Dumnezeu vă iubește pe amândoi și vrea să vă salveze, oferindu-vă o mântuire bogată. Dar aceasta nu trebuie să se facă așa cum vreți voi, ci în felul stabilit de Dumnezeu Însuși. Trebuie să vă conformați condițiilor menționate în Scripturile adevărului, iar Dumnezeu Își va face partea tot atât de sigur pe cât tronul Său este sigur. Pentru că admonestările pe care Dumnezeu le trimite poporului Său sunt umilitoare pentru firea omenească, tu nu trebuie, fratele meu, să te ridici împotriva acestor mustrări și avertizări. Trebuie să mori zilnic, să ai experiența răstignirii zilnice a eului.
-324-
Conform luminii pe care mi-a dat-o Dumnezeu în viziune, răutatea și amăgirea cresc printre cei din poporul lui Dumnezeu care mărturisesc că păzesc poruncile Sale. Discernământul spiritual de a vedea păcatul așa cum este el și apoi a-l înlătura din tabără scade în poporul lui Dumnezeu; și orbirea spirituală îi cuprinde cu repeziciune. Mărturia directă trebuie reînviată, căci aceasta îi va despărți de Israel pe cei care au fost dintotdeauna în război cu mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru a păstra ceea ce este stricat în afara bisericii. Relelor trebuie să li se spună rele. Păcatelor grave trebuie să li se spună pe numele lor adevărat. Toți cei din poporul lui Dumnezeu ar trebui să vină mai aproape de El și să-și spele veșmintele caracterului în sângele Mielului. Atunci vor vedea păcatul în adevărata lui lumină și își vor da seama cât de jignitor este el în ochii lui Dumnezeu.
Primilor noștri părinți, când au fost ispitiți, li s-a părut un lucru mărunt faptul de a încălca porunca lui Dumnezeu printr-o faptă neînsemnată și de a mânca dintr-un pom plăcut la vedere și bun la gust. Pentru cei ce au încălcat porunca, aceasta nu era decât o faptă măruntă; ea însă a nimicit loialitatea lor față de Dumnezeu și a deschis ușa unui potop de nenorocire și vină, care a umplut pământul. Cine poate ști, în clipa ispitei, care va fi consecința îngrozitoare a unui singur pas grăbit, greșit! Singura noastră siguranță este de a fi sub pavăza harului lui Dumnezeu în fiecare clipă și de a nu ne închide ochiul spiritual, astfel încât să ajungem să spunem răului bine și binelui rău. Fără ezitare sau discuții, trebuie să închidem și să păzim ușile sufletului împotriva răului.
Va trebui să facem un efort pentru a ne asigura viața veșnică. Nu vom fi biruitori decât printr-un efort îndelungat și stăruitor, printr-o disciplină strictă și printr-un conflict crâncen. Dacă însă, cu răbdare și hotărâre, în numele Biruitorului care a învins pentru noi în pustia ispitei, vom birui așa cum a biruit și El, vom avea răsplata veșnică. Eforturile noastre, tăgăduirea de sine, perseverența noastră trebuie să fie proporționale cu valoarea infinită a obiectivului pe care îl urmărim.
-325-
Nu trebuie să îngăduiți ca înțelegerea pe care o aveți pentru voi înșivă să ascundă relele voastre și ale altora doar pentru faptul că nu vedeți nimic de condamnat în aparențele exterioare. Dumnezeu vede; El poate citi motivațiile și scopurile sufletului. Vă implor, în Numele Stăpânului nostru care ne-a chemat și ne-a încredințat lucrarea pe care o facem, țineți-vă mâinile deoparte și lăsați-ne să facem lucrarea pusă asupra noastră de Dumnezeu. Păstrați-vă cuvintele de compasiune și milă pentru cei care le merită cu adevărat, pentru cei care sunt împinși de Duhul lui Dumnezeu să arate poporului Său fărădelegile lui și casei lui Israel păcatele sale. Greșeala și păcatul sunt îmbrățișate în aceste zile din urmă mai degrabă decât adevărul și neprihănirea. Soldaților crucii lui Hristos li se cere acum să-și pună armătura creștină și să respingă întunecimea morală care a umplut lumea.
Dumnezeu va da biruințe prețioase fiecăruia dintre voi, dacă vă predați Lui cu totul și lăsați ca harul Său să vă înmoaie inimile mândre. Neprihănirea voastră proprie nu va folosi la nimic înaintea lui Dumnezeu. Nimic nu ar trebui făcut pe apucate sau într-un spirit de moment, în pripă. Relele nu pot fi îndepărtate și nici reformele în caracter înfăptuite prin câteva eforturi slabe, când și când. Sfințirea nu este o lucrare de o zi sau de un an, ci de o viață întreagă. Fără eforturi continue și o activitate neîntreruptă nu poate exista nici o înaintare în viața divină și cununa biruinței nu poate fi obținută. Noi facem o lucrare în vederea judecății și nu este un lucru sigur să lucrăm în propria noastră înțelepciune și încrezându-ne în judecata proprie. Cu spiritul de încredere în sine pe care îl aveți acum, nici unul dintre voi nu ar putea fi fericit în cer; căci acolo toți, chiar și îngerii înălțați, sunt supuși. Aveți încă de învățat despre subordonare și supunere. Amândoi trebuie să fiți transformați de către harul lui Dumnezeu.
Soră A., am văzut că ar trebui să fii atentă ca nu cumva să deschizi o ușă ispitei pentru soțul tău, pe care să n-o poți închide când poftești. Este mai ușor să invitați vrăjmașul în inima voastră decât să-l alungați după ce a ocupat terenul. Orgoliul vostru este rănit cu ușurință și trebuie să veniți mai aproape de Dumnezeu și să căutați cu seriozitate harul, harul divin, pentru a suporta greutățile ca un bun soldat al lui Hristos Isus. Dumnezeu va fi ajutorul vostru dacă alegeți ca tăria voastră să fie El. Amândoi ar trebui să nutriți mai mult devotament față de Dumnezeu. Singura cale de a veghea în umilință este aceea de a veghea cu rugăciune. Să nu gândiți nici pentru un moment că puteți sta jos ca să vă puteți bucura și căuta propria plăcere și comoditate. Viața lui Hristos este exemplul nostru. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința; a fost rănit, a fost zdrobit. Sunteți prea satisfăcuți de poziția voastră. Aveți nevoie să vegheați neîncetat, pentru ca Satana să nu vă înșele prin tertipurile lui, să vă corupă mintea și să vă aducă pe tărâmul rătăcirilor și întunericului profund. Vegherea voastră ar trebui să fie caracterizată printr-un spirit de umilă dependență de Dumnezeu. Nu ar trebui dusă mai departe într-un spirit mândru, de independență, ci cu un simțământ acut al slăbiciunii proprii și cu încrederea unui copil în făgăduințele lui Dumnezeu.
-326-
Acum este o sarcină ușoară și plăcută să predici adevărul soliei celui de-al treilea înger în comparație cu ceea ce a fost când vestirea soliei abia începuse, când erau puțini credincioși și eram considerați fanatici. Cei care au purtat responsabilitățile lucrării la începutul și înaintarea timpurie a soliei știau ce este acela conflict, suferință și chin sufletesc. Povara apăsa cu putere asupra lor zi și noapte. Ei nu se gândeau la odihnă și comoditate nici când se aflau sub presiunea suferinței și a bolii. Timpul scurt reclama acțiune, iar lucrătorii erau puțini.
Adesea, când eram în strâmtorări, petreceam noaptea întreagă în rugăciune fierbinte, agonizantă în lacrimi, pentru a primi ajutor de la Dumnezeu și pentru ca lumina Sa să strălucească asupra Cuvântului Său. Când lumina venea, iar norii erau respinși, ce bucurie și ce fericire plină de recunoștință se așterneau asupra cercetătorilor sinceri, frământați! Gratitudinea noastră față de Dumnezeu era la fel de deplină cum fusese strigătul nostru sincer, însetat de lumină. Unele nopți nu puteam dormi, pentru că inimile noastre își revărsau preaplinul de iubire și recunoștință față de Dumnezeu.
-327-
Bărbații care merg acum pentru a predica adevărul au lucrurile puse de-a gata în mână. Ei nu pot avea acum experiența unor privațiuni asemănătoare celor îndurate înaintea lor de lucrătorii adevărului prezent. Adevărul a fost scos la iveală, verigă după verigă, până când a format un lanț întreg, desăvârșit. Pentru a descoperi adevărul cu o asemenea claritate și atât de armonios, a fost nevoie de o cercetare atentă. Împotrivirea cea mai amară și mai hotărâtă i-a adus pe servii lui Dumnezeu la Domnul și la Bibliile lor. Lumina care venea de la Dumnezeu le era cu adevărat scumpă.
Mi s-a arătat că motivul pentru care unii nu pot vedea ceea ce este bine este acela că au îndrăgit atât de multă vreme pe vrăjmaș, care a lucrat umăr la umăr cu ei, în timp ce ei nu și-au dat seama de puterea lui. Pare uneori greu să așteptăm cu răbdare până când va veni timpul stabilit de Dumnezeu pentru a lua apărarea adevărului. Mi s-a arătat însă că pierdem o răsplată bogată dacă devenim nerăbdători. Ca agricultori credincioși în marele câmp al lui Dumnezeu, trebuie să semănăm cu lacrimi și să fim răbdători și încrezători. Trebuie să înfruntăm necazuri și întristări. Ispitele și truda istovitoare vor îndurera sufletul, însă să așteptăm cu răbdare în credință pentru a secera cu bucurie. În victoria finală, Dumnezeu nu va avea ce face cu acele persoane care nu sunt de găsit în vreme de primejdie, când este nevoie de puterea, curajul și influența tuturor pentru a efectua un asalt asupra inamicului. Cei care stau ca niște soldați credincioși pentru a lupta împotriva răului și a apăra binele, războindu-se cu domniile, puterile și conducătorii întunericului din această lume, cu răutatea spirituală din locurile înalte, vor primi fiecare lauda din partea Stăpânului: “Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Domnului tău”.
Nu a fost niciodată mai multă nevoie de avertizări și mustrări pline de credincioșie și de un tratament direct, fără menajamente ca în vremea aceasta. Satana a coborât cu mare putere, știind că are puțină vreme. El umple pământul cu povești plăcute, iar cei din poporul lui Dumnezeu doresc să li se spună lucruri care să nu deranjeze.
-328-
Păcatul și încumetarea nu stârnesc groaza. Mi s-a arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă eforturi mai hotărâte pentru a respinge întunecimea care se strânge în jurul nostru. Lucrarea tăietoare a Duhului lui Dumnezeu este necesară acum mai mult ca niciodată. Trebuie risipită starea de somnolență. Trebuie să ieșim din letargia care ne va nimici dacă nu i ne împotrivim. Satana are o influență puternică asupra minții, pe care o și stăpânește în acest mod. Predicatorii și poporul se găsesc în primejdia de a fi găsiți de partea puterilor întunericului. Nu există acum poziția de neutralitate. Suntem cu toții în mod hotărât pentru ceea ce este drept sau alături de cei greșiți. Hristos a spus: “Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; iar cel ce nu strânge cu Mine, acela risipește.”
Se vor găsi mereu persoane care vor simpatiza cu cei ce sunt greșiți. Satana a avut simpatizanți în cer și a luat cu el un mare număr de îngeri. Dumnezeu și Hristos și îngerii sfinți erau de o parte, iar Satana de cealaltă parte. În ciuda puterii fără margini și a maiestății lui Dumnezeu și a lui Hristos, îngerii au devenit nemulțumiți. Insinuările lui Satana și-au făcut efectul și ei au ajuns să creadă cu adevărat că Tatăl și Fiul le erau dușmani și că Satana era binefăcătorul lor. Satana are acum aceeași putere și aceeași stăpânire asupra minții, cu diferența că aceasta a crescut de o sută de ori prin exercițiu și experiență. Bărbații și femeile de astăzi sunt amăgiți și orbiți de insinuările și metodele lui și nu știu acest lucru. Făcând loc îndoielilor și necredinței în ce privește lucrarea lui Dumnezeu și nutrind sentimente de neîncredere și invidie plină de cruzime, ei se pregătesc să fie înșelați cu desăvârșire. Ei se ridică având simțăminte amarnice îndreptate împotriva celor care îndrăznesc să vorbească despre greșelile lor și să le mustre păcatele.
Cei care, în frică de Dumnezeu, s-au aventurat să înfrunte cu credincioșie rătăcirea și păcatul, spunând păcatului pe nume, s-au achitat de o datorie dezagreabilă, aducându-și multă suferință sufletească; însă nu primesc decât simpatia câtorva și răceala multora. Simpatizanții celor mustrați se află de partea greșită a baricadei și împlinesc scopurile lui Satana pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu.
-329-
Mustrările rănesc întotdeauna firea omenească. Multe sunt sufletele care au fost nimicite de compasiunea neînțeleaptă a fraților lor; căci pentru că frații le-au arătat compasiune, au crezut că au fost cu adevărat jigniți și că acela care i-a mustrat a fost totalmente greșit și a avut un spirit rău. Singura nădejde pe care o au păcătoșii din Sion este aceea de a-și vedea și mărturisi pe deplin păcatele și de a le îndepărta de la ei. Cei care iau atitudine pentru a strica tăișul mustrării ascuțite pe care o trimite Dumnezeu, spunând că cel care mustră este în parte greșit și că cel mustrat nu avea dreptate pe deplin, aceștia îi fac pe plac vrăjmașului. Orice cale va găsi Satana pentru a face fără efect mustrările îi va împlini scopul. Unii vor arunca vina asupra celui pe care l-a trimis Dumnezeu cu o solie de avertizare, spunând: E prea sever; făcând așa, ei devin răspunzători pentru sufletul acelui păcătos pe care Dumnezeu a dorit să-l avertizeze și căruia i-a trimis un mijloc de corecție pentru că l-a iubit, ca să-și poată smeri sufletul înaintea lui Dumnezeu și să îndepărteze păcatele de la el. Acești falși apărători vor avea odată și odată de dat socoteală Stăpânului pentru lucrarea morții pe care au înfăptuit-o.
Există mulți care își mărturisesc credința în adevăr, dar sunt orbi față de primejdia în care se află. Ei îndrăgesc nelegiuirea în inimile lor și o practică în viețile lor. Prietenii lor nu le pot citi inimile și cred adesea că astfel de oameni sunt în ordine.
Black Hawk, Colorado,
12 august 1873.