Mărturii pentru Comunitate – Ziua 316

Un rob al lui Hristos, în orice ramură de slujire creștină s-ar afla, va avea asupra altora, prin învățătură și exemplu, o influență mântuitoare. Se poate ca sămânța cea bună să stea pentru un timp într-o inimă rece, lumească, egoistă, fără să dea semne că ar fi încolțit; însă adesea Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra acelei inimi și o udă cu roua cerului, iar îndelung ascunsa sămânță se înalță și aduce în cele din urmă roadă spre slava lui Dumnezeu. Nu știm, în lucrarea vieții noastre, ce va izbuti aceasta sau aceea. Acestea nu sunt întrebări pe care să le punem noi, muritorii. Noi trebuie să ne îndeplinim lucrarea, lăsând rezultatul în seama lui Dumnezeu. Dacă te-ai afla în neștiință și în întuneric, nu ai fi tot atât de vinovat. Însă ai avut multă lumină, ai auzit o mare parte din adevăr; însă nu ești un împlinitor al Cuvântului.

Viața lui Hristos este modelul pentru noi toți. Exemplul Său de tăgăduire de sine și jertfire de sine, de bunăvoință dezinteresată există pentru ca noi să-l urmăm. Întreaga Sa viață este o demonstrație totală a marii Sale iubiri și bunăvoințe de a salva pe omul păcătos. “Iubiți-vă unul pe altul așa cum v-am iubit Eu”, spune Hristos. Cum va suporta o comparație viața noastră de tăgăduire de sine, de sacrificiu și bunăvoință cu viața lui Hristos? “Voi sunteți”, spune Hristos, adresându-Se ucenicilor Săi, “lumina lumii”. “Voi sunteți sarea pământului”. Dacă acesta este privilegiul și totodată datoria noastră, iar noi suntem oameni ai întunericului și necredinței, ce responsabilitate înfricoșătoare ne asumăm? Putem fi canale de lumină sau de întuneric. Dacă am neglijat să folosim lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu și n-am reușit să înaintăm în cunoaștere și adevărată sfințenie, în timp ce lumina ne arăta calea, suntem vinovați și ne aflăm în întuneric în aceeași măsură în care am neglijat să profităm de lumină și adevăr. În aceste zile ale nelegiuirii și primejdiei, caracterele și lucrările creștinilor declarați nu vor trece, în general, proba și nici nu vor suporta să fie dezvăluite, dacă ar fi cercetate prin lumina care strălucește acum asupra lor. Nu există nici o înțelegere între Hristos și Belial; nu există nici o unire între lumină și întuneric. Cum s-ar putea, dar, armoniza spiritul lui Hristos și spiritul lumii? Domnul Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. El pretinde afecțiunea sinceră și încrederea neîngrădită a celor ce mărturisesc că Îl iubesc. Psalmistul spune: “Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul”.

-249-

Ai stat chiar în calea mântuirii copiilor tăi. Pui indiferența lor față de lucrurile religioase pe seama altor cauze decât cele adevărate. Exemplul tău este o piatră de poticnire pentru ei. Ei știu după roadele pe care le aduci, după cuvintele și lucrările tale că tu nu crezi în apropiata revenire a lui Hristos. Unii dintre ei nici nu ezită să ia în râs ideea apropiatei reveniri a lui Hristos și a timpului scurt. Ei au o mare satisfacție când închei un târg prin înșelătorie. Gândesc că tatăl lor este foarte priceput când e vorba de tras foloase și că nimeni n-ar putea să-l întreacă, iar ei calcă pe urmele tale. Numai credința, fără fapte, este moartă. Banii ți-au dat putere, iar tu ai folosit acea putere pentru a profita de pe urma nevoilor altora. Speculațiile pe care le-ai făcut în viața de afaceri nu au fost cinstite, nu ai fost corect cu semenii tăi. Prin negocierile tale ți-ai jertfit reputația de creștin și de om cinstit. Prin negoț corect, mijloacele materiale nu intrau în posesia ta suficient de repede pentru a-ți satisface setea de câștig și ai făcut adesea mai grele poverile omului sărac, profitând de necazul lui pentru a-ți spori averea. Privește cu atenție, frate S. Pierzi înfricoșător de mult de dragul unui câștig pământesc. În ceasul ispitei, tu îți pierzi integritatea bărbătească și bunătatea cerească. Este acest lucru un câștig sau o pierdere? Ești mai bogat sau mai sărac de pe urma unui asemenea profit? Pentru tine este o pierdere teribilă, căci el îți răpește tot atât de mult din comoara pe care ai fi putut-o strânge în cer.

