Lucrarea misionară
La 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că Dumnezeu dorește să facă o mare lucrare prin adevăr, dacă bărbați devotați, caracterizați de principiul jertfirii de sine, s-ar preda fără rezerve în lucrarea de a-l prezenta celor aflați în întuneric. Cei care cunosc adevărul cel prețios și care sunt consacrați lui Dumnezeu ar trebui să se folosească de fiecare ocazie, acolo unde se arată o deschidere prin care poate fi răspândit adevărul. Îngeri ai lui Dumnezeu lucrează la inimile și conștiințele oamenilor din alte națiuni și suflete cinstite sunt tulburate când văd semnele timpurilor împlinite în starea de agitație a națiunilor. În inimile lor se ridică întrebarea: “Care va fi sfârșitul tuturor acestor lucruri?” În timp ce Dumnezeu și îngerii sunt la lucru pentru a impresiona inimile, slujitorii lui Hristos par să fie adormiți. Numai puțini lucrează cot la cot cu trimișii cerești. Toți bărbații și femeile care sunt creștini în orice sens al cuvântului, ar trebui să fie lucrători în via Domnului. Ei ar trebui să fie treji de-a binelea, lucrând zeloși pentru salvarea semenilor lor, și să imite exemplul pe care li l-a dat Mântuitorul lumii prin viața Sa de tăgăduire de sine, sacrificiu și lucrare plină de seriozitate și credincioșie.
Între adventiștii păzitori ai Sabatului a domnit în mică măsură spiritul misionar. Dacă pastorii și poporul ar fi îndeajuns de conștienți de acest lucru, ei nu ar mai sta atât de indiferenți în timp ce Dumnezeu i-a onorat, făcându-i depozitarii Legii Sale, întipărind-o în mintea și scriind-o în inima lor. Aceste adevăruri de importanță vitală au menirea de a pune lumea la probă; și cu toate acestea, există chiar în țara noastră orașe mari, orașe mici și sate care nu au auzit niciodată solia de avertizare. Tineri care au fost mișcați de apelurile pentru ajutor care au fost făcute, ajutor pentru această mare lucrare de înaintare a cauzei lui Dumnezeu, au făcut niște pași înainte, însă nu iau într-adevăr povara asupra lor, încât să împlinească tot ce ar putea cu adevărat. Ei sunt dispuși să facă o mică lucrare, o lucrare care să nu reclame un efort deosebit. Prin urmare, ei nu învață să devină complet dependenți de Dumnezeu și, printr-o credință vie, să bea apă de la marele Izvor și Sursă de lumină și tărie pentru ca eforturile lor să poată fi pe deplin încununate de succes.
-203-
Cei care cred că au de făcut o lucrare pentru Stăpân nu ar trebui să-și înceapă eforturile printre comunități; ei ar trebui să iasă în câmpuri noi și să-și pună la încercare darurile. În acest fel, ei se pot pune singuri la probă și pot vedea, spre propria lor satisfacție, dacă Dumnezeu i-a ales cu adevărat pentru această lucrare. Ei vor simți necesitatea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu și a se ruga cu seriozitate, pentru a primi înțelepciune și ajutor divin. Confruntându-se cu împotrivitori care aduc obiecțiuni față de punctele importante ale credinței noastre, ei vor ajunge în punctul în care vor căpăta o experiență extrem de prețioasă. Își vor simți slăbiciunea și vor fi aduși la Cuvântul lui Dumnezeu și la rugăciune. Exercitându-și astfel darurile, ei vor învăța, vor progresa, vor câștiga încredere, curaj și credință, iar în cele din urmă vor dobândi o experiență valoroasă.
Frații H. au început bine această lucrare. În eforturile lor, ei nu au mers prin comunități, ci au ieșit în câmpuri noi. Au început cu umilință. Erau neînsemnați în propriii lor ochi și au simțit necesitatea de a-și pune întreaga încredere în Dumnezeu. Acești frați, mai cu seamă A. H., se află acum în mare primejdie de a deveni independenți. Când a discutat cu împotrivitori, adevărul a câștigat victoria, iar el a început să se simtă puternic prin el însuși. Când se înalță deasupra simplității lucrării, munca lui nu va ajuta prețioasei cauze a lui Dumnezeu. El nu ar trebui să nutrească iubirea față de discuții contradictorii, ci să le evite ori de câte ori poate. Aceste întreceri cu puterile întunericului se soldează rareori cu rezultatele cele mai bune pentru înaintarea adevărului prezent.
