Încercări deosebite
Poziția pe care a ocupat-o soțul meu atâta timp în cauza și lucrarea lui Dumnezeu a fost marcată de încercări deosebite. Puterea sa de adaptare la chestiunile de afaceri ale lucrării și claritatea previziunilor sale i-au făcut pe frații lui de slujbă să arunce asupra sa răspunderile pe care ar fi trebuit să le poarte ei. Lucrul acesta a făcut ca poverile sale să fie foarte mari. Și în tot acest timp în care frații săi nu și-au luat partea de poveri, ei au pierdut o experiență valoroasă, pe care era privilegiul lor să o obțină dacă și-ar fi exersat mintea în direcția asumării de sarcini, cercetării și înțelegerii a ceea ce trebuie făcut pentru zidirea cauzei.
-96-
Mari încercări au fost aduse asupra soțului meu de către frații săi de slujbă prin faptul că nu au stat alături de el când a avut cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Dezamăgirea pe care a simțit-o în mod repetat când aceia de care depindea l-au părăsit când avea nevoie mai mare aproape că i-a secătuit puterea de a crede și nădăjdui în consecvența fraților săi de slujire. Moralul său a avut atât de mult de suferit, încât a crezut că este îndreptățit să se simtă jignit și a lăsat ca mintea sa să se ocupe cu motive de descurajare. Dumnezeu dorește ca el să închidă acest canal al întunecimii, căci se află în primejdia de a eșua în acest punct. Când ajunge să fie deprimat, este firesc să-și rememoreze și să se ocupe de suferințele din trecut, iar sufletul său ajunge să fie neîmpăcat cu faptul că Dumnezeu a îngăduit să fie așa de apăsat de încercări, aduse în mod inutil asupra lui.
Duhul lui Dumnezeu a fost întristat pentru că el nu a încredințat întru totul căile sale lui Dumnezeu și nu s-a lăsat cu desăvârșire în mâinile Sale, neîngăduind ca mintea lui să curgă pe făgașul îndoielii și necredinței în ce privește integritatea fraților săi. Vorbind despre îndoieli și descurajări, el nu a îndreptat răul, ci și-a slăbit propriile puteri și i-a dat lui Satana avantaj, lăsându-l să-l tulbure și să-l aducă la disperare. A greșit vorbind despre descurajările lui și ocupându-se de aspectele neplăcute ale experienței sale. Vorbind în felul acesta, el împrăștie întuneric, nu lumină. Când și când a pus asupra fraților săi greutatea descurajării, lucru care nu i-a adus nici cel mai mic ajutor și n-a făcut decât să-i slăbească mâinile. Ar trebui să-și stabilească drept regulă să nu vorbească cu neîncredere sau despre descurajări sau să se ocupe de supărările lui. În general, frații lui au avut iubire și compasiune față de el și l-au scuzat pentru această purtare, cunoscând presiunea pe care o exercitau grijile asupra sa și devotamentul său față de cauza lui Dumnezeu.
Soțul meu a muncit neobosit pentru a aduce lucrarea de publicare la starea ei actuală de prosperitate. Am văzut că avusese parte de mai multă iubire și simpatie din partea fraților săi decât crezuse el. Ei cercetaseră publicația pentru a descoperi ceva venit de la el. Dacă există un ton de optimism în ceea ce a scris, dacă el vorbește încurajator, inimile lor sunt luminate și unii plâng chiar, mișcați de un sentiment de bucurie izvorât din iubire. Dacă sunt exprimate însă tristețea și amărăciunea, fețele fraților și surorilor se întunecă, iar spiritul care îi caracterizează scrierile se reflectă asupra lor.
-97-
Domnul caută să-l învețe pe soțul meu să aibă un spirit iertător și să treacă peste părțile întunecate din experiența sa. Amintirea trecutului neplăcut nu face decât să amărască prezentul, iar el retrăiește momentele dezagreabile din istoria vieții lui. Făcând astfel, el se agață de întuneric și își împinge ghimpele și mai adânc în suflet. Aceasta este slăbiciunea de caracter a soțului meu și este neplăcută lui Dumnezeu. Ea nu aduce lumină, ci întuneric. El poate simți o ușurare aparentă pe moment, dându-și pe față sentimentele; însă aceasta face și mai acut simțământul că suferințele și încercările sale au fost mari, până când totul este umflat de imaginația sa, iar greșelile fraților săi, care au ajutat la aducerea acestor încercări asupra lui, par atât de grave, încât neregulile lor ajung de neîndurat.
Soțul meu a nutrit această întunecime, retrăind trecutul nefericit, încât nu mai are decât puțină putere pentru a-și controla mintea când se ocupă cu aceste lucruri. Împrejurările și întâmplările pe care nu le-ar fi luat în seamă altă dată se transformă în ochii lui în nedreptăți uriașe din partea fraților săi. A devenit atât de sensibil la nedreptăți, din pricina cărora a suferit, încât este necesar să se afle cât de puțin posibil în vecinătatea Battle Creek-ului, acolo unde s-au desfășurat multe lucruri neplăcute. Dumnezeu va vindeca duhul său rănit, dacă va fi lăsat să o facă. Dacă va accepta însă, el va trebui să îngroape trecutul. Ar trebui să nu vorbească și să nu scrie despre aceasta.
Pentru Dumnezeu este extrem de neplăcut când soțul meu își evocă dificultățile și suferințele deosebite din trecut. Dacă el ar fi privit asupra acestor lucruri ca nefiindu-i făcute personal, ci Domnului, a cărui unealtă este, atunci ar fi primit o mare răsplată. Însă el a luat cârtelile fraților săi ca fiind împotriva sa și a simțit că are datoria să-i facă pe toți să înțeleagă cât de nedrept și rău este să îndrepte nemulțumirea către el, când el nu merită criticile și insultele lor.
-98-
Dacă soțul meu ar fi considerat că ar putea lăsa această chestiune cu totul în seama Domnului, iar nu împotriva servului aflat în slujba Stăpânului, nu s-ar fi simțit atât de ofensat și acest lucru nu l-ar fi îndurerat. El ar fi trebuit să lase aceasta în seama Domnului al cărui slujitor este, pentru ca El să ducă luptele în locul lui și să-și apere cauza. În acest caz, el ar fi primit în cele din urmă o răsplată prețioasă pentru toate suferințele lui, îndurate pentru Hristos.
Am văzut că soțul meu nu ar trebui să-și ocupe mintea cu lucrurile dureroase din experiența noastră. și nu ar trebui nici să scrie despre motivele de nemulțumire, ci să se ferească de acestea cât de mult poate. Domnul va vindeca rănile trecutului dacă soțul meu își va îndepărta atenția de la acestea. “Căci întristările noastre ușoare și de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate veșnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice”. Când frații săi greșiți îi fac mărturisiri, el ar trebui să le accepte și să caute să-i încurajeze cu generozitate și noblețe pe aceia care au fost amăgiți de vrăjmaș. Ar trebui să cultive un spirit iertător și să nu se ocupe de greșelile altora, căci, făcând astfel, el nu numai că își slăbește propriul suflet, dar torturează și mintea fraților săi care au greșit, când ei poate că au făcut tot ce au putut prin mărturisire, pentru a îndrepta greșelile din trecut. Dacă Dumnezeu consideră necesar ca vreo parte din calea urmată de ei să le fie pusă înainte pentru a putea înțelege cum să evite erorile în viitor, El va face această lucrare, dar soțul meu nu ar trebui să se încreadă în sine însuși pentru a o înfăptui, căci acest lucru trezește amintirea scenelor de suferință pe care Domnul dorește ca el să le uite.