Fiecare ocazie de a ajuta un frate aflat în nevoie sau de a sprijini cauza lui Dumnezeu de răspândire a adevărului reprezintă o perlă pe care o poți trimite dinainte și depozita în banca cerului, pentru a fi păstrată în siguranță. Dumnezeu te pune la probă și te verifică. El ți-a dat binecuvântările Sale cu mână largă, iar acum așteaptă să vadă cum le vei folosi, să vadă dacă îi vei ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, dacă vei simți valoarea sufletelor și vei face tot ce poți cu mijloacele pe care ți le-a încredințat. Folosirea fiecărei astfel de ocazii va însemna un plus la comoara cerească.

-250-

Însă iubirea de sine te-a făcut să preferi averile pământești chiar cu prețul sacrificării celor cerești. Tu alegi comorile pe care le mănâncă moliile și rugina în locul acelora care țin în veac. Este privilegiul tău de a manifesta o compasiune duioasă și de a-i binecuvânta pe alții; însă ochii tăi sunt atât de orbiți de dumnezeul acestei lumi, încât nu poți să vezi această nestemată — binecuvântarea ce urmează să fie primită prin facerea de bine, prin faptul de a fi bogat în fapte bune, gata de a oferi, dispus de a comunica, punându-ți o temelie solidă pentru vremurile ce vor veni, ca să te poți prinde de viața veșnică. Îți pui în primejdie sufletul, neglijând să te folosești de prețioasele ocazii de a-ți asigura comoara cerească. Ești tu cu adevărat mai bogat datorită faptului că ești strâns la pungă, datorită stricteții tale în afaceri? Dumnezeu te pune la încercare și rămâne să hotărăști tu însuți dacă vei ieși aur curat sau zgură lipsită de valoare. Dacă punerea ta la încercare s-ar încheia la noapte, cum s-ar prezenta raportul vieții tale? N-ai putea să iei cu tine nici un dolar din ceea ce ai câștigat. Blestemul fiecărei fapte de nedreptate ar sta lipit de tine. Când vei privi șiretenia ta în tranzacții prin mijlocirea oglinzii pe care ți-o va pune Dumnezeu înainte, nu vei găsi nimic pentru care să te poți felicita. Lăcomia este idolatrie.

Singura ta speranță este aceea de a-ți smeri inima înaintea lui Dumnezeu. “Căci ce i-ar folosi unui om să câștige lumea întreagă dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Te rog stăruitor, nu-ți închide ochii la primejdia care te paște. Nu fi orb față de interesele cele mai înalte ale sufletului, față de perspectiva slăvită și binecuvântată a vieții celeilalte. Neliniștiții și împovărații căutători de câștiguri lumești sunt orbi și nebuni. Ei se întorc de la comoara veșnică, nepieritoare, către această lume. Strălucirea și sclipirile amăgitoare ale acestei lumi pun stăpânire pe simțurile lor și lucrurile veșnice nu mai sunt prețuite. Ei se trudesc pentru ceea ce nu aduce mulțumire și își cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine, când Isus le oferă pace, nădejde și infinite binecuvântări în schimbul unei vieți de supunere. Toate comorile pământului nu vor fi îndeajuns de valoroase pentru a cumpăra aceste daruri prețioase. Cu toate acestea, mulți sunt nebuni și se întorc de la atrăgătoarele perspective cerești.

-251-

Hristos va reține numele tuturor celor ce consideră că nici un sacrificiu nu este prea costisitor pentru a-I fi oferit Lui pe altarul credinței și iubirii. El a sacrificat totul pentru omenirea căzută. Numele celor ascultători, jertfitori de sine și credincioși vor fi săpate pe palmele Sale; ele nu vor fi vărsate din gura Sa, ci vor fi luate pe buzele Lui și El va pleda într-un mod deosebit pentru ele înaintea Tatălui. Pe când cei egoiști și mândri sunt uitați, cei credincioși vor fi amintiți; numele lor vor fi imortalizate. Trebuie să trăim cu scopul de a-i face pe alții fericiți dacă vrem să fim noi înșine fericiți. Este bine pentru noi să oferim bunurile, talentele și afecțiunea noastră cu devotament recunoscător lui Hristos și să ne găsim astfel fericirea aici și slava nemuritoare în lumea cealaltă.

Lunga noapte de veghere, trudă și greutăți aproape a trecut. Hristos trebuie să vină în curând. Pregătește-te! Îngerii lui Dumnezeu caută să-ți întoarcă atenția de la tine însuți și de la lucrurile pământești. Să nu-i lași să lucreze în van. De credință ai nevoie, de credință vie; credința care lucrează prin iubire și curățește sufletul. Adu-ți aminte de Calvar și de jertfa sfâșietoare, infinită, care a fost adusă acolo pentru om. Isus te invită să vii la El așa cum ești și să-ți faci din El tăria și Prietenul tău veșnic.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment