Închiși cu forța în școală
Sistemul educațional continuat de-a lungul multor generații a fost distructiv în ce privește sănătatea și chiar viața. Mulți copii au petrecut cinci ore zilnic în săli de clasă neventilate cum se cuvine sau insuficient de mari pentru confortul școlarilor. Aerul în asemenea încăperi se transformă curând în otravă pentru plămânii care îl inhalează. Copiii mici, ale căror membre și mușchi nu sunt puternici și al căror creier este nedezvoltat, au fost ținuți închiși spre răul lor. S-o spunem din capul locului — unii abia se țin în viață. Faptul că sunt închiși zi de zi în școală îi face agitați și bolnăvicioși. Trupurile lor ajung pipernicite din pricina stării de epuizare a sistemului nervos. Iar dacă flacăra vieții se stinge, părinții și învățătorii nu sunt de părere că au avut o influență directă în suprimarea scânteii de viață. Când stau lângă mormintele copiilor lor, părinții îndurerați își consideră pierderea ca fiind un act special al Providenței, când, printr-o ignoranță de neiertat, propria lor cale a distrus viețile copiilor. Atunci, faptul de a pune moartea pe seama Providenței înseamnă blasfemie. Dumnezeu a vrut ca micuții să trăiască și să fie disciplinați pentru a putea avea caractere frumoase, să-L slăvească în această lume și să-L laude în cealaltă lume, mai bună.
-136-
Asumându-și responsabilitatea de a-i educa pe acești copii, părinții și învățătorii nu simt că răspund înaintea lui Dumnezeu și au datoria să cunoască organismul omenesc, ca să poată trata corpurile copiilor și elevilor lor într-un mod în care să păstreze viața și sănătatea. Mii de copii mor din cauza ignoranței părinților și învățătorilor. Mamele petrec ore întregi cu lucrul inutil la rochiile lor și îmbrăcămintea copiilor lor, pentru a-i pregăti în vederea etalării ostentative, și apoi se scuză că nu pot găsi timp pentru citit și pentru obținerea informațiilor necesare îngrijirii sănătății copiilor lor. Ele gândesc că e mai ușor să-și încredințeze trupurile doctorilor. Pentru a fi în pas cu moda și obiceiul, mulți părinți au sacrificat sănătatea și viețile copiilor lor.
Ca să cunoască minunatul organism uman, oasele, mușchii, stomacul, ficatul, intestinul, inima și porii pielii și ca să înțeleagă dependența unui organ de altul pentru activitatea sănătoasă a tuturor celorlalte este nevoie de studiu, față de care cele mai multe mame nu manifestă nici un interes. Ele nu știu nimic despre influența trupului asupra minții și a minții asupra trupului. Mintea, care leagă finitul de infinit, nu pare să fie înțeleasă de acestea. Mintea este coordonatorul trupului. Copiilor li se îngăduie să mănânce alimente din carne, mirodenii, unt, brânză, carne de porc, prăjituri grele și condimente în general. De asemenea, sunt lăsați să mănânce neregulat și între mese alimente nesănătoase. Aceste lucruri deranjează stomacul, excitând nervii la o activitate împotriva firii și slăbind intelectul. Părinții nu realizează că sădesc sămânța care va aduce boală și moarte.
-137-
Mulți copii au fost ruinați pe viață pentru că au forțat intelectul și au neglijat întărirea puterilor fizice. Mulți au murit în copilărie din pricina căii urmate de părinți și învățători nesocotiți, care au forțat mintea tânără a acestora prin lingușire sau frică pe când erau prea mici pentru a vedea interiorul unei săli de clasă. Mintea le-a fost suprasolicitată cu lecții, când, de fapt, nu ar fi trebuit să fie chemați la școală, ci ținuți acasă până când constituția lor fizică avea să fie suficient de solidă pentru a suporta efortul intelectului. Copilașii ar trebui să fie lăsați liberi să alerge ca mielușeii în aer liber, să fie liberi și fericiți, și ar trebui să li se ofere cele mai favorabile ocazii de a pune temelia unei constituții fizice solide.
Părinții ar trebui să fie singurii învățători ai copiilor lor până când aceștia împlinesc opt sau zece ani. De îndată ce mintea lor poate înțelege, părinții ar trebui să deschidă înaintea lor marea carte a naturii. Mama ar trebui să aibă mai puțină iubire de artificial în casa ei și față de pregătirea rochiei pentru etalare și ar trebui să-și găsească timp de a cultiva, în ea însăși și în copiii ei, dragostea față de minunații boboci de flori care se deschid. Atrăgând atenția copiilor ei asupra diferitelor culori ale acestora și varietății formelor, ea îi poate familiariza cu Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile frumoase ce îi atrag și încântă. Le poate îndruma mintea către Creatorul lor și poate trezi în inimile lor tinere o iubire față de Tatăl lor ceresc, care a arătat o dragoste atât de mare pentru ei. Părinții pot face legătura dintre Dumnezeu și toate lucrurile create de El. Singura sală de clasă pentru copiii între opt și zece ani ar trebui să fie în aer liber, în mijlocul florilor care se deschid și peisajelor minunate din natură. și singurul lor manual ar trebui să fie comorile naturii. Aceste lecții, imprimate asupra minții copiilor mici în mijlocul scenelor plăcute, atrăgătoare din natură, nu vor fi uitate curând.
Pentru ca tinerii și copiii să aibă sănătate, voioșie, vivacitate, mușchi și creier bine dezvoltați, ei ar trebui să petreacă mult timp în aer liber și să aibă în mod judicios ceva util de făcut și ceva cu care să se amuze. Copiii și tinerii care sunt ținuți la școală și mărginiți la studiul din cărți nu pot avea o constituție fizică solidă. Exersarea minții prin studiu fără exercițiu fizic corespunzător are tendința de a atrage sângele la creier, iar circulația sângelui în organism este dezechilibrată. Creierul are prea mult sânge, iar extremitățile prea puțin. Ar trebui să existe reguli care să hotărască timpul pentru studiu, după care o parte din timpul lor ar trebui petrecut prin muncă fizică. Iar dacă obiceiurile de a mânca, de a se îmbrăca și de a dormi sunt în conformitate cu legile firii, ei pot obține o educație fără a-și sacrifica sănătatea fizică și mintală.
138-
Declinul fizic al neamului omenesc
Cartea Genezei ne dă un raport foarte precis despre viața socială și individuală; cu toate acestea, nu avem menționat cazul vreunui copil născut orb, surd, olog, diform sau debil mintal. Nu există nici o situație în acest raport care să facă referire la o moarte naturală survenită din pruncie, copilărie sau în prima parte a bărbăției. Nu există nici un raport despre bărbați sau femei care au murit de boală. În cartea Genezei, anunțurile mortuare sună astfel: “Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.” “Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.” Despre alții, raportul declară: A trăit până la o bătrânețe fericită; apoi a murit. Era atât de rar ca fiul să moară înaintea tatălui, încât faptul acesta era considerat vrednic de a fi amintit: “și Haran a murit în fața tatălui său Terah”. Haran a devenit tată înaintea morții sale.
Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o forță vitală atât de mare, încât acesta a făcut față înmulțirii bolilor neamului omenesc, consecință a obiceiurilor stricate, și a continuat să reziste timp de șase mii de ani. Acest fapt în sine este de ajuns pentru a ne dovedi tăria și energia pe care le-a dat Dumnezeu omului la crearea lui. A fost nevoie de mai mult de două mii de ani de crime și îngăduirea pasiunilor josnice pentru a aduce bolile, într-o măsură ceva mai mare, asupra neamului omenesc. Dacă Adam, la crearea sa, nu ar fi fost înzestrat cu de douăzeci de ori mai multă forță vitală decât au oamenii astăzi, rasa umană, cu obiceiurile actuale de a trăi, încălcând legile naturale, s-ar fi stins de pe pământ. În perioada primei veniri a Domnului Hristos, neamul omenesc degenerase atât de rapid, încât bolile acumulate până atunci apăsau asupra generației aceleia, aducând un val de suferință și greutatea unei nenorociri de nespus.
