Acest lucru a constituit o mare descurajare pentru medici și asistenți; însă ei ar trebui să-și aducă aminte de Hristos, Marele lor Model, și să nu obosească făcând bine. Dacă unul singur, dintre mulți alții, este recunoscător și exercită o influență benefică, ei ar trebui să-I mulțumească lui Dumnezeu și să prindă curaj. Acel singur om poate fi un străin și se poate ridica întrebarea: Unde sunt ceilalți nouă? De ce nu acordă toți păzitorii Sabatului interesul și sprijinul lor Institutului de Sănătate? Unii păzitori ai Sabatului au un interes atât de redus, încât, în timp ce primesc atenție la institut fără să plătească, vorbesc defăimător cu pacienții despre mijloacele folosite pentru însănătoșirea bolnavilor. Doresc ca asemenea persoane să-și reconsidere atitudinea. Domnul îi privește așa cum i-a privit pe cei nouă leproși care nu s-au întors să-I dea slavă. Străinii își fac datoria și apreciază eforturile făcute pentru refacerea lor, în timp ce aceștia își folosesc influența împotriva celor care au încercat să le facă bine.
Doctorul B. trebuie să cultive politețea și bunătatea pentru a nu răni simțămintele pacienților într-un mod gratuit. El este deschis la inimă și direct, conștiincios, sincer și plin de zel. Are o bună înțelegere a bolii, dar ar trebui să cunoască mai profund modul în care să-i trateze pe cei bolnavi. Aceasta presupune o cultură câștigată prin eforturi personale, rafinament al comportamentului și mai multă atenție cu cuvintele și ilustrațiile pe care le folosește în salonul de consultație.
Dr. B. este extrem de sensibil și aprins, impulsiv din fire. Acționează prea mult sub un impuls de moment. El a făcut eforturi de a corecta spiritul său pripit și de a-și învinge defectele, dar mai are de făcut un efort încă și mai mare. Dacă vede că lucrurile merg rău, el se grăbește să le spună celor greșiți ce gândește și nu folosește întotdeauna cuvintele cele mai potrivite pentru ocazia respectivă. Uneori își jignește într-atât pacienții, încât îl urăsc și părăsesc institutul cu inima grea, spre răul lor și al institutului. Rareori ajută vorbirea mustrătoare către pacienți, care sunt bolnavi atât fizic, cât și mintal.
-182-
Însă puțini dintre cei care au frecventat societatea lumii și care se raportează la toate lucrurile din punctul de vedere al unui om lumesc, sunt pregătiți să asculte declarații despre realități neplăcute care îi privesc în mod direct. Nici chiar adevărul nu trebuie rostit cu orice ocazie. Există un timp potrivit și o ocazie optimă de a vorbi, când cuvintele nu vor jigni. Medicii nu ar trebui să fie suprasolicitați și sistemul lor nervos secătuit; căci această stare a trupului nu va promova o minte calmă, un temperament liniștit și un spirit voios, fericit. Dr. B. a fost reținut prea mult la institut. Ar fi trebuit să fie schimbat. Ar trebui să iasă uneori din Battle Creek, să se odihnească și să facă vizite, nu întotdeauna pentru consult, ci acolo unde poate fi liber și unde mintea nu îi va fi solicitată de grija pentru bolnavi.
Privilegiul de a se retrage de la institut ar trebui acordat ocazional tuturor medicilor, în special acelora care poartă poveri și responsabilități. Dacă ajutoarele lipsesc într-o asemenea măsură încât aceasta nu se poate realiza, ar trebui asigurat un număr mai mare de ajutoare. Faptul de a avea medici suprasolicitați și astfel incapabili de a-și împlini sarcinile profesionale este un lucru de care trebuie să ne temem. Ar trebui prevenit, dacă este posibil, pentru că urmările sunt împotriva intereselor institutului. Medicii ar trebui să se menajeze. Nu ar trebui să se îmbolnăvească din cauza muncii în exces sau a oricărei imprudențe din partea lor.
Mi s-a arătat că dr. B. se descurajează prea ușor. Vor apărea mereu lucruri care să necăjească, să încurce și să pună la încercare răbdarea medicilor și a asistentelor. Ei trebuie să fie pregătiți pentru aceasta și să nu se lase tulburați sau descumpăniți. Trebuie să fie calmi și blânzi, orice s-ar întâmpla. Ei exercită o influență care se va reflecta prin pacienți în alte state și care, iarăși, se va răsfrânge asupra Institutului de Sănătate în bine sau în rău. Ei ar trebui să nu piardă niciodată din vedere că au de-a face cu bărbați și femei cu mintea afectată, care privesc lucrurile adesea într-o lumină greșită și au totuși încredințarea că înțeleg perfect orice chestiune. Medicii ar trebui să înțeleagă faptul că un răspuns dat cu blândețe risipește mânia. Într-o instituție în care sunt tratați bolnavi trebuie folosită o anumită politică pentru a ține cu succes sub control mintea îmbolnăvită și a binecuvânta pe bolnavi. Dacă medicii își pot păstra calmul în mijlocul unei furtuni de cuvinte lipsite de respect și aprinse, dacă își pot stăpâni propriile impulsuri când sunt provocați și jigniți, ei sunt cu adevărat biruitori. “Cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” Supunerea eului și aducerea pasiunilor sub controlul voinței este cea mai mare izbândă pe care o pot avea oamenii.
-183-
Dr. B. nu este orb față de temperamentul său deosebit. El își vede eșecurile, iar când simte presiunea crescând, este gata să bată în retragere, întorcând spatele câmpului de luptă. Însă nu va câștiga nimic dacă procedează astfel. El se află acolo unde mediul și apăsarea, provocată de împrejurări, îi dezvoltă punctele tari de caracter, puncte din care este nevoie să fie înlăturată asprimea, pentru a putea deveni rafinat și superior. În ce-l privește, nu-și va îndepărta defectele din caracter fugind din fața probei la care este supus. Dacă ar pleca de la institut, nu-și va îndepărta sau birui defectele de caracter. Pentru a le învinge, are o lucrare de făcut, dacă vrea să fie numărat împreună cu cei ce vor sta fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu, după ce vor fi trecut printr-un mare necaz și își vor fi spălat hainele caracterului, albindu-le în sângele Mielului. S-a hotărât ca noi înșine să le spălăm. Izvorul a fost pregătit cu un preț infinit, iar povara spălării rămâne asupra noastră, care suntem nedesăvârșiți înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu Se oferă să îndepărteze aceste pete de necurăție fără ca și noi să facem ceva. Trebuie să ne spălăm veșmintele în sângele Mielului. Ne putem prinde de meritele sângelui lui Hristos prin credință, iar prin harul și puterea Sa ne putem învinge greșelile, păcatele, nedesăvârșirile din caracter și putem ieși din luptă victorioși, după ce ne vom fi spălat astfel veșmintele în sângele Mielului.
Dr. B. ar trebui să caute să adauge zilnic la cunoștințele pe care le-a dobândit și să cultive politețea și rafinamentul comportamentului său. În discuțiile pe care le poartă în salonul de consultații, el poate coborî cu multă ușurință la un nivel scăzut; pacienții aceștia nu au o influență care să înalțe. Ar trebui să nu uite că intră în legătură cu tot felul oameni și că impresiile pe care le lasă se vor răspândi și în alte state, lucru care se va răsfrânge asupra institutului. A avea de-a face cu bărbați și femei a căror minte și al căror trup sunt atinse de boală este o lucrare frumoasă. Medicii de la institut au nevoie de multă înțelepciune pentru a vindeca trupul prin minte. Însă puțini își dau seama ce putere are mintea asupra trupului. O mare parte dintre bolile care afectează omenirea își au sursa în minte și nu pot fi vindecate decât prin restabilirea sănătății mintale. Cei care sunt bolnavi mintal sunt cu mult mai mulți decât ne imaginăm. Suferința psihică provoacă multora dispepsia, căci amărăciunea care cuprinde mintea are o influență paralizantă asupra organelor digestive.
-184-
Pentru a ajunge la inima acestui tip de pacienți, medicul trebuie să aibă discernământ, răbdare, bunătate și iubire. Un suflet îndurerat, suferind și o minte descurajată au nevoie de un tratament blând, acești oameni putând fi vindecați printr-o adâncă simpatie. Medicii ar trebuie mai întâi să le câștige încrederea și să-i îndrepte apoi către Medicul a toate vindecător. Dacă mintea lor poate fi dirijată către Purtătorul de poveri și ei pot avea credință că El Își va manifesta interesul pentru ei, vindecarea trupului și a minții lor bolnave este un lucru sigur.
Alte instituții de sănătate privesc cu pizmă la Institutul de Sănătate din Battle Creek. Acestea lucrează după principiile lumii, în timp ce managerii de la Institutul de Sănătate lucrează după principiile religiei, recunoscându-L pe Dumnezeu ca proprietar. Ei nu lucrează numai pentru mijloace materiale, în mod egoist, ci pentru Hristos și oameni. Ei caută să binecuvânteze persoanele suferinde, să vindece mintea afectată și de asemenea trupul cuprins de durere, călăuzindu-i pe cei bolnavi la Hristos, Prietenul credincioșilor. Ei nu lasă religia deoparte, ci își pun încrederea în Dumnezeu și se declară dependenți de El. Cei bolnavi sunt îndrumați către Isus. După ce medicii au făcut ce au putut pentru bolnavi, Îl roagă pe Dumnezeu să lucreze și să se alăture eforturilor lor pentru a restabili sănătatea bolnavilor suferinzi. El a făcut acest lucru în unele cazuri ca răspuns la rugăciunea credinței. Și va continua să o facă, dacă vor fi credincioși și își vor pune încrederea în El. Institutul de Sănătate va fi încununat de succes, pentru că Dumnezeu îl sprijină. Și dacă binecuvântările Sale vor însoți institutul, acesta va prospera și va constitui mijlocul prin care se va face mult bine. Alte instituții sunt conștiente că la institutul nostru există un standard înalt în ce privește influența morală și religioasă. Ei văd că directorii lui nu sunt înrâuriți de principii egoiste, lumești și sunt invidioși datorită influenței sale ca autoritate și prestigiu.