de altul cât mai mult posibil. Toți cei ce-L iubesc pe Dumnezeu și țin într-adevăr poruncile Lui vor avea influență asupra necredincioșilor și vor câștiga suflete la Hristos, pentru a face să răsune cântările bucuroase de triumf și biruință înaintea marelui tron alb. Egoismul va fi învins și dragostea nestăvilită pentru Hristos se va arăta prin povara pe care o simt de a salva sufletele pentru care a murit El.
Mi-au fost arătate multe familii care nu trăiesc așa cum dorește Isus; ei au de făcut o lucrare în cămin înainte de a putea înainta în viața divină. Mi-a fost înfățișat cazul fratelui B.; și atenția mi-a fost îndreptată înapoi în timp, către momentul în care a acceptat adevărul. Atunci a avut o influență transformatoare asupra vieții lui. Eul a fost într-o anumită măsură pierdut în interesul pe care îl simțea pentru adevăr. El a căutat să-și arate credința prin fapte, iar interesele sale personale au fost puse pe planul al doilea. Iubea lucrarea Domnului și căuta cu bucurie să înainteze interesul cauzei Sale; Domnul a acceptat eforturile lui de a-I sluji și mâna Domnului i-a adus prosperitate.
Mi s-a arătat că fratele B. I-a provocat neplăcere lui Dumnezeu și a adus o mare întunecime asupra propriei persoane, când și-a statornicit judecata în opoziție cu cea a fraților săi în privința modului corect de a păzi Sabatul. Era în joc interesul fratelui B., și el a refuzat să vadă semnificația corectă a problemei în discuție. Dacă ar fi fost în lumină, n-ar fi urmat niciodată calea pe care a urmat-o când s-a întors din Est. Am fost atunci dusă într-un alt punct în istoria vieții lui și l-am văzut călătorind. Când se afla printre necredincioși, nu lăsa ca lumina lui să strălucească în așa fel înaintea oamenilor, încât aceștia, văzând faptele lui bune, să-I dea slavă Tatălui nostru care este în ceruri. El uita de Dumnezeu și de datoria sa de a-L reprezenta corect pe Mântuitorul său în orice loc și în orice împrejurare.
-436-
Fratele B. este slab mai cu seamă în anumite puncte; el adoră lauda și lingușeala; adoră plăcerea de a fi remarcat. S-a înălțat pe sine, a vorbit mult și s-a rugat puțin, iar Dumnezeu l-a lăsat în propria-i slăbiciune; căci el n-a adus roadă spre slava lui Dumnezeu. În acea călătorie a avut o ocazie să facă mult bine; dar el nu și-a dat seama că este răspunzător față de Dumnezeu pentru talanții săi și că va fi chemat, ca ispravnic al lui Dumnezeu, să dea socoteală dacă și-a folosit destoinicia pentru a-și face sieși plăcere sau pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Dacă fratele B. ar fi simțit puterea iubirii lui Hristos în propria sa inimă, ar fi simțit un interes pentru salvarea celor cu care a fost adus în contact, pentru a putea să le spună cuvinte care să-i facă să reflecteze asupra interesului lor veșnic.
El a avut o ocazie de a semăna sămânța adevărului, dar nu s-a folosit de ea cum ar fi trebuit. Ar fi trebuit să-și ia religia cu el în timp ce se afla cu rudele lui. Mărturisirea sa sfântă și adevărul lui Dumnezeu ar fi trebuit să se îngemăneze cu toate gândurile, sentimentele, cuvintele și faptele sale. Hristos poruncește urmașilor Săi să umble în lumină. A umbla înseamnă să înaintăm, să ne dăm silința, să ne folosim calitățile, fiind angajați activ. Dacă nu ne implicăm în lucrarea cea bună la care ne-a chemat Mântuitorul nostru și nu simțim importanța efortului personal în această lucrare, vom avea o religie bolnăvicioasă, pipernicită. Câștigăm noi biruințe prin experiența pe care o dobândim în lucrare. Câștigăm tărie umblând în lumină, ca să putem avea energia de a merge pe calea poruncilor lui Dumnezeu. Putem câștiga tărie mereu mai mare cu fiecare pas pe care îl facem către Cer. Dumnezeu Își va binecuvânta poporul numai când ei încearcă să fie o binecuvântare pentru alții. Virtuțile noastre se maturizează și se dezvoltă prin exercițiu.
-437-
Mi s-a arătat că, atunci când se afla la Battle Creek, fratele B. era deficitar în putere morală. El nu căutase să se prindă de Dumnezeu și să-și păstreze sufletul într-o curăție a gândului și faptei și a fost lăsat să facă așa cum avea în minte și să primească influențe dăunătoare interesului său spiritual. El i-a întâlnit pe cei care au pervertit adevărul și a fost condus de aceștia să creadă lucruri neadevărate; și, deschizând ușa ca vrăjmașul să intre și primindu-l ca înger de lumină, a fost ușor biruit de ispită.
