Lăcomia în poporul lui Dumnezeu
Am văzut că mulți dintre cei ce mărturisesc că păzesc poruncile lui Dumnezeu își însușesc spre propria lor folosință mijloacele pe care li le-a încredințat Domnul și care ar trebui să intre în vistieria Sa. Ei Îl jefuiesc pe Dumnezeu de zecimi și daruri. Ei ascund și rețin mijloace spre răul lor. Aduc slăbiciunea și sărăcia asupra propriilor persoane și întunericul asupra bisericii, din cauza lăcomiei lor, prefăcătoriei și faptului că Îl jefuiesc pe Dumnezeu de zecimi și daruri.
Am văzut că multe suflete se vor cufunda în întuneric din pricina lăcomiei lor. Mărturia clară și fără ocolișuri trebuie să lucreze în biserică sau blestemul lui Dumnezeu va rămâne asupra poporului tot atât de sigur cum a rămas asupra vechiului Israel din cauza păcatelor sale. Dumnezeu Își trage la răspundere poporul, ca întreg, pentru păcatele care există în indivizii din mijlocul lui. Dacă aceia care conduc biserica neglijează să caute cu stăruință păcatele care aduc neplăcerea lui Dumnezeu asupra acesteia, ei devin răspunzători pentru aceste păcate. Însă a ne ocupa de mintea oamenilor este lucrarea cea mai frumoasă în care s-a angajat vreodată cineva. Nu toți sunt potriviți să-i corecteze pe cei greșiți. Nu au toți înțelepciunea de a lucra cu dreptate și de a iubi îndurarea în același timp. Nu au dispoziția să vadă necesitatea de a împleti iubirea și compasiunea gingașă cu mustrările pline de credincioșie. Unii au tot timpul o severitate inutilă și nu simt necesitatea respectării poruncii apostolului: “Aveți milă de cei care nu sunt de acord; iar pe alții scăpați-i cu frică, smulgându-i din foc”.
-270-
Sunt mulți care nu au înțelepciunea lui Iosua și nici vreo datorie specială de a scoate la iveală relele și de a lua imediat măsuri cu privire la păcatele existente în mijlocul poporului. Astfel de persoane să nu-i împiedice pe aceia care au asupra lor povara acestei lucrări; să nu stea în calea celor care au de împlinit această îndatorire. Unii își fac obiceiul de a ridica semne de întrebare, de a se îndoi și de a căuta vină pentru că alții fac lucrarea pe care Domnul nu le-a dat-o lor. Aceștia stau chiar în cale, pentru a-i împiedica pe cei asupra cărora Dumnezeu a pus povara mustrării și îndreptării păcatelor nebiruite, pentru ca dezaprobarea Lui să poată fi îndepărtată de la poporul Său. Dacă ar exista printre noi un caz asemănător cu al lui Acan, s-ar găsi mulți care să-i acuze pe cei care ar juca rolul lui Iosua, acela de a-l descoperi pe cel greșit, că au un spirit răutăcios și defăimător. Cu Dumnezeu nu te poți juca, iar avertismentele Sale nu pot fi nesocotite cu nerușinare de către un popor stricat.
Mi s-a arătat că modul de mărturisire folosit de Acan este similar cu mărturisirile pe care le fac și le vor face unii dintre noi. Ei își ascund nelegiuirile și refuză să facă de bunăvoie o mărturisire, până când îi descoperă Dumnezeu; abia atunci își recunosc păcatele. Câțiva continuă să meargă pe o cale greșită până când se împietresc. S-ar putea chiar ca ei să știe că biserica este împovărată, așa cum Acan știa că Israel era slăbit în fața dușmanilor săi din pricina vinovăției lui. Cu toate acestea, nu-i mustră conștiința. Ei nu vor dori să ușureze biserica, smerindu-și inimile mândre și răzvrătite înaintea lui Dumnezeu și îndepărtând de la ei nelegiuirile. Neplăcerea Lui este asupra poporului Său, iar El nu-și face simțită puterea în mijlocul lor atâta vreme cât există păcate între ei și sunt apărate de cei aflați în poziții de răspundere.