Dacă tinerii care încep să lucreze pentru această cauză ar avea spiritul misionar, ei ar dovedi că Dumnezeu i-a chemat cu adevărat în lucrare. Însă când ei nu ies în teritorii noi, ci sunt mulțumiți să meargă din comunitate în comunitate, dau dovadă că povara lucrării nu este asupra lor. Ideile tinerilor noștri predicatori nu sunt suficient de largi. Zelul lor este prea firav. Dacă tinerii ar fi treji și devotați Domnului, ei ar fi sârguincioși în orice clipă și ar căuta să se califice pentru a deveni lucrători în câmpul misionar mai degrabă decât să devină apărători înfocați în discuții contradictorii.
-204-
Tinerii ar trebui să capete o pregătire, devenind cunoscători ai altor limbi, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi ca unelte prin mijlocirea cărora să comunice adevărul Său mântuitor și celor din alte națiuni. Acești tineri pot obține o cunoaștere a altor limbi chiar și în timpul în care sunt angajați în lucrarea pentru cei păcătoși. Dacă își folosesc timpul cu economie, își pot cultiva mintea și se pot pregăti pentru a fi încă și mai utili. Dacă tinerele care nu au purtat decât răspunderi mărunte s-ar consacra lui Dumnezeu, ele s-ar putea califica pentru o mai mare utilitate, studiind și deprinzând alte limbi. S-ar putea dărui lucrării de traducere.
Publicațiile noastre ar trebui tipărite și în alte limbi, pentru a putea fi atinse și alte națiuni. Multe se pot realiza prin intermediul presei, însă chiar mai mult se poate împlini dacă influenței lucrării predicatorului înzestrat i s-ar alătura publicațiile noastre. Este nevoie ca misionarii să meargă la alte națiuni pentru a predica adevărul într-un mod foarte atent, prevăzător. Cauza adevărului prezent poate fi mult extinsă prin eforturi personale. Contactul dintre o minte și alta în mod nemijlocit va face mai mult pentru înlăturarea prejudecăților, dacă lucrarea este discretă, decât ar putea-o face doar publicațiile. Cei ce se angajează în această lucrare nu ar trebui să ia în considerație comoditatea sau înclinația lor; și nici să aibă o iubire pentru popularitate sau etalare.
Când comunitățile vor vedea cum tinerii sunt împinși de zelul de a se pregăti pentru a-și extinde lucrarea în orașe, orășele sau sate care n-au fost niciodată mișcate de adevăr și cum misionarii se oferă să meargă la alte națiuni pentru a le duce adevărul, aceste biserici vor fi încurajate și întărite cu mult mai mult decât dacă ar beneficia doar ele de lucrarea primită din partea unor tineri neexperimentați. Când văd că inimile pastorilor lor luminează de atâta zel și dragoste de adevăr și de dorința de a salva suflete, comunitățile se vor trezi. Acestea au în general în ele însele darurile și puterea de a se întări singure și de a se binecuvânta, de a strânge în turmă oile și mieii. Ele au nevoie să fie puse în situația de a depinde de propriile resurse, pentru ca toate darurile care stau în latență să poată fi astfel trezite pentru slujire activă.
-205-
Când se formează comunități, trebuie pus înainte faptul că din mijlocul lor chiar trebuie luați bărbați care să ducă altora adevărul și să înalțe noi comunități; din acest motiv, ei trebuie să lucreze cu toții, să cultive la maximum talanții pe care i i-a încredințat Dumnezeu și să-și educe mintea pentru a intra în slujba Stăpânului lor. Dacă acești mesageri au o inimă și o viață curată, dacă exemplul lor este ceea ce ar trebui să fie, lucrarea lor va avea un mare succes; căci ei au un adevăr extrem de puternic, unul care este lămurit și coerent, care are argumente convingătoare în favoarea sa. Ei Îl au pe Dumnezeu de partea lor și pe îngerii lui Dumnezeu care să li se alăture în eforturile lor.
