Institutul de Sănătate
Marea lucrare de reformă trebuie să înainteze. Institutul de Sănătate a fost întemeiat la Battle Creek pentru a alina suferințele celor năpăstuiți, pentru a împrăștia lumina, pentru a trezi un spirit de cercetare și pentru a înainta reforma. Această instituție este condusă după principii diferite de ale oricărei alte instituții sanitare din țară. Nu banii reprezintă marele obiectiv de atins pentru prietenii și conducătorii ei. Aceștia o administrează din punct de vedere religios, al conștiinței, căutând să împlinească principiile de igienă ale Bibliei. Cele mai multe instituții de acest fel sunt întemeiate pe principii diferite și sunt conservatoare, propunându-și obiectivul de a ieși în întâmpinarea maselor de oameni de rând și de a urma o asemenea strategie, încât să primească cea mai numeroasă clientelă și cei mai mulți bani.
-166-
Institutul de Sănătate de la Battle Creek este întemeiat pe principii religioase solide. Administratorii lui Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind proprietarul de drept al instituției. Medicii și asistenții lor caută călăuzire la El și au ca scop să se conducă cu conștiinciozitate, în temere de El. Din acest motiv, acesta este așezat pe o temelie solidă. Când bolnavii slăbiți și suferinzi află despre principiile directorilor, supraveghetorului principal, medicilor și ajutoarelor de la Institut, că au înaintea lor frica lui Dumnezeu, se simt mai în siguranță acolo decât în instituțiile obișnuite.
Dacă cei implicați în lucrarea de la Institutul de Sănătate din Battle Creek ar coborî standardul principiilor curate și înălțătoare ale adevărului biblic pentru a imita teoriile și practicile celor care se află la conducerea altor instituții, în care sunt tratate numai afecțiunile pentru care vin cei bolnavi, și aceasta numai pentru bani, conducătorii nelucrând sub o înrâurire înaltă, religioasă, binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu nu s-ar lăsa asupra institutului. Dumnezeu a intenționat ca această instituție să fie unul dintre cele mai mari ajutoare pentru pregătirea unui popor care să fie desăvârșit înaintea lui Dumnezeu. Pentru a atinge această perfecțiune, bărbații și femeile trebuie să aibă tăria fizică și mintală de a aprecia adevărurile înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu și să fie aduși într-o poziție din care să vadă nedesăvârșirile morale din caracterele lor. Ei trebuie să aibă dorința sinceră de a face o reformă pentru a avea parte de o prietenie cu Dumnezeu. Religia lui Hristos nu trebuie pusă pe planul al doilea, iar principiile Sale sfinte, înlăturate pentru a căpăta aprobarea oricărei clase, indiferent cât de populare ar fi. Dacă standardul adevărului și sfințeniei este coborât, intenția lui Dumnezeu nu va fi atunci împlinită în această instituție.
Însă credința noastră deosebită nu ar trebui discutată cu pacienții. Mintea lor nu ar trebui tulburată în mod inutil cu subiecte asupra cărora gândim diferit, în afară de cazul în care doresc ei înșiși aceasta; și chiar atunci să avem mare grijă să nu agităm mintea, recomandându-le insistent credința noastră aparte. Institutul de Sănătate nu este locul în care să ne simțim liberi să intrăm în discuții despre punctele noastre de credință, prin care ne deosebim în general de lumea religioasă. La institut se țin întâlniri pentru rugăciune, la care, dacă doresc, pot participa toți; însă este suficient de mult de amintit în ce privește discutarea religiei biblice, fără a atinge puncte de vedere împotriva cărora se pot ridica obiecții. Influența fără cuvinte va face mai mult decât o controversă deschisă.
-167-
Rugându-se la aceste întâlniri de rugăciune, unii păzitori ai Sabatului au simțit că trebuie să amintească și despre Sabat, și despre solia celui de-al treilea înger, căci altfel nu s-ar simți împăcați. Acest lucru este caracteristic minților înguste. Pacienții care nu sunt familiarizați cu credința noastră nu știu ce se înțelege prin solia celui de-al treilea înger. Introducerea acestor noțiuni fără o clară explicare a lor nu va face decât rău. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află, dar cu toate acestea, nu trebuie să sacrificăm nici un principiu al adevărului. Întâlnirea pentru rugăciune se va dovedi o binecuvântare pentru pacienți, asistenți și medici. Momente scurte și interesante de rugăciune și închinare publică vor mări încrederea pacienților în medicii și asistenții lor. Asistenții nu ar trebui privați de aceste întâlniri pentru motivul că au de lucru, afară de cazul că este absolut necesar. Ei au nevoie de ele și ar trebui să se bucure de acestea.
