Iubire exagerată de câștig
Frate S.,
Pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că ai defecte serioase în caracterul tău, defecte care, dacă nu vor fi cunoscute și biruite, vor lucra spre ruina ta; și nu numai că vei fi cântărit cu etalonul Sanctuarului și vei fi găsit tu însuți prea ușor, dar influența ta va hotărî și destinul altora. Ori aduni cu Hristos, ori risipești în toate cele patru vânturi.
Mi s-a arătat că ai adânc înrădăcinată o dragoste pentru lume. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Te măgulești singur că ai în general dreptate, când de fapt nu ai. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. El privește în inimă. Căile Sale nu sunt căile noastre și nici gândurile Sale nu sunt gândurile noastre. Marea ta grijă și frământare este de a dobândi mijloace materiale. Această pasiune acaparatoare s-a dezvoltat în tine, până când a depășit iubirea pe care o ai pentru adevăr. Sufletul tău se strică prin iubirea de bani. Dragostea ta pentru adevăr și pentru înaintarea lui este foarte slabă. Comorile tale pământești îți pretind și dețin afecțiunea.
-244-
Tu cunoști adevărul; nu ești străin de cerințele Scripturii; cunoști voința Stăpânului, căci El a dezvăluit-o cu claritate. Dar inima ta nu este înclinată să urmeze lumina care strălucește pe cărarea ta. Ai o mare doză de trufie. Iubirea pe care o ai în propria ta persoană este mai mare decât iubirea față de cauza adevărului prezent. Încrederea pe care o ai în tine și independența ta te vor îndrepta negreșit către ruină, dacă nu îți vei vedea slăbiciunile și greșelile și nu te vei schimba. Ești arbitrar. Ai o voință îndărătnică, prin care îți impui punctul de vedere și, chiar dacă părerile altora pot fi corecte și judecata ta greșită, nu ești totuși omul care să cedeze. Ții neclintit de părerea pe care ai enunțat-o, indiferent de judecata altora. Aș vrea să poți vedea primejdia care te paște dacă vei continua pe calea pe care ai apucat. Dacă ochii tăi ar putea fi luminați de Duhul lui Dumnezeu, ai putea vedea clar aceste lucruri.
Soția ta iubește adevărul și este o femeie practică, o femeie cu principii. Dar tu nu apreciezi valoarea ei. A muncit din greu pentru binele întregii familii, însă nu i-ai acordat încrederea ta. Nu te-ai sfătuit cu ea, după cum este de datoria ta s-o faci. Ții chestiunile tale mai mult pentru tine; nu-ți face deloc plăcere să-ți deschizi inima înaintea soției tale și să-i spui ce gândești, care sunt adevăratele tale simțăminte și credință. Ai o fire ascunsă. Soția ta nu deține în familie locul onorat pe care îl merită și este capabilă să-l ocupe.
Ai impresia că ea nu ar trebui să aibă de-a face cu planurile și aranjamentele tale și iei adesea hotărâri și faci planuri de acțiune contrare celor pe care le are ea. Te comporți ca și cum identitatea ei ar trebui să se disipeze în a ta. Nu ești mulțumit s-o vezi acționând ca și cum ar avea o individualitate, o identitate proprie. Dumnezeu o consideră răspunzătoare pentru că are propria sa personalitate. Ea nu te poate mântui pe tine și tu nu o poți mântui pe ea. Are o conștiință proprie după care trebuie să se călăuzească. Ai o dorință prea mare de a fi tu însuți conștiință pentru ea și uneori pentru copiii tăi. Dumnezeu are pretenții mai mari de la soția ta decât poți avea tu. Ea trebuie să își formeze singură un caracter și răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care și-l dezvoltă.
-245-
Și tu trebuie să-ți formezi un caracter, și tu ești răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care ți-l modelezi. Ai o influență autoritară și un spirit dictatorial, care nu sunt în acord cu voința lui Dumnezeu. Trebuie să încetezi să mai fii atât de sever. Te-ai mândrit cu spiritul tău de organizare și bunul tău gust. Ai idei frumoase, însă nu ai extins această percepție fină la nivelul caracterului și comportamentului tău. N-ai reușit să-ți desăvârșești un caracter simetric. Ai idei în ce privește ordinea și aranjamentele, dar toate aceste frumoase calități ale minții s-au deteriorat prin pervertirea lor. Nu te-ai conformat condițiilor pe care le pune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu. Toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt însoțite de condiții. “‘Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei’, zice Domnul; ‘nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice’, zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu”. Încă ai de obținut această experiență. Și dorești mult să intri în compania celor necredincioși, să-i auzi vorbind și să vorbești la rândul tău. Isus nu poate fi preamărit prin conversația pe care o duci; și, dacă ai fi avut spiritul lui Isus, nu te-ai fi putut afla atât de mult în societatea celor ce nu au nici un pic de iubire pentru adevărul lui Dumnezeu.
