Muncă fizică pentru studenți
Prin planul actual de învățământ, este deschisă înaintea tinerilor o ușă pentru ispită. Deși, în general, au prea multe ore de studiu, au și multe ore în care nu au nimic de făcut. Aceste ore libere sunt petrecute adesea cu nepăsare. Obiceiurile rele sunt transmise de la unul la altul, iar viciul se răspândește foarte mult. Un număr mare de tineri care au primit o educație religioasă în cămin și care merg la studii, caracterizați îndeobște de nevinovăție și puritate, ajung corupți prin prietenia lor cu amici vicioși. Ei pierd respectul de sine și jertfesc principiile nobile. În acest moment, ei sunt pregătiți să meargă pe calea care îi duce în jos; căci ei și-au siluit într-atât conștiințele, încât păcatul nu le mai pare peste măsură de păcătos. Aceste rele care există în școlile conduse după planul de învățământ de acum ar putea fi remediate într-o mare măsură, dacă studiul și munca ar putea fi îmbinate. Aceleași rele există și în școlile înalte, dar într-un grad mai mare; căci mulți tineri s-au învățat cu viciile și conștiințele lor s-au îmbolnăvit.
-149-
Numeroși părinți supraestimează stabilitatea și calitățile bune ale copiilor lor. Ei nu par să ia în seamă faptul că aceștia vor fi expuși influențelor amăgitoare ale tinerilor vicioși. Părinții au unele temeri când îi trimit la școală, la o oarecare distanță, dar le place să creadă că, dacă aceștia au avut exemple bune și o educație religioasă, vor ține la principii și în viața de la liceu. Mulți părinți nu-și fac decât o vagă idee despre gradul de stricăciune care există în aceste instituții de învățământ. În multe cazuri, părinții au muncit din greu și au suportat multe privațiuni pentru scumpul obiectiv de a le asigura copiilor lor o educație completă. Iar după toate eforturile depuse, mulți au amara experiență de a-și primi copiii înapoi de la studii cu obiceiuri libertine și cu o constituție fizică ruinată. și aceștia sunt adesea lipsiți de respect față de părinții lor, nemulțumitori și nesfinți. Acești părinți răniți, care sunt astfel răsplătiți de către copii nerecunoscători, se lamentează că și-au trimis copiii de acasă pentru a fi expuși la ispite și s-au întors la ei ca niște epave fizice, mintale și morale. Cu speranțele înșelate și inimile aproape frânte, ei văd cum copiii lor, de la care așteptau lucruri mari, merg pe un drum al viciului și se târăsc într-o existență mizeră.
Există însă și dintre aceia care au principii ferme, care onorează așteptările părinților și profesorilor. Ei trec prin procesul de instruire cu o conștiință limpede și se întorc cu constituții fizice solide și cu moralitatea neîntinată de influențe corupătoare. Numărul acestora este însă mic.
Unii studenți pun tot sufletul în studiu și își concentrează mintea asupra obiectivului de a obține o educație. Ei își pun mintea la lucru, dar lasă ca puterile fizice să rămână inactive. Creierul este suprasolicitat, iar mușchii devin slabi pentru că nu sunt folosiți în exercițiu fizic. La absolvire, este evident că acești studenți și-au căpătat educația cu prețul vieții. Au studiat zi și noapte, an după an, ținându-și mintea încordată încontinuu, aceasta în timp ce n-au reușit să ofere mușchilor lor suficient exercițiu. Ei sacrifică totul pentru a cunoaște științele și coboară în mormânt.
-150-
Tinerele domnișoare se dedau adesea studiului, neglijând alte ramuri ale educației, chiar mai importante pentru viața practică decât studiul din cărți. Iar după ce își vor fi obținut educația, sunt deseori vătămate pentru toată viața. Ele și-au neglijat sănătatea, rămânând prea mult timp în încăperi închise, lipsite de aerul curat al cerului și de lumina soarelui pe care a dat-o Dumnezeu. Aceste tinere s-ar fi putut întoarce de la studii în deplină sănătate, dacă ar fi combinat studiul cu muncile casnice și exercițiul fizic în aer liber.
Sănătatea este o mare comoară. Este cea mai mare avere pe care o pot avea muritorii. Bogăția, onoarea sau învățătura sunt cumpărate fie chiar și cu prețul pierderii vigorii sănătății. Nici una dintre aceste realizări nu poate aduce fericirea, dacă lipsește sănătatea. Este un păcat îngrozitor să ne riscăm sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu; căci fiecare atentat la sănătate ne slăbește pe viață și ne lasă neîmpliniți, oricâtă educație vom câștiga.
În multe cazuri, părinții bogați nu simt importanța de a oferi copiilor o educație atât în ce privește îndatoririle practice ale vieții, cât și în științe. Ei nu văd necesitatea, pentru binele minții și moralității copiilor lor și pentru eficiența lor viitoare, de a-i face să înțeleagă în mod clar importanța muncii utile. Acest lucru este o datorie față de copiii lor, pentru ca, în cazul vreunei nenorociri, aceștia să poată rezista cu noblețe în independență, știind cum să-și folosească mâinile. Dacă au putere, nu pot fi săraci, chiar dacă n-au nici măcar un dolar. Mulți dintre cei care în tinerețe s-au aflat în împrejurări favorabile pot fi deposedați de toate bogățiile și lăsați în schimb cu părinți, frați și surori care să depindă material de ei. Așa stând lucrurile, cât de important este ca fiecare tânăr să fie educat în spiritul muncii, pentru a fi pregătit pentru orice stare de urgență! Bogățiile sunt cu adevărat o cursă, când posesorii lor își împiedică fiii și fiicele să obțină pricepere în ce privește munca folositoare, ca să fie pregătiți pentru viața practică.
De obicei, cei care nu sunt siliți să muncească nu fac niciodată exercițiu activ pentru sănătatea fizică. Tinerii, pentru că nu-și folosesc mintea și mâinile în muncă activă, se obișnuiesc să fie leneși și dobândesc deseori ceea ce trebuie să ne înspăimânte cel mai tare, o educație de stradă — hoinăresc prin magazine, fumează, beau și joacă cărți.
-151-
Tinerele domnișoare vor citi romane, scuzându-se că nu pot munci fizic pentru că au o sănătate precară. Slăbiciunea lor este rezultatul faptului că nu și-au pus la lucru mușchii care le-au fost dați de Dumnezeu. Pot considera că sunt prea firave pentru munca din casă, dar vor lucra broderii și dantele și își vor păstra paloarea delicată a mâinilor și fețelor, în timp ce mamele lor, împovărate de griji, vor trudi din greu la spălarea și călcarea îmbrăcămintei lor. Aceste domnișoare nu sunt creștine; căci ele încalcă porunca a cincea. Nu își cinstesc părinții. Mama lor este însă cea mai vinovată. Ea și-a răsfățat fiicele și le-a scutit de îndeplinirea părții lor de îndatoriri casnice, până când munca a devenit dezgustătoare pentru ele, iubind și bucurându-se de o lenevie dulce. Ele mănâncă, dorm, citesc și discută despre modă, în timp ce viețile lor sunt complet nefolositoare.
În multe cazuri, sărăcia este o binecuvântare, căci ea îi oprește pe copii și pe tineri să se ruineze prin inactivitate. Atât puterile fizice, cât și cele intelectuale ar trebui cultivate și dezvoltate așa cum trebuie. Grija principală și constantă a părinților ar trebui să fie aceea de a se asigura că fiii și fiicele lor au o constituție solidă, pentru a putea fi femei și bărbați sănătoși. Este imposibil de atins acest țel fără exercițiu fizic. Pentru propria lor sănătate fizică și bunăstare morală, copiii ar trebui învățați să muncească, chiar dacă nu este necesar, neexistând situația unor lipsuri grave. Dacă vor să aibă caractere curate, virtuoase, ei trebuie să se supună disciplinei muncii bine echilibrate, care să pună la lucru toți mușchii. Satisfacția pe care o vor avea copiii, fiind folositori și manifestând tăgăduire de sine pentru a-i ajuta pe alții, va fi cea mai sănătoasă plăcere de care s-au bucurat vreodată. De ce s-ar lipsi cei bogați și copiii lor dragi de această mare binecuvântare?
Părinți, inactivitatea este cel mai mare blestem care s-a abătut vreodată asupra tineretului. Fiicelor voastre nu ar trebui să li se îngăduie să stea întinse în pat până dimineața târziu, dormind ceasurile prețioase pe care li le-a împrumutat Dumnezeu pentru a fi folosite în scopul cel mai bun și pentru care vor fi nevoite să-I dea socoteală. Mama aduce fiicelor ei o mare vătămare, purtând poverile pe care acestea ar trebui să le împartă cu ea, spre propriul lor bine prezent și viitor. Calea pe care o urmează mulți părinți, când le permit copiilor lor să fie indolenți și să-și satisfacă pofta de a citi romane și povestiri, reprezintă cel mai mare rău pe care și-l pot îngădui pentru viața aceasta. Cititoarele de romane și povestiri nu reușesc niciodată să fie mame destoinice, practice. Ele construiesc castele de nisip, trăind într-o lume ireală, imaginară. Devin sentimentale și au fantezii bolnăvicioase. Ele au un intelect slab, deși se pot înșela cu gândul că au o minte și maniere superioare. Practica în treburile casnice reprezintă unul dintre cele mai mari avantaje pentru tinerele fete.
-152-
Munca fizică nu va împiedica deloc cultivarea intelectului. Departe de aceasta. Avantajele câștigate prin munca fizică vor echilibra o persoană și vor preveni suprasolicitarea minții. Munca va fi preluată de mușchi, iar creierul obosit va fi ușurat. Există multe fete apatice, incapabile să facă ceva util, care consideră că nu este demn de o domnișoară să se angajeze într-o muncă activă. Însă caracterele lor sunt prea transparente pentru a înșela persoanele cu bun simț în ce privește nevrednicia lor reală. Zâmbesc mofturoase, râd prostește și fac numai nazuri. Par că nu sunt în stare să vorbească normal și inteligibil, ci chinuie tot ceea ce spun, șoptind și zâmbind năzuroase. Să fie acestea “domnișoare”? Nu s-au născut în starea de imbecilitate, ci au fost educate astfel. Nu este nevoie să fii o ciudățenie fragilă, lipsită de ajutor, împopoțonată și zâmbind pisicește tot timpul pentru a fi o domnișoară. Pentru un intelect sănătos, este nevoie de un corp sănătos. Sănătatea fizică și o cunoaștere practică a tuturor îndatoririlor casnice necesare nu vor fi niciodată piedici în calea bunei dezvoltări a intelectului; amândouă sunt extrem de importante pentru o domnișoară.
Toate puterile minții ar trebui folosite și dezvoltate pentru ca bărbații și femeile să aibă mintea bine echilibrată. Lumea este plină de femei și bărbați unilaterali, care au ajuns astfel pentru că a fost cultivată o parte a facultăților lor, în timp ce altele s-au atrofiat prin nefolosire. Educația celor mai mulți tineri este o catastrofă. Ei studiază în exces, în timp ce neglijează ceea ce ține de o ocupație practică în viață. Bărbați și femei devin părinți fără să-și ia în socoteală răspunderile, iar urmașii lor coboară chiar mai mult decât ei pe scara deficiențelor omenești. Astfel, neamul omenesc degenerează cu repeziciune. Solicitarea continuă de a studia, după cum sunt conduse astăzi școlile, îi lasă pe tineri nepregătiți pentru viața practică. Mintea umană dorește activitate. Dacă nu este activă în direcția corectă, va fi în cea greșită. Pentru a păstra echilibrul minții, în școli, munca trebuie îmbinată cu studiul.
-153-
În generațiile trecute, ar fi trebuit luate măsuri pentru o educație pe o scară mai largă. școlile ar fi trebuit să aibă legături directe cu instituții agricole și manufacturi. De asemenea, ar fi trebuit să existe și profesori de lucrări casnice. și o parte din timpul fiecărei zile ar fi trebuit devotat muncii, pentru ca puterile fizice și mintale să poate fi exersate în egală măsură. Dacă școlile ar fi fost întemeiate după planul pe care l-am menționat, nu ar exista atâtea minți dezechilibrate.
Dumnezeu a pregătit o grădină minunată pentru Adam și Eva. Le-a asigurat tot ceea ce ar fi avut nevoie. A sădit tot felul de pomi fructiferi. I-a împresurat generos cu bogățiile Sale. Pomii erau creați pentru folosință și frumusețe, iar florile superbe, care creșteau de la sine și se deschideau, răspândind un miros bogat în jurul lor, erau menite să nu cunoască în vreun chip degradarea. Adam și Eva erau într-adevăr bogați. Erau proprietarii Edenului. Adam era domn al minunatului său domeniu. Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că era bogat. Însă Dumnezeu știa că Adam nu putea fi fericit dacă nu avea ceva de făcut. Și i-a dat ceva de făcut; el avea să lucreze grădina.
Dacă bărbații și femeile acestui veac degenerat au o mare avere constând în comori pământești, care, în comparație cu acel paradis al frumuseții și bogăției oferit în stăpânire lui Adam, sunt insignifiante, ei cred că se află mai presus de muncă și își educă și copiii să o considere degradantă. Asemenea părinți bogați, prin învățătură și exemplu, își învață copiii că banii îi fac pe oameni “domni” sau “doamne”. Însă ideea noastră de “domn” sau de “doamnă” se măsoară prin intelect și valoare morală. Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni după îmbrăcăminte. Îndemnul lui Petru cel inspirat este: “Podoaba voastră să nu fie cea de afară, care stă în împletirea părului și în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” Un duh blând și liniștit este înălțat mai presus de onoare lumească sau bogății.
-154-
Domnul ilustrează cum îi privește El pe bogații lumești, care își înalță sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor pământești, prin bogatul care și-a stricat hambarele și a zidit altele mai mari, ca să aibă loc pentru a-și depozita bunurile. Uitând de Dumnezeu, el nu a recunoscut de unde îi veneau toate bogățiile. Nici un cuvânt de recunoștință nu s-a înălțat către milostivul său Binefăcător. El s-a felicitat astfel: “Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!” Stăpânul care îi încredințase bogății pământești, cu care să-și binecuvânteze semenii și să aducă slavă Făcătorului său, era mânios pe bună dreptate pentru ingratitudinea lui și a zis: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.” Aici avem zugrăvit modul în care Dumnezeul cel infinit apreciază valoarea omului. O avere de proporții sau bogăția în orice măsură nu poate asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri mărinimoase și binecuvântări vin de la El, pentru a pune la probă, a dovedi și dezvolta caracterul omului.
Oamenii pot avea averi nenumărate; cu toate acestea, dacă nu sunt bogați față de Dumnezeu, dacă nu au deloc interesul de a dobândi comoara cerească și înțelepciunea divină, sunt considerați nebuni de către Creatorul lor, iar noi nu-i putem considera altfel decât o face Dumnezeu. Munca este o binecuvântare. Ne este imposibil să ne bucurăm de sănătate fără a munci. Ar trebui puse la lucru toate facultățile pentru a fi proporțional dezvoltate și pentru ca bărbații și femeile să poată avea mintea bine echilibrată. Dacă tinerilor li s-ar fi dat o educație solidă în diferitele ramuri ale lucrului fizic, dacă ar fi fost învățați și să muncească, și să studieze științele, educația lor le-ar fi adus un folos mult mai mare.