Mărturia 5
Capitolul 33 — Biserica Laodicea
Stimați frați și surori,
În îndurarea Sa, Domnul m-a vizitat din nou. Am fost într-un chin mare timp de câteva luni de zile. Boala apăsa cu putere asupra mea. Timp de ani de zile am suferit de hidropizie și de inimă, suferință care avea tendința să-mi distrugă credința și curajul. Solia către Laodicea nu a produs acea pocăință plină de zel în rândul poporului lui Dumnezeu la care mă așteptam și mintea mea a fost în mare încurcătură. Boala părea că avansează și eu credeam că voi ajunge în mormânt. Nu aveam dorință să trăiesc, de aceea nu puteam să am credință și să mă rog pentru vindecarea mea. Adesea, când mă odihneam în timpul nopții, îmi dădeam seama că eram în pericolul de a-mi pierde răsuflarea înainte de venirea dimineții. În această stare, am leșinat la miezul nopții. S-a trimis după frații Andrews și Loughborough și s-au înălțat cereri stăruitoare pentru mine către Dumnezeu. Deznădejdea, o greutate teribilă, a fost ridicată de pe inima mea bolnavă și am fost luată în viziune, unde am văzut lucrurile pe care vi le voi prezenta acum. Am văzut că Satana a încercat să mă ducă la descurajare și deznădejde, să mă facă să doresc mai degrabă moartea decât viața. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu dorea să-mi încetez lucrarea și să zac în mormânt; căci atunci vrăjmașii credinței noastre ar triumfa, iar inimile copiilor lui Dumnezeu ar fi întristate. Am văzut că adesea aveam să fiu chinuită sufletește, că aveam să sufăr mult; totuși, primisem făgăduința că cei din jurul meu aveau să mă încurajeze și să mă ajute, că tăria și curajul meu nu vor ceda când voi fi lovită atât de tare de diavolul.
-186-
Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este datorită împietririi inimii. Însă Dumnezeu a dat soliei suficient timp pentru a-și face lucrarea. Inima trebuie să fie curățită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricoșătoare își va face lucrarea. Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost mișcat. Aproape toți credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Însă, pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, mulți au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-și împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuți și de a-i conduce la o pocăință profundă, pentru a se putea bucura de prezența lui Isus și a fi potriviți pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger. Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilință profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimiși în toate direcțiile, spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu poziția desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atenție sfatului Martorului Credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totuși, eforturile care au fost făcute de la data când a fost dată solia au fost binecuvântate de Dumnezeu și multe suflete au fost aduse din întuneric și rătăcire spre a se bucura de adevăr.
Dumnezeu îl va pune la încercare pe poporul Său. Isus Se poartă cu răbdare cu ei și nu îi varsă din gura Sa într-o clipă. Îngerul a spus: “Dumnezeu Își cântărește poporul”. Dacă solia ar fi fost de scurtă durată, așa cum ne-am așteptat mulți dintre noi, n-ar mai fi fost timp pentru ei să-și formeze caracterul. Mulți acționau mânați de sentimente, și nu din principiu și credință, și această solie solemnă, înfricoșătoare, i-a mișcat. Aceasta a lucrat asupra sentimentelor lor, le-a stârnit temerile, însă nu s-a realizat lucrarea desemnată de Dumnezeu. El citește inima. Pentru ca cei din poporul Său să nu fie înșelați cu privire la ei înșiși, El le oferă timp pentru ca acea exaltare a simțurilor să poată trece, și apoi îi pune la încercare pentru a vedea dacă ascultă de sfatul Martorului Credincios.
-187-
Dumnezeu Își conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situații rânduite astfel, pentru a se da pe față ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată și pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a birui, pentru ca să nu fie vărsați din gura Domnului. Îngerul a spus: “Dumnezeu Își face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare și a proba pe fiecare din poporul Său.” Unii sunt gata să primească într-un anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt puși la probă, ei se dau înapoi și se retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit. Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în inimile lor și care Îl îndepărtează pe Isus. Ei prețuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă și încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă își va sacrifica idolii și va da atenție sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curățit prin ascultarea de adevăr și nu-și va birui egoismul, mândria și patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: “Sunt atașați de idolii lor, lăsați-i în pace”; și ei trec mai departe să-și facă lucrarea, lăsându-i pe aceștia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi. Aceia care cresc continuu și fac față cu succes fiecărui test, oricare ar fi prețul, au dat atenție sfatului Martorului Credincios și vor primi ploaia târzie, și astfel vor fi corespunzători pentru a fi luați la cer.
-188-
Dumnezeu Își încearcă poporul în această lume. Acesta este locul potrivit pentru a apărea în fața Sa. Aici, în această lume, în aceste timpuri din urmă, fiecare om va arăta ce putere îi stăpânește inima și îi controlează acțiunile. Dacă este puterea adevărului divin, aceasta îl va conduce la fapte bune. Aceasta îl va înălța pe primitor, îl va face nobil și generos, la fel ca și Domnul Său din ceruri. Însă, dacă îngerii cei răi stăpânesc inima, acest lucru se va vedea în moduri diferite. Roada va fi egoismul, lăcomia, mândria și patimile rele.
Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cei care susțin că sunt religioși nu vor să se cerceteze îndeaproape, ca să vadă dacă sunt în credință; și este înfricoșător că mulți se agață de o nădejde falsă. Unii se bizuie pe o experiență pe care au avut-o cu mulți ani în urmă; însă, când sunt aduși în fața acestor momente de cercetare, când toți ar trebui să aibă o experiență zilnică, ei nu au nimic de istorisit. Ei par a crede că, dacă susțin că sunt de partea adevărului, doar acest lucru îi va mântui. Când vor renunța la acele păcate pe care Dumnezeu le urăște, Domnul Isus va intra și va cina cu ei și ei cu El. Atunci ei vor căpăta putere de la Isus, vor crește în El și vor putea spune, în biruință sfântă: “Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruință prin Isus Hristos.” Pentru Domnul ar fi mult mai plăcut ca așa-zișii creștini, în starea de căldicel, să nu fi rostit niciodată Numele Său. Ei sunt o continuă povară pentru aceia care vor să fie urmași credincioși ai lui Isus. Ei sunt, de asemenea, o piedică pentru cei necredincioși, iar îngerii cei răi tresaltă cu privire la ei și găsesc prin aceasta un prilej de a-i înțepa pe îngerii lui Dumnezeu prin metodele lor necinstite. Unii ca aceștia constituie un blestem pentru lucrare, atât în cămin, cât și în afara lui. Ei se apropie de Dumnezeu doar cu buzele, în timp ce inima le este departe de El.
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se ia după moda lumii. Unii au făcut așa și au pierdut acest caracter deosebit, care ar trebui să-i evidențieze ca fiind din poporul lui Dumnezeu. Atenția mi-a fost îndreptată către poporul lui Dumnezeu din vechime și am fost îndemnată să compar veșmintele lor cu moda îmbrăcămintei din aceste vremuri din urmă. Ce diferență! Ce schimbare! Pe atunci, femeile nu erau așa de îndrăznețe ca acum. Când apăreau în public, ele își acopereau fețele cu un văl. În aceste timpuri, modele sunt extravagante și lipsite de decență. Ele sunt menționate în profeție. Pentru prima dată, acestea au fost aduse de o categorie de oameni asupra cărora Satana are stăpânire deplină, care, “și-au pierdut orice fel de simțire, s-au dedat la desfrânare și săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție.” (Efeseni 4,19.) Dacă cei care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu nu s-ar fi îndepărtat atât de mult de El, ar fi existat o diferență vădită între îmbrăcămintea lor și cea a lumii. Bonetele mici, care expun fața și capul, arată o lipsă de modestie. Inelele sunt o rușine. Locuitorii pământului devin tot mai corupți, iar linia de distincție dintre ei și Israelul lui Dumnezeu ar trebui să fie mult mai clară, căci, dacă nu, blestemul cade asupra celor care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu.
-189-
Am fost îndreptată spre următorul pasaj din Scriptură. Îngerul a spus: “Acesta este pentru instruirea poporului lui Dumnezeu.” 1 Timotei 2, 9.10: “Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” 1 Petru 3, 3-5: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu.”
Fie că ești tânăr, fie că ești bătrân, Dumnezeu te pune la încercare acum. Tu îți hotărăști acum destinul veșnic. Mândria, plăcerea de a urma moda lumii, conversațiile deșarte și seci, egoismul, toate sunt puse în balanță și greutatea roadelor este în mod înfricoșător împotriva ta. Ești sărac, nenorocit, orb și gol. În timp ce răul crește și prinde adânc rădăcină, el înăbușă sămânța cea bună care a fost semănată în inimă; și, în curând, cuvântul care a fost dat cu privire la casa lui Eli va fi rostit de îngeri cu privire la tine. Păcatele tale “nu vor fi curățite” la nesfârșit “nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare” (1 Samuel 3, 14 u.p.). Am văzut că mulți s-au măgulit că sunt buni creștini, când de fapt nu au nici o rază de lumină de la Isus. Ei nu știu ce înseamnă să fii reînnoit prin harul lui Dumnezeu. Ei nu au o experiență personală, vie, în privința lucrurilor lui Dumnezeu. Și am văzut că Dumnezeu Își ascute sabia în ceruri pentru a-i nimici. O, ce bine ar fi dacă fiecare creștin în starea de căldicel și-ar da seama de lucrarea de curățire pe care Dumnezeu este pe punctul de a o face în rândul celor care susțin că fac parte din poporul Său! Dragi prieteni, nu vă înșelați singuri cu privire la starea voastră. Nu Îl puteți înșela pe Dumnezeu. Martorul Credincios spune: “Știu faptele tale”. Îngerul al treilea conduce un popor, pas cu pas, mai sus, tot mai sus. Și la fiecare pas ei sunt încercați.