Mulți dintre cei care declară că au credință în Mărturii trăiesc în starea de neglijare a luminii ce a fost dată. Reforma privind îmbrăcămintea este tratată de unii cu o mare indiferență și de alții cu dispreț, pentru că de ea este prinsă o cruce. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această cruce. Este exact ceea ce ne trebuie pentru a deosebi și despărți de lume poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu. Reforma în îmbrăcăminte ne vorbește tot așa cum făcea acest lucru panglica albastră pentru vechiul Israel. Cei mândri și cei care nu au deloc iubire pentru adevărul sacru, care îi va despărți de lume, o vor arăta prin faptele lor. Dumnezeu, în providența Sa, ne-a dat lumina reformei sănătății pentru a o putea înțelege în toate aspectele ei, pentru a urma lumina pe care o aduce cu sine și, raportându-ne corect la viață, pentru a avea sănătate ca să-L putem slăvi pe Dumnezeu și să fim o binecuvântare pentru alții.
În general, membrii comunității din Battle Creek nu au sprijinit institutul prin exemplul lor. Ei nu au onorat lumina reformei sănătății, ducând-o spre împlinire în familiile lor. Boala care s-a abătut asupra multor familii din Battle Creek nu ar fi existat, dacă ar fi urmat lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Asemenea Israelului din vechime, ei au nesocotit lumina și nu au considerat necesar să-și înfrâneze apetitul. Copiii lui Israel voiau să mănânce carne și spuneau cum spun mulți în zilele noastre: “Vom muri fără carne”. Dumnezeu a dat carne Israelului răzvrătit, dar blestemul Său a fost asupra lui. Au murit mii dintre ei pe când carnea pe care o poftiseră era încă între dinții lor. Avem exemplul Israelului din vechime și avertizarea de a nu face ca ei. Istoricul necredinței și răzvrătirii este lăsat în raportul biblic ca o avertizare deosebită că nu ar trebui să urmăm exemplul lor de a murmura împotriva cerințelor lui Dumnezeu. Cum putem trece mai departe atât de indiferenți, alegând propria noastră cale, privind acolo unde vor ochii noștri și îndepărtându-ne din ce în ce mai mult de Dumnezeu, cum au făcut-o și evreii? Dumnezeu nu poate face lucruri mari pentru poporul Său din pricina împietririi inimii lor și necredinței păcătoase.
-172-
Dumnezeu nu datorează respect nici unei persoane; însă, în fiecare generație, cei care se tem de Domnul și lucrează cu dreptate sunt primiți de El, câtă vreme cei care sunt cârtitori, necredincioși și răzvrătiți nu vor căpăta favoarea Sa și nici binecuvântările făgăduite acelora care iubesc adevărul și umblă în el. Cei care au lumina și nu o urmează, trecând cu vederea cerințele lui Dumnezeu, vor descoperi că binecuvântările lor vor fi preschimbate în blesteme, iar îndurările de care s-ar fi bucurat, în judecăți. Dumnezeu dorește ca noi să învățăm umilința și supunerea pe măsură ce citim istoria Israelului antic, care a fost poporul Său ales, deosebit, dar care și-a provocat singur distrugerea pentru că a urmat propria lui cale.
Religia Bibliei nu se aplică în detrimentul sănătății corpului sau minții. Influența Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun medicament care poate fi primit de un bărbat sau o femeie bolnavă. Cerul este numai sănătate de la un capăt la altul; și cu cât bolnavul credincios se lasă pătruns mai mult de influențele cerești, cu atât este mai sigură însănătoșirea sa. La alte instituții medicale se încurajează distracțiile, teatrul și dansul pentru a stârni o stare de excitație, dar aceste lucruri sunt înfricoșătoare în ce privește rezultatul obținut sub aspect religios. Teoria dr. Jackson cu privire la acest lucru nu este numai eronată, dar și periculoasă. Chiar și așa, el a exprimat aceasta într-un asemenea mod, încât, dacă instrucțiunile sale ar fi luate în seamă, pacienții ar fi făcuți să creadă că însănătoșirea lor depinde de faptul ca ei să aibă cât mai puține gânduri despre Dumnezeu și cer. Este adevărat că există persoane cu mintea necumpănită, care își imaginează că sunt foarte religioase și care își impun postul și rugăciunea în detrimentul sănătății. Aceste suflete se lasă amăgite de bunăvoie. Dumnezeu nu a cerut de la ele așa ceva. Au o neprihănire fariseică, izvorâtă de la ele însele, nu de la Hristos. Se încred în propriile lor fapte bune pentru mântuire și caută să cumpere Cerul prin lucrări meritorii, care le aparțin, în loc să se încreadă, așa cum ar trebui s-o facă orice păcătos, numai în meritele unui Mântuitor răstignit și înviat din morți. Hristos și adevărata evlavie vor constitui astăzi și întotdeauna sănătate pentru corp și tărie pentru suflet.
-173-
Norul care s-a așezat deasupra Institutului nostru de Sănătate se ridică, iar binecuvântarea lui Dumnezeu a însoțit eforturile făcute, pentru a-l așeza pe un temei solid, corect și de a îndrepta greșelile acelora care au adus prin necredincioșie o mare rușine asupra lui și descurajare peste prietenii săi de pretutindeni.