-246-
Ai avut sentimentul că fiii tăi întâmpină neajunsuri care îi împiedică să devină creștini și ai mai crezut că alții sunt de vină. Dar să nu te amăgești în privința acestei chestiuni. Influența ta de părinte a fost suficientă, chiar dacă n-ar mai fi existat nici un alt neajuns, pentru a-i opri din drum. Conversația și exemplul tău au fost de așa natură, încât copiii tăi n-au putut crede că mărturisirea ta a fost compatibilă cu calea pe care ai urmat-o. Conversația pe care ai dus-o cu cei necredincioși a fost inferioară și atât de frivolă, presărată într-atât de glume și ușurătăți, încât influența ta n-ar fi putut niciodată să-i înalțe. Modul în care te-ai purtat cu alții nu a fost întotdeauna cât se poate de onest. Nu L-ai iubit pe Dumnezeu cu toată inima, mintea și puterea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dacă ți-ar fi stat în putere, ai fi profitat de aproapele tău chiar spre dezavantajul lui. Fiecare dolar care îți parvine în acest fel va aduce cu el un blestem pe care îl vei simți, mai devreme sau mai târziu. Dumnezeu notează fiecare act de nedreptate, fie că vine din partea unui credincios, fie că vine din partea unui necredincios, și nu-l va trece cu vederea. Firea ta hrăpăreață este o cursă pentru tine. Modul în care te porți cu semenii tăi nu poate trece de proba judecății.
Caracterul tău creștin este mânjit de avariție. Dacă nu vei îndepărta aceste pete, vei pierde viața veșnică. Avem fiecare de făcut o lucrare pentru Stăpân; fiecare avem de folosit talanți. Cel mai umil și mai sărac dintre discipolii lui Isus poate fi o binecuvântare pentru alții. S-ar putea ca aceștia să nu își dea seama că fac vreun bine deosebit, însă, prin influența pe care o exercită fără a fi conștienți de aceasta, ei pot stârni valuri de binecuvântări din ce în ce mai cuprinzătoare, iar rezultatul benefic al cuvintelor și comportamentului lor consecvent poate nu îl vor ști până în clipa răsplătirii finale. Ei nu simt și nu își imaginează că fac ceva nemaipomenit. Nu au crezut că trebuie să se preocupe cu neliniștile legate de succes. Nu au decât să meargă înainte, fără multe cuvinte, fără să-și acorde o slavă deșartă și fără să se laude, ci în liniște, împlinind cu credincioșie lucrarea pe care le-a stabilit-o providența lui Dumnezeu, și nu își vor pierde răsplata. Așa va fi, dacă vrei, și în cazul tău. Istoria vieții tale va fi scrisă în cartea în care se păstrează rapoartele; iar dacă, în cele din urmă, vei fi biruitor, vor exista suflete mântuite prin eforturile tale, prin lepădarea de sine de care ai dat dovadă, prin armonia dintre cuvintele bune și viața de creștin. Iar când, la sfârșit, va fi dată fiecăruia o răsplată potrivit faptelor, sufletele răscumpărate te vor numi binecuvântat și Stăpânul va spune: “Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Domnului tău.”
-247-
Lumea este într-adevăr foarte grăbită, plină de mândrie, egoism, avariție și violență și ni s-ar putea părea o pierdere de timp și energie să fim gata la timp și ne la timp, pregătiți în orice ocazie de a rosti cuvinte pline de blândețe, curate, înălțătoare, cuvinte potrivite, venite de pe buze și din inimi sfințite și sprijinite printr-o purtare pe măsură, creștină și evlavioasă, care vor fi asemenea unor mere de aur într-un coșuleț de argint. Te-ai asemănat cu un flecar și ai arătat ca un om din lume. Ai fost uneori neglijent cu cuvintele tale, nesocotit în conversația purtată și te-ai înjosit în calitate de creștin în ochii necredincioșilor. Ai vorbit uneori despre adevăr; însă cuvintele tale nu au provocat acel interes viu, serios, care să atingă inima. Au fost însoțite de remarci triviale, ușuratice, care îi determinau pe cei cu care conversai să conchidă că nu aveai o credință reală și că nu crezi adevărurile pe care le mărturisești. Cuvintele spuse în favoarea adevărului cu stăpânirea de sine pe care o presupune un țel nobil și care vin dintr-o inimă curată vor face mult pentru a stinge împotrivirea și a câștiga suflete. Însă un spirit aspru, egoist și acuzator nu va avea ca efect decât o și mai mare îndepărtare de adevăr și trezirea unui spirit de împotrivire.
Nu trebuie să aștepți ocazii mari sau dobândirea unor calități extraordinare înainte de a lucra cu devotament pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te preocupe nici un gând privitor la ceea ce va crede lumea despre tine. Dacă legăturile pe care le ai cu ei și conversația evlavioasă pe care o întreții constituie pentru aceștia o mărturie vie despre puritatea și sinceritatea credinței tale și dacă sunt convinși că dorești să-i binecuvântezi, cuvintele tale nu vor fi pe de-a-ntregul pierdute cu ei, ci vor fi aducătoare de bine.