Cei care lucrează în teama de Dumnezeu pentru a scăpa biserica de piedici și pentru a repara nedreptăți mari, în scopul ca poporul lui Dumnezeu să vadă necesitatea de a se scârbi de păcat și să poată propăși în curăție și, de asemenea, ca Numele lui Dumnezeu să fie slăvit, aceștia vor întâmpina mereu un curent de împotrivire din partea celor neconsacrați. Țefania descrie astfel starea adevărată a acestei categorii și judecățile îngrozitoare care vor veni asupra lor:
-271-
“În timpul acela, voi scormoni Ierusalimul cu felinare și voi pedepsi pe toți oamenii care stau liniștiți pe drojdiile lor și zic în inima lor: ‘Domnul nu va face nici bine, nici rău!’ Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului și viteazul țipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și de suferință, o zi de ruină și de nimicire, o zi de întuneric și negură, o zi de nori și de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbița și strigătele de război împotriva cetăților întărite și a turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare și vor bâjbâi ca niște orbi pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful și carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării.”
Mărturisiri făcute prea târziu
Când va veni în cele din urmă o criză, căci este sigur că așa va fi, și Dumnezeu va vorbi pentru poporul Său, cei care au păcătuit, cei care au fost un nor de întuneric și au stat direct în calea lui Dumnezeu, care lucra pentru poporul Său, s-ar putea să se alarmeze văzând cât de mult timp au continuat să cârtească și să pună piedici cauzei; și, asemenea lui Acan, îngrozindu-se, s-ar putea să recunoască faptul că au păcătuit. Însă mărturisirile lor sunt tardive și nu sunt din cele care le pot aduce vreun folos, chiar dacă acestea pot veni în favoarea cauzei lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu fac mărturisiri pentru că au înțeles adevărata lor stare și își dau seama cât de neplăcută a fost calea lor înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ar putea să-i pună pe cei din această categorie la o nouă încercare și să-i lase să arate că nu sunt nicidecum mai bine pregătiți să nu se lase influențați de răzvrătire și păcat, în comparație cu timpul anterior mărturisirii. Ei au înclinația de a fi întotdeauna de partea răului. Iar când aceia care vor să fie de partea Domnului sunt chemați să ia în mod hotărât atitudine pentru apărarea a ceea ce este drept, ei își vor arăta adevărata poziție. Aceia care s-au aflat aproape toată viața lor sub stăpânirea unui spirit tot atât de străin de Spiritul lui Dumnezeu ca și acela care l-a controlat pe Acan vor fi total pasivi când vine timpul ca toți să treacă hotărât la acțiune. Ei nu vor pretinde că se află de o parte sau de alta. Puterea lui Satana i-a stăpânit atât de mult timp, încât par orbiți și nu au dispoziția de a sta în apărarea dreptății. Dacă nu iau o poziție hotărâtă de partea răului, aceasta nu este din cauză că au o înțelegere clară a ceea ce este drept, ci pentru că nu îndrăznesc.
-272-
Cu Dumnezeu nu se poate glumi. Numai în timp de conflict se vor arăta adevăratele însemne de pe drapelul care flutură în vânt. Atunci este nevoie ca stegarii să fie neclintiți și să facă publică adevărata lor poziție. Atunci este testată destoinicia fiecărui soldat adevărat care se află în slujba binelui. Cei ce stau deoparte nu pot purta niciodată laurii victoriei. Cei ce sunt sinceri și loiali nu vor ascunde acest fapt, ci se vor angaja trup și suflet în lucrare și vor risca în bătălie tot ceea ce au, indiferent care ar fi rezultatul luptei. Dumnezeu este un Dumnezeu care urăște păcatul. Și pe aceia care îl încurajează pe păcătos, spunând “Ești în regulă”, Dumnezeu îl va blestema.
Mărturisirea la timp a păcatelor, pentru a despovăra poporul lui Dumnezeu, va fi acceptată de El. Însă există printre noi și unii care, asemenea lui Acan, vor face mărturisiri prea târziu pentru a se mai putea salva. Dumnezeu i-ar putea proba, trecându-i printr-o altă încercare, doar pentru a arăta poporului că aceștia nu vor rezista nici unui test, nici unei probe venite de la Dumnezeu. Ei nu sunt în armonie cu dreptatea. Resping mărturia care vine fără ocolișuri, atingând inima, și s-ar bucura să-i vadă reduși la tăcere pe toți cei ce fac mustrări.