Stabilind astfel întâlniri regulate, pacienții capătă încredere în acest institut și se simt mult mai în largul lor. și astfel este pregătită calea pentru ca sămânța adevărului să prindă rădăcini în unele inimi. Aceste întâlniri îi interesează îndeosebi pe cei care mărturisesc că sunt creștini; și tot acestea fac o impresie favorabilă celor care nu sunt. Crește încrederea reciprocă, prejudecata slăbește și, în multe cazuri, este îndepărtată total. Apoi va exista o mare dorință de a participa la întâlnirile din Sabat. Acolo putem să dăm glas simțămintelor noastre denominaționale, în casa lui Dumnezeu. Acolo pastorul poate să se ocupe pe îndelete de punctele esențiale ale adevărului prezent și, cu Spiritul lui Hristos, cu iubire și duioșie, să insiste asupra necesității imperioase de a asculta de toate cerințele lui Dumnezeu și să lase ca adevărul să condamne inimile.
Mi s-a arătat că s-ar putea împlini o lucrare mult mai mare dacă ar exista medici distinși și cu un cuget sănătos, care să aibă cultura cuvenită și o înțelegere profundă a fiecărei părți a lucrării care îi revine unui medic. Medicii ar trebui să aibă din belșug îngăduință, îndelungă răbdare, bunătate și compasiune, căci ei au nevoie de aceste calități când au de-a face cu bolnavi fizic, dintre care însă mulți au afectate atât trupul, cât și mintea. Nu este un lucru ușor să găsești exact genul de bărbați și femei care să fie pregătiți pentru această poziție și care să lucreze armonios, cu râvnă și fără egoism, pentru binele celor suferinzi. La institut este nevoie de bărbați și femei cu frică de Dumnezeu, care să poate sluji minților bolnave și să țină la înălțime reforma sănătății dintr-o perspectivă religioasă.
-168-
Cei care se angajează în această lucrare ar trebui să fie consacrați lui Dumnezeu și să nu aibă drept unic țel tratarea corpului doar pentru a vindeca boala, lucrând astfel așa cum înțeleg s-o facă medicii de rând, ci să fie părinți spirituali, să slujească minții atinse de boală și să îndrepte sufletul afectat de păcat către remediul universal, Mântuitorul care a murit pentru ei. Cei care sunt doborâți de boală nu suferă doar într-un singur fel. Ei pot suporta durerea fizică cu mult mai bine decât pe cea mintală. Mulți sunt apăsați de o conștiință vinovată și nu pot fi atinși decât prin principiile religiei Bibliei.
Când bietul suferind paralitic a fost adus la Mântuitorul, părea că este un caz atât de urgent, încât nu admitea nici un moment de întârziere, căci moartea lucra deja asupra mădularelor omului. Când cei care îl duceau, au văzut că nu pot ajunge direct în prezența lui Hristos, au desfăcut de îndată acoperișul și au lăsat jos patul pe care era întins cel cuprins de paralizie. Mântuitorul nostru a văzut și a înțeles perfect starea lui. El mai știa că acest om nenorocit avea o boală a sufletului cu mult mai gravă decât suferința trupească. Știa că povara cea mai mare pe care o purta de luni de zile era din pricina păcatelor. Mulțimea aștepta cu răsuflarea tăiată, în tăcere, ca să vadă cum avea să trateze Hristos acest caz atât de deznădăjduit în aparență și au fost uimiți să audă cuvintele care au ieșit de pe buzele Sale: “Îndrăznește, fiule; păcatele îți sunt iertate!”
Acestea au fost cuvintele cele mai prețioase care au putut ajunge la urechile acelui bolnav; căci povara păcatului apăsase atât de tare asupra lui, încât nu putuse găsi nici cea mai mică alinare. Hristos ridică povara care îl chinuise așa de mult: “Îndrăznește, fiule; Eu, Mântuitorul tău, am venit să-ți iert păcatele.” Cât de repede se schimbă înfățișarea palidă a suferindului! Nădejdea ia locul negrei disperări, iar pacea și bucuria iau locul îndoielii chinuitoare și tristeții sfâșietoare. Trupul suferind poate fi atins acum, după ce minții i s-au redat pacea și fericirea. De pe buzele divine vin apoi cuvintele: “Păcatele îți sunt iertate, ridică-te și umblă.” În efortul de a asculta de glasul voinței, brațele acelea lipsite de sânge și viață sunt înviorate; un val sănătos de sânge se revarsă prin vene; culoarea vineție a pielii dispare și în locul ei apare strălucirea roșiatică a sănătății. Membrele, care ani de-a rândul au refuzat să dea ascultare voinței, sunt aduse acum la viață; paraliticul vindecat își ia patul și străbate mulțimea în drumul său către casă, slăvindu-L pe Dumnezeu.
