A visa cu ochii deschiși
Dragă soră E.,
Mi s-a arătat că ai nevoie de o convertire totală. Ai acceptat adevărul, dar nu ai primit binecuvântările pe care le aduce acesta pentru că nu ai experimentat puterea lui transformatoare. Te afli în primejdia de a pierde ambele lumi, dacă nu faci o lucrare deplină a harului în inima ta și dacă voința ta nu este adusă în conformitate cu mintea și voința lui Hristos.
Acum nu te afli pe drumul cel bun pentru a putea căpăta acea pace și acea fericire pe care credinciosul sincer, smerit, purtător al crucii le va obține negreșit. Porți pecetea caracterului tatălui tău. Ai o dispoziție egoistă; nu îți dai seama de aceasta, dar este adevărat. Gândurile tale de căpetenie se îndreaptă către tine însăți, către plăcerea ta, către înfăptuirea acelor lucruri care-ți plac cel mai mult, neavând nici o legătură cu fericirea celor din jurul tău. Faci o greșeală căutând fericirea. Dacă o vei găsi, va fi numai prin împlinirea datoriei și lepădare de sine. Atâta vreme cât gândurile tale sunt concentrate atât de mult asupra propriei tale persoane, nu poți fi fericită.
-330-
Tu neglijezi angajarea cu voioșie în lucrarea pe care Dumnezeu ți-a lăsat-o de făcut. Treci cu vederea îndatoririle obișnuite, simple, care stau chiar în calea ta, iar mintea îți rătăcește către o lucrare mai mare, despre care îți imaginezi că ar fi mai pe gustul tău și va umple golul din viața ta, pustiul din sufletul tău. Vei fi cu siguranță dezamăgită în acest punct. Lucrarea pe care ți-a lăsat-o Dumnezeu de făcut este de a te dedica îndatoririlor obișnuite de fiecare zi, care te înconjoară, și de a împlini cu bucurie sarcinile simple, gospodărești, nu în mod mecanic, ci punând inimă în ceea ce faci, împlinind simplele datorii care îți stau înainte atât cu inima, cât și cu mâinile.
Tu nu studiezi pentru a-i face pe alții fericiți; ochii nu îți sunt deschiși pentru a încerca să vezi lucrurile mărunte pe care le poți înfăptui, mici atenții pe care le-ai putea arăta părinților și membrilor familiei tale în viața zilnică. Ai crezut prea mult că este o virtute să te izolezi de familie și să te ocupi cu gândurile și experiența ta nefericită, adunând spini și găsind satisfacție în a te înțepa cu ei. Îți îngădui obiceiul reveriei, care trebuie să înceteze. Îți lași îndatoririle nefăcute. Pentru plăcerea de a-ți îngădui visările despre nefericirea ta, neglijezi munca pe care ar trebui s-o înfăptuiești pentru a-i ușura pe alții. Nu te cunoști. Sus, la datorie! Ridică-te și apucă-te de îndatoririle neglijate. Răscumpără trecutul printr-o credincioșie viitoare. Începe munca pe care o ai înainte; și, făcându-ți cu credincioșie datoria, vei uita de tine însăți, nu vei avea timp să visezi și să devii posomorâtă, să te simți prost dispusă și nefericită.
-331-
Ai de învățat aproape totul în experiența creștină. Nu înaintezi atât de repede cât ai putea și cât trebuie, pentru a obține vreodată viața veșnică. Tu îți formezi acum un caracter pentru cer sau un caracter care te va exclude din cer. Ți-ai centrat gândurile și mintea atât de mult asupra propriei tale persoane, încât nu ți-ai dat seama ce trebuie să faci pentru a deveni un adevărat urmaș al lui Isus cel blând și umil. Ți-ai neglijat îndatoririle gospodărești. Ai fost un nor și o umbră în familie, când era de fapt privilegiul tău să răspândești lumina și să fii o binecuvântare pentru cei dragi din jurul tău. Ai fost supărăcioasă, capricioasă și nefericită, când nu exista în realitate nimic care să te facă să fii așa. Nu ai fost atentă să vezi ce-ai putea face pentru a ridica poverile care apăsau asupra mamei tale și pentru a fi o binecuvântare pentru părinții tăi. Te-ai îndreptat către părinții și surorile tale pentru a te ajuta să fii fericită și să te servească, să facă lucruri în locul tău, în timp ce gândurile tale s-au centrat asupra propriei tale persoane. Nu ai avut încă harul lui Dumnezeu în inima ta, în timp ce te-ai amăgit singură, gândind că într-adevăr cunoșteai voința divină.