Motivul pentru care cei ce predică adevărul au atât de puține realizări nu se datorează în întregime faptului că adevărul pe care îl susțin este nepopular, ci pentru că bărbații care duc această solie nu sunt sfințiți prin adevărul pe care îl predică. Mântuitorul Își retrage aprobarea, iar inspirația Duhului Său nu se află asupra lor. Prezența și puterea lui Dumnezeu de a-l convinge pe păcătos și de a-l curăța de orice nelegiuire nu se fac simțite. Asupra poporului plutește nimicirea iminentă, dar, cu toate acestea, nu sunt alarmați peste măsură. Pastori neconsacrați fac așa încât lucrarea să fie foarte grea pentru cei ce vin după ei și care au asupra lor povara și spiritul lucrării.
Domnul a mișcat oameni de alte limbi și i-a adus sub influența adevărului, pentru ca aceștia să fie pregătiți să lucreze pentru cauza Sa. El i-a adus în raza de acțiune a instituției editurii, pentru ca managerii acesteia să se poată folosi de serviciile lor în cazul că erau conștienți de nevoile cauzei. Este nevoie de publicații în alte limbi pentru a trezi interesul și un spirit de cercetare printre alte națiuni.
Într-o manieră cu totul remarcabilă a lucrat Domnul asupra inimii lui Marcus Lichtenstein și a făcut ca pașii acestui tânăr să-l poarte către Battle Creek, pentru a putea fi adus acolo sub influența adevărului, iar apoi să fie convertit, pentru a putea obține o experiență și a intra în slujba editurii. Educația pe care a primit-o în religia iudaică l-ar fi calificat să pregătească publicații. Cunoștințele sale de ebraică ar fi fost de folos la editură pentru pregătirea publicațiilor prin care se putea accede la o categorie de oameni, care altfel nu ar fi putut fi atinsă. Prin Marcus, Dumnezeu nu a oferit nicidecum editurii un dar inferior. Comportamentul și conștiinciozitatea sa erau conforme cu principiile minunatelor adevăruri pe care începea să le înțeleagă și să le aprecieze.
-206-
Însă atitudinea unora de la editură l-a mâhnit și descurajat pe Marcus. Acei tineri care nu l-au prețuit așa cum merita și a căror viețuire creștină le contrazicea mărturisirea de credință au fost mijloacele pe care le-a folosit Satana pentru a îndepărta de la editură darul pe care i-l oferise Dumnezeu. El a plecat tulburat, îndurerat, descurajat. Cei care avuseseră parte de ani de experiență și care ar fi trebuit să aibă în inimile lor iubirea lui Hristos erau în așa măsură despărțiți de Dumnezeu prin egoism, mândrie și prin propria lor nebunie, încât nu au putut să vadă lucrarea deosebită a lui Dumnezeu când l-a adus pe Marcus la editură.
Dacă lucrătorii de la editură ar fi fost treji, și nu paralizați ca spiritualitate, fratele I. ar fi lucrat de mult pentru editură și ar fi putut fi de acum pregătit pentru a înfăptui o lucrare bună, o lucrare de care este atât de multă nevoie. El ar fi trebuit să fie angajat în instruirea tinerilor și tinerelor care ar fi fost de acum gata să devină lucrători în câmpurile misionare.
Cei angajați în lucrare au fost morți în proporție de două treimi, pentru că au cedat influențelor rele. Ei s-au aflat în locul în care Dumnezeu nu putea să-i impresioneze prin Duhul Sfânt. Ah, și cum mă doare inima când văd că a trecut atât de mult timp și că marea lucrarea ce ar fi putut fi înfăptuită a rămas nefăcută pentru că persoanele aflate în poziții importante nu au umblat în lumină! Satana a stat gata să-i compătimească pe cei ce ocupau o slujbă sfântă și să le spună că Dumnezeu nu pretinde de la ei atât de mult zel și un interes lipsit de egoism și plin de devotament, așa cum așteaptă fratele White; și ei se lasă pe spate cu nepăsare în fotoliul confortabil al lui Satana, iar vrăjmașul perseverent și veșnic treaz îi leagă cu lanțurile întunericului, în timp ce ei consideră că totul este în regulă. Satana lucrează și în dreapta, și în stânga, și peste tot în jurul lor; iar ei nu știu aceasta. Ei numesc lumina întuneric și întunericul lumină.