-139-
Mi s-a pus înainte starea jalnică a lumii în prezent. De la căderea lui Adam, neamul omenesc a degenerat continuu. Mi-au fost arătate unele din motivele condiției deplorabile de astăzi a bărbaților și femeilor formați după chipul lui Dumnezeu. Iar simțământul că trebuie făcut mult pentru a opri, măcar într-o mică măsură, stricăciunea fizică, mintală și morală, mi-a umplut inima de durere și deznădejde. Dumnezeu nu a creat rasa omenească în starea de slăbiciune în care se află astăzi. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providenței, ci lucrarea omului; a fost creată prin abuzurile și obiceiurile greșite, prin violarea legilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru a guverna viața omului. Prin ispita de a-și îngădui apetitul au căzut la început Adam și Eva din starea lor înaltă, sfântă și fericită. și prin aceeași ispită a ajuns slăbită întreaga rasă umană. Oamenii au permis apetitului și pasiunii să pună stăpânire pe tron și să supună rațiunea și intelectul.
Violarea legilor organismului și consecința acestui lucru, suferința umană, au continuat atât de mult timp, încât bărbații și femeile consideră starea actuală de boală, suferință, slăbiciune și moarte prematură ca fiind soarta hotărâtă a omenirii. Omul a ieșit perfect și frumos ca alcătuire din mâna Creatorului lui și cu atât de multă forță vitală, încât a fost nevoie de mai mult de două mii de ani pentru ca poftele și pasiunile sale stricate și violările curente ale legilor trupești să fie simțite apăsând cu putere asupra rasei umane. Generațiile mai recente au simțit presiunea infirmităților și bolilor, mai mare și mai rapidă cu fiecare generație. Forțele vitale au fost mult slăbite prin îngăduirea apetitului și pasiunilor păcătoase.
Patriarhii de la Adam la Noe au trăit, cu puține excepții, aproape o mie de ani. Din zilele lui Noe, durata vieții s-a tot micșorat. Cei care sufereau de boli au fost aduși la Hristos pentru a fi vindecați, din orice oraș, orășel și sat; căci erau afectați de tot felul de boli. Iar boala a crescut constant de atunci, de la o generație la alta. Din cauza încălcării continue a legilor vieții, mortalitatea a crescut într-o măsură înfricoșătoare. Anii omului au fost scurtați, așa încât generația actuală intră în mormânt chiar înainte de vârsta la care generațiile care au trăit în primele câteva mii de ani de la creație abia intrau în acțiune.
-140-
Boala s-a transmis de la părinți la copii, din generație în generație. Pruncii din leagăn sunt îngrozitor de afectați din cauza păcatelor părinților, care le-au micșorat forța vitală. Obiceiurile lor greșite de a mânca și de a se îmbrăca și în general viața lor de plăceri, toate acestea sunt transmise ca moștenire copiilor. Mulți se nasc demenți, diformi, orbi, surzi și o categorie numeroasă, deficienți în ce privește intelectul. Ciudata absență a principiilor, care caracterizează această generație și care se manifestă prin faptul că aceștia desconsideră legile de viețuire și ale sănătății, este uluitoare. Ignoranța învăluie acest subiect în timp ce lumina strălucește pretutindeni în jurul lor. Pentru majoritatea, principala lor neliniște este: Ce-am să mănânc? Ce-am să beau? Cu ce-am să mă îmbrac? În pofida a tot ce se spune și se scrie în legătură cu modul în care ar trebui să ne purtăm cu trupurile noastre, apetitul este marea lege care are stăpânire în general asupra bărbaților și femeilor.
Puterile morale sunt slăbite, pentru că bărbații și femeile nu vor să trăiască în supunere față de legile sănătății și să facă din acest măreț subiect o datorie personală. Părinții dau ca moștenire copiilor propriile lor obiceiuri stricate, iar bolile dezgustătoare otrăvesc sângele și storc de puteri creierul. Majoritatea bărbaților și femeilor rămân neștiutori în privința legilor ființei lor și își îngăduie apetitul și pasiunea pe socoteala intelectului și simțului moral, părând dispuși să rămână ignoranți în ce privește rezultatul faptului că au încălcat legile firii omenești. Ei își îngăduie apetitul depravat folosind otrăvuri lente, care strică sângele și subminează puterile creierului, aducând în consecință boala și moartea asupra lor. Prietenii lor numesc rezultatul acestei căi “încercarea trimisă de Providență”. Făcând aceasta, ei insultă Cerul. Prietenii acestora s-au răzvrătit împotriva legilor firii și au suferit pedeapsa pentru că au încălcat astfel legile ei. Suferința și mortalitatea tronează acum pretutindeni, mai cu seamă printre copii. Cât de mare este contrastul dintre această generație și aceia care au trăit în primele două mii de ani!