Ai fost gata să te angajezi în discuții cu cei care nu sunt de aceeași credință cu noi, aceasta în timp ce îți era cu neputință să le prezinți un motiv rațional legat de credința noastră. Prin aceasta, tu nu reprezinți adevărul așa cum se cuvine și faci mai mult rău decât bine cauzei adevărului. Dacă vei vorbi mai puțin în apărarea credinței noastre și vei studia mai mult Biblia, făcând așa încât comportamentul tău să dea mărturie că influența adevărului asupra inimii și vieții tale a fost bună, vei face cu mult mai mult bine decât doar prin discuții, în condițiile în care îți lipsește credincioșia în atât de multe lucruri.
Dacă ești atentă să urmezi exemplul Răscumpărătorului nostru plin de tăgăduire și jertfire de sine, care a căutat întotdeauna să facă bine altora și să-i binecuvânteze, nu să-și afle confortul, plăcerea și desfătarea proprie, vei binecuvânta atunci pe alții prin influența ta. În legăturile pe care le stabilim în societate, în familii sau în orice alte contacte de viață pe care ajungem să le avem, fie limitate, fie mai extinse, există multe căi prin care Îl putem recunoaște pe Domnul nostru și multe căi prin care Îl putem tăgădui. Îl putem tăgădui prin cuvintele noastre, vorbindu-i de rău pe alții, printr-o vorbire nesăbuită, glume și batjocuri, prin cuvinte ușuratice sau lipsite de bunătate sau ocolind adevărul, vorbind împotriva adevărului. Prin cuvintele noastre, putem mărturisi că Hristos nu este în noi. În caracterul nostru Îl putem tăgădui dacă ținem la propria noastră comoditate, evitând îndatoririle și poverile vieții, pe care trebuie să le poarte altcineva dacă noi nu o facem, și iubind plăcerea păcătoasă. De asemenea, Îl putem tăgădui pe Hristos prin orgoliul ostentației în îmbrăcăminte și prin conformare cu lumea sau printr-un comportament nepoliticos. Îl putem tăgădui prin iubirea propriilor noastre păreri și prin căutarea de a întreține și îndreptăți eul. Îl mai putem tăgădui îngăduind minții să alerge pe făgașul unui sentimentalism al iubirii bolnave și meditând melancolic asupra unor presupuse încercări și sorți crude.
-332-
Nimeni nu poate mărturisi cu adevărat pe Hristos lumii dacă gândul și spiritul lui Hristos nu trăiesc în el. Ne este imposibil să comunicăm ceea ce nu avem. Conversația și comportamentul trebuie să fie o expresie reală și vizibilă a harului și adevărului din interior. Dacă inima este sfințită, supusă și umilă, roadele se vor vedea în afară și vor constitui o deosebit de eficientă mărturie a lui Hristos. Cuvintele și mărturisirea nu sunt de ajuns. Tu, sora mea, trebuie să ai ceva mai mult decât acestea. Te amăgești singură. Duhul, caracterul și acțiunile tale nu arată un spirit de blândețe, tăgăduire de sine și iubire. Cuvintele și mărturisirea pot exprima multă umilință și iubire; dacă însă comportamentul nu este reglat zilnic prin harul lui Dumnezeu, nu ești părtașă la darul ceresc, nu ai părăsit totul pentru Hristos, nu ți-ai predat propria voință și plăcere pentru a deveni discipolul Său.