Cei care au oferit, spre folosirea în scopurile caritabile ale institutului, dobânzile sau dividendele acțiunilor lor au făcut o faptă nobilă, pentru care își vor primi răsplata. Toți aceia care nu au făcut o donație și pot s-o facă ar trebui, cu prima ocazie, să doneze totul sau o parte, după cum au procedat cei mai mulți dintre acționari. Iar pe măsură ce crește folosința acestei instituții și interesul manifestat pentru ea, toți, și mai ales cei ce nu au făcut-o încă, ar trebui să continue să cumpere acțiuni.
Am văzut că exista un surplus de mijloace materiale între cei din poporul nostru, mijloace dintre care o parte ar trebui folosită pentru Institutul de Sănătate. Am văzut, de asemenea, că în poporul nostru există mulți oameni săraci de toată isprava, bolnavi și suferinzi, care au tot sperat la un ajutor din partea institutului, dar care nu pot achita prețurile obișnuite pentru întreținere și tratament. În ultimii trei ani, institutul s-a luptat din greu cu datoriile și nu a putut trata pacienții într-o măsură acceptabilă fără achitarea în întregime a plății. Ar fi un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu dacă poporul nostru ar cumpăra cu dărnicie acțiuni ale institutului — toți cei care își pot permite s-o facă — pentru a-l ajuta să ajungă în măsură să-i ajute pe săracii umili și vrednici ai lui Dumnezeu. Legat de aceasta, am văzut că Hristos Se identifică cu oamenii suferinzi și că tot ceea ce avem privilegiul de a face chiar și pentru cel mai neînsemnat dintre copiii Săi, pe care El îi numește frați, Îi facem Fiului lui Dumnezeu.
-174-
“Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncare; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în închisoare și ați venit pe la Mine’. Atunci cei drepți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-ți sete, și ți-am dat de băut? Când Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut’. Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine’. Atunci Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut’. Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică”.
Ridicarea Institutului de Sănătate din starea sa decăzută din toamna anului 1869 la condiția sa prosperă și promițătoare de acum a reclamat sacrificii și eforturi, despre care prietenii săi de pretutindeni nu știu decât prea puțin. Apoi, a avut o datorie de treisprezece mii de dolari și numai opt pacienți plătitori. și, ceea ce era mai rău, calea urmată de foștii manageri fusese de o așa natură, încât i-a descurajat pe prietenii săi până în punctul în care aceștia să nu mai aibă curajul de a furniza mijloace pentru lichidarea datoriei sau să recomande celor bolnavi să devină clienți ai institutului. Acesta a fost momentul descurajant în care soțul meu a decis în mintea sa că bunurile institutului trebuie să fie vândute pentru a plăti datoriile, iar restul, după achitarea datoriilor, să fie returnat acționarilor, proporțional cu numărul de acțiuni deținut de fiecare. Într-o dimineață însă, în timpul rugăciunii de la altarul familial, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui, în vreme ce se ruga pentru călăuzire divină în chestiuni legate de institut, și a exclamat, plecat pe genunchi: “Domnul va apăra fiecare cuvânt pe care l-a rostit în viziunea despre Institutul de Sănătate; acesta va fi ridicat din starea sa de decădere și va prospera într-un mod strălucit.”
-175-
Din acel moment, ne-am apucat cu stăruință de lucrare și am muncit cot la cot pentru institut, pentru a șterge influența oamenilor egoiști care au adus rușine asupra lui. Am dăruit din mijloacele noastre, stabilind astfel un exemplu pentru alții. Am încurajat economia și sârguința din partea tuturor celor care aveau de-a face cu institutul și am insistat ca medicii și asistenții să lucreze din greu pentru o remunerație mică, până când institutul avea să capete iarăși întreaga încredere a poporului nostru. Am dat o mărturie clară împotriva manifestării egoismului tuturor celor care aveau legătură cu institutul, am dat sfaturi și am mustrat nedreptățile. Am știut că Institutul de Sănătate nu avea să reușească decât dacă binecuvântarea Domnului rămânea asupra lui. Dacă binecuvântarea l-ar însoți, prietenii cauzei ar avea încredere că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și ar simți că este sigur să doneze mijloace materiale pentru a face din ea o întreprindere vie, pentru a putea împlini planul lui Dumnezeu.
Medicii și unii asistenți s-au apucat cu seriozitate de lucru. Au lucrat din greu, sub apăsarea unor mari descurajări. Doctorii Ginley, Chamberlain și Lamson au lucrat cu putere și sârguință, în schimbul unui salariu mic, pentru a zidi această instituție care se prăbușea. și, slavă lui Dumnezeu, datoria a fost returnată și au fost acoperite sume suplimentare pentru găzduirea pacienților. Tirajul revistei Health Reformer, care stă chiar la temelia succesului institutului, a fost dublat, iar aceasta a devenit o publicație vie. Încrederea în institut a fost pe deplin restabilită în mintea celor mai mulți din poporul nostru și au fost pacienți aproape tot timpul anului care au putut fi bine găzduiți și tratați cum se cuvine de către medicii noștri.