-169-
Cazul acesta este pentru învățătura noastră. Medicii care doresc să aibă succes în tratarea bolii ar trebui să știe cum să lucreze pentru o minte îmbolnăvită. Ei pot avea o influență puternică înspre bine, dacă își pun toată încrederea în Dumnezeu. Unii bolnavi au nevoie să fie eliberați de durere înainte ca mintea să poată fi activă. După ce corpul a fost eliberat de durere, adesea, medicul poate face apel cu mult mai mult succes la conștiință, și inima va fi mai deschisă la influențele adevărului. Pentru cei de la Institutul de Sănătate există pericolul de a pierde din vedere obiectivul pentru care adventiștii de ziua a șaptea au întemeiat o asemenea instituție și de a lucra din perspectiva pe care o au cei lumești, luând ca model alte instituții.
Institutul de Sănătate nu a fost întemeiat cu scopul de a obține bani, deși banii sunt necesari pentru a susține cu succes această instituție. Trebuie ca toți să practice economia în ce privește cheltuirea fondurilor, pentru ca banii să nu fie folosiți în mod inutil. Însă ar trebui să existe suficiente fonduri pentru a investi în toate mijloacele utilitare care să ușureze munca asistenților, dar mai cu seamă cea a medicilor. Iar administratorii institutului ar trebui să profite de orice înlesniri care vor ajuta la tratarea cu succes a pacienților.
-170-
Pacienții ar trebui să fie tratați cu cea mai mare compasiune și gingășie. Și cu toate acestea, medicii ar trebui să fie fermi și când îi tratează pe cei bolnavi, să nu se lase manipulați de ei. Fermitatea din partea medicilor este necesară pentru binele pacienților. Însă ea ar trebui amestecată cu o politețe respectuoasă. Nici un medic și nici un asistent nu ar trebui să se certe cu un pacient, să folosească vorbe aspre, supărătoare sau chiar dintre cele mai puțin deranjante, oricât de provocator ar putea fi pacientul.
Unul dintre marile obiective ale Institutului nostru de Sănătate este acela de a îndruma sufletele bolnave de păcat către marele Medic, adevăratul Izvor de tămăduire, și de a le atrage atenția asupra necesității de a face o reformă dintr-o perspectivă religioasă, pentru a nu mai călca Legea lui Dumnezeu prin îngăduințe păcătoase. Dacă simțul moral al celor bolnavi poate fi trezit și ei văd că păcătuiesc împotriva Creatorului lor, aducând boala asupra lor și îngăduindu-și poftele și pasiunile înjositoare, când vor părăsi Institutul de Sănătate, nu-și vor părăsi și principiile, ci și le vor lua cu ei și vor fi adevărați reformatori ai sănătății în cămin. Dacă este trezită sensibilitatea morală, pacienții vor fi animați de hotărârea de a-și împlini convingerile venite din conștiință, iar dacă vor vedea adevărul, îl vor respecta. Vor avea independența reală și nobilă de a practica adevărurile la care subscriu. Iar dacă mintea este împăcată cu Dumnezeu, condițiile vor fi mai bune pentru bunăstarea trupească.
Cea mai mare responsabilitate îi revine bisericii din Battle Creek, aceea de a trăi și umbla în lumină și de a-și păstra simplitatea și a rămâne despărțiți de lume, pentru ca influența lor să vorbească de la sine cu putere de convingere celor străini de adevăr care participă la adunările noastre. Dacă biserica din Battle Creek este un corp lipsit de viață, plin de mândrie, înălțat mai presus de simplitatea adevăratei evlavii și înclinând către lume, influența ei va fi aceea de a risipi de la Hristos și de a face absolut neputincioase adevărurile esențiale, solemne ale Bibliei. Membrii acestei comunități au ocazia de a beneficia de prelegeri ținute de medicii de la Institutul de Sănătate. Ei pot obține informații despre marele subiect al reformei sănătății, dacă doresc acest lucru. Însă comunitatea din Battle Creek, care mărturisește apăsat despre adevăr, este cu mult în urma altor comunități care nu au fost binecuvântate cu avantajele pe care le-au avut cei de aici. Neglijarea celor din comunitate de a trăi la înălțimea luminii pe care au avut-o despre reforma sănătății este o descurajare pentru medicii și prietenii Institutului de Sănătate. Dacă biserica ar manifesta un interes mai mare față de reformele pe care Însuși Dumnezeu le-a adus înaintea lor pentru a-i pregăti pentru venirea Sa, influența lor ar fi de zece ori mai mare decât cea de acum.