Comiți păcat și Îl tăgăduiești pe Mântuitorul, ocupându-te cu lucruri întunecate, atrăgând încercări asupra ta și împrumutând necazuri. Tu aduci necazurile de mâine în ziua de azi și îți amărăști inima aducând poveri și un nor asupra celor din jurul tău prin faptul că plăsmuiești încercări. Timpul prețios de probă pe care ți l-a dat Dumnezeu pentru a face bine și a te îmbogăți în fapte bune îl folosești foarte neînțelept, cu gânduri despre nefericire și construind castele de nisip. Tu lași ca imaginația ta să se ocupe de subiecte care nu-ți vor aduce nici ușurare, nici fericire. Visarea ta cu ochii deschiși stă direct în calea obținerii unei experiențe solide, sănătoase și raționale în lucrurile lui Dumnezeu și a unui profil moral pentru viața cealaltă, mai bună.
-333-
Adevărul lui Dumnezeu primit în inimă este în stare să te înțelepțească pentru mântuire. Crezând în el și supunându-te lui, vei primi har suficient pentru îndatoririle și încercările de azi. Nu ai nevoie de har pentru mâine. Ar trebui să simți că ai de-a face numai cu ziua de astăzi. Obține biruința astăzi; învinge eul astăzi; veghează și roagă-te pentru astăzi; capătă biruințe în Dumnezeu pentru astăzi. Împrejurările și locurile înconjurătoare, schimbările care au loc zilnic în jurul nostru și Cuvântul lui Dumnezeu, care indică și dovedește toate lucrurile, toate acestea sunt suficiente pentru a ne învăța datoria și că ar trebui să o împlinim, zi de zi. În loc să îngădui ca mintea și gândurile să îți alunece pe un făgaș din care nu vei avea nimic de câștigat, ar trebui să studiezi zilnic Scripturile și să te achiți de acele datorii ale vieții zilnice, care pot fi plictisitoare acum pentru tine, dar pe care cineva tot trebuie să le facă.
Frumusețile naturii au un glas care se adresează neîncetat simțurilor noastre. O inimă deschisă poate fi mișcată de iubirea și slava lui Dumnezeu, așa cum se pot vedea ele în lucrările mâinii Sale. Urechea atentă poate auzi și înțelege mesajele lui Dumnezeu prin intermediul lucrărilor naturale. Există o lecție în raza de soare și în diferitele obiecte din natură pe care ni le-a pus Dumnezeu înaintea ochilor. Câmpurile verzi, copacii semeți, mugurii și florile, norul care trece pe cer, ploaia care cade, pârâul care susură, soarele, luna și stelele de pe cer, toate ne atrag atenția și ne invită la meditație, îndemnându-ne să-L cunoaștem pe Dumnezeu, care le-a creat pe toate. Lecțiile care trebuie învățate din feluritele lucruri din lumea naturii sunt acestea: ele ascultă de voința Creatorului lor; nu-L tăgăduiesc nicicând pe Dumnezeu și nu refuză niciodată să se supună vreunei hotărâri a voinței Sale. Numai ființele căzute refuză supunerea deplină față de Făcătorul lor. Cuvintele și faptele lor sunt în dezacord cu Dumnezeu și opuse principiilor guvernării Sale.
-334-
Gândurile tale nu sunt elevate. Sunt destule lucruri în lumea naturii care să te facă să-ți iubești și să-ți adori Creatorul. Există subiecte de meditație și fără să te închizi între patru pereți pentru a te hrăni cu speranțe înșelătoare și închipuiri deformate. Nu fi gata să vorbești cu necredincioșii și să te lansezi în polemici cu cei care se împotrivesc adevărului; căci nu cunoști bine Scripturile pentru a face acest lucru. Ai neglijat studiul Bibliei. Cel mai bine poți recomanda adevărul prin blândețea din viața ta și prin împlinirea cu credincioșie a îndatoririlor zilnice. Dacă ești riguroasă, achitându-te cu conștiinciozitate de partea care îți revine, și dacă ești credincioasă și hotărâtă să vezi ce anume poți face și trebuie să faci pentru cei cărora le slujești, atunci vei reprezenta mai bine adevărul. Cel mai bun mod în care poți recomanda adevărul nu este nici prin polemică, nici prin discuții, ci trăindu-l zilnic, ducând o viață consecventă, modestă, smerită, ca ucenic al lui Hristos.