A căpătat prejudecăți crunte și a devenit suspicios tocmai față de aceia în care Dumnezeu dorea ca el să aibă încredere. El a văzut lucrurile într-o lumină denaturată, iar întâlnirile, care ar fi trebuit să fie pentru el un izvor bogat în tărie, au fost vătămătoare. Aceasta era intenția lui Satana, ca fratele B. să-și piardă încrederea în oamenii pe care Dumnezeu îi hotărâse să conducă în această lucrare. A început să fie în dezacord cu ei și cu punctele cheie din inima lucrării. Era ca un vas pe mare, fără ancoră sau cârmă. Dacă nu putea avea încredere în cei de la conducerea lucrării, nu avea să aibă încredere în nimeni.
Fratele B. are prea puțină considerație sau respect pentru frații săi; el crede că judecata, cunoștințele sau calitățile sale sunt superioare celor ale fraților săi; prin urmare, nu vrea să primească nimic din partea lor și nici nu se încrede în judecata lor, nici nu caută să se sfătuiască cu ei, afară doar de cazul în care îi poate conduce și învăța el. Vrea să acționeze după propria-i judecată, indiferent de sentimentele fraților săi, de suferințele sau rugămințile lor fierbinți. Când el și-a desprins încrederea de inima lucrării, Satana a știut că era sigur în mâna lui, atâta timp cât nu-și putea recăpăta această încredere. Interesul veșnic al fratelui B. depinde de acceptarea și respectarea ajutorului și conducerii pe care Dumnezeu a avut plăcerea să o așeze în biserică. Dacă va urma o cale aleasă de el, va descoperi în cele din urmă că s-a aflat pe un drum complet greșit și că s-a amăgit spre ruina sa. Se va orienta la început într-o direcție, apoi într-alta, și cu toate acestea, va rata singura și adevărata cărare ce duce către Cer.
-438-
Sunt mii de oameni care călătoresc pe calea întunericului și a rătăcirii, calea cea largă ce duce la moarte, și care se măgulesc că se află pe calea către fericire și Cer; dar n-o vor găsi niciodată pe prima, iar pe celălalt nu-l vor atinge. Fratele B. are nevoie de ajutoarele pe care Dumnezeu le-a pus în biserică; căci el nu poate constitui, de unul singur, o biserică, deși calea sa arată că ar fi satisfăcut ca el însuși să formeze o biserică nesupusă cuiva anume. Fratele B. și-a pierdut demult consacrarea față de Dumnezeu; el nu și-a păzit cărările sufletului împotriva sugestiilor lui Satana. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu notau cuvintele și acțiunile sale. El mergea mai departe și mai departe de lumina cerului. Când harul lui Dumnezeu nu te controlează într-un mod deosebit, frate B., ești un om cu care este greu să te însoțești. Ai o mare hotărâre și încredere în tine însuți, care sunt resimțite în familia ta și în biserică. Ai prea puțină stimă și respect pentru oricine. Nu ai harul umilinței.
Fratele B. s-a întors pe coasta Pacificului, aflându-se în mare întunecime; își pierduse dragostea pentru adevăr și dragostea de Dumnezeu. Sentimentele lui firești îl stăpâneau și era mândru. Se iubea pe sine și iubea banii mai mult decât iubea adevărul și pe Răscumpărătorul lui. Mi s-a arătat calea pe care a urmat-o când a revenit pe coasta Pacificului, faptul că era o dezonoare pentru numele de creștin. L-am văzut unindu-și mâinile cu veselii iubitori de plăceri. El și-a îndurerat frații și L-a rănit pe Mântuitorul său, făcându-L de rușine în mod deschis, înaintea celor necredincioși. Am văzut că, din perioada aceasta începând, nu mai găsea plăcere în serviciul lui Dumnezeu sau în înaintarea adevărului. Părea să aibă zel pentru cercetarea Scripturilor și a diferiților autori nu pentru a se statornici în punctele principale ale adevărului prezent, pe care îl furnizase Dumnezeu prin oameni aleși de El, ci pentru a găsi o nouă poziție și pentru a înainta noile sale concepții, în opoziție cu credința întemeiată a trupului comunitar. Cercetările lui nu erau făcute spre slava lui Dumnezeu, ci pentru a scoate eul în evidență.
O dată ce fratele B. ia poziție de partea greșită, nu este în natura lui să-și vadă greșeala și să-și mărturisească vina, ci să lupte până la capăt, oricare ar putea fi consecințele. Acest spirit este dezastruos pentru biserică și pentru familia sa. Are nevoie să-și îmblânzească inima și să lase înăuntru gingășia, umilința și dragostea. Trebuie să aibă bunăvoință și generozitate nobilă. Pe scurt, are nevoie să fie pe deplin convertit, să fie un om nou în Hristos Isus. Atunci influența sa în biserică va fi în totul corectă, iar el va fi exact ajutorul de care au nevoie membrii acesteia. Va avea respectul și iubirea familiei sale și o va putea influența prin purtarea sa. Datoria și iubirea, ca niște surori gemene, vor fi ajutoarele lui în creșterea copiilor săi.