Ioan s-a despărțit de prietenii săi și de viața îmbelșugată. Simplitatea îmbrăcămintei sale, un veșmânt țesut din păr de cămilă, era o mustrare permanentă la adresa extravaganței și etalării preoților evrei și la adresa oamenilor în general. Hrana sa, pur vegetariană, constând din roșcove și miere sălbatică, era o mustrare pentru îngăduința apetitului și lăcomia ce stăpânea pretutindeni. Profetul Maleahi declară: “Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor.” Aici, profetul descrie caracterul lucrării. Cei care au de pregătit calea pentru cea de-a doua venire a lui Hristos sunt reprezentați prin credinciosul Ilie, tot așa cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru prima venire a lui Hristos. Trebuie agitat marele subiect al reformei și conștiința poporului trebuie astfel trezită. Solia trebuie însoțită de cumpătarea în toate lucrurile, pentru a întoarce poporul lui Dumnezeu de la idolatria lui, de la lăcomie, de la extravaganțele manifestate în îmbrăcăminte și în alte lucruri.
Tăgăduirea de sine, umilința și cumpătarea, cerute de la cei drepți, pe care Dumnezeu îi conduce și îi binecuvântează în mod deosebit, urmează să fie prezentate poporului în contrast cu obiceiurile extravagante care distrug sănătatea celor ce trăiesc în acest veac degenerat. Dumnezeu a arătat că reforma sănătății este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna legată de corp. Nicăieri nu poate fi găsită o cauză mai mare a degradării fizice și morale ca aceea a neglijării acestui subiect important. Cei ce-și îngăduie apetitul și pasiunea și își închid ochii față de lumină de frică să nu vadă îngăduințele păcătoase pe care nu sunt dispuși să le părăsească, sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu. Oricine se întoarce de la lumină într-un domeniu anume își împietrește inima pentru a nesocoti lumina în alte privințe. Oricine încalcă obligațiile morale în ce privește alimentația și îmbrăcămintea pregătește calea pentru încălcarea cerințelor lui Dumnezeu privitoare la interese veșnice. Trupurile noastre nu ne aparțin. Dumnezeu are pretenția ca noi să avem grijă de vasul pe care ni l-a dat, pentru a-I putea oferi trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută. Trupurile noastre aparțin Celui ce le-a făcut și suntem legați de datoria de a deveni cunoscători în ce privește cele mai bune mijloace de a le păzi de stricăciune. Dacă slăbim trupul prin auto indulgență, prin îngăduirea poftei și prin faptul că ne îmbrăcăm în conformitate cu modele ce distrug sănătatea, pentru a fi în armonie cu lumea, devenim vrăjmași ai lui Dumnezeu.
-63-
Fratele și sora K. nu au apreciat lumina privitoare la reforma sănătății. Ei nu au găsit că aceasta are vreo legătură cu solia îngerului al treilea. Providența i-a scos pe cei din poporul lui Dumnezeu din obiceiurile extravagante ale lumii, i-a îndepărtat de îngăduirea apetitului și a pasiunii, pentru a se plasa pe platforma tăgăduirii de sine și a cumpătării în toate lucrurile. Poporul pe care-l conduce Dumnezeu va fi deosebit. Ei nu vor fi asemenea lumii. Însă, dacă urmează călăuzirea lui Dumnezeu, ei vor împlini scopurile Sale și vor preda voinței Lui propria lor voință. Hristos va locui în inimă. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu cere de la copiii Săi tăgăduirea de sine în detrimentul tăriei fizice. El le cere să respecte legile naturale, să-și păstreze sănătatea fizică. Calea naturală este drumul marcat de El, și aceasta este suficient de largă pentru orice creștin. Dumnezeu a asigurat cu mână largă un belșug de daruri mărinimoase de tot felul pentru subzistența și bucuria noastră. Însă ca noi să ne putem bucura de apetitul natural, care va păstra sănătatea și prelungi viața, El pune restricții asupra poftei. El spune: Fiți atenți, înfrânați-vă și tăgăduiți apetitul nefiresc. Dacă ne creăm un apetit stricat, violăm legile ființei noastre și ne asumăm răspunderea pentru faptul că am fi abuzat de corpurile noastre și că am adus boala asupra noastră.
-64-
Spiritul și puterea lui Ilie au mișcat inimile înspre reformă și le-a călăuzit spre înțelepciunea celor drepți. Fratele și sora K. nu au fost convertiți la reforma sănătății, în ciuda dovezilor numeroase pe care le-a furnizat Dumnezeu despre acest subiect. Tăgăduirea de sine este esențială pentru religia adevărată. Cei care nu au învățat să se lepede de sine sunt lipsiți de o evlavie vie, practică. Nu ne putem aștepta la altceva decât ca cerințele religiei să vină în contact cu simțămintele firii și cu interesele lumești. Este de lucru pentru toți în via Domnului. Nimeni nu ar trebui să stea degeaba. Toți îngerii lui Dumnezeu se află în mișcare, urcând la cer și coborând iarăși pe pământ cu solii de îndurare și avertizare. Acești soli îngerești lucrează la mintea și inima oamenilor. Există pretutindeni bărbați și femei ale căror inimi sunt dispuse să se lase inspirate de adevăr. Dacă aceia care cunosc adevărul ar lucra acum împreună cu Duhul lui Dumnezeu, am vedea împlinită o mare lucrare.
Noi câmpuri sunt deschise, în care toți își pot pune la probă chemarea printr-un efort experimental pentru a aduce suflete afară din întuneric și eroare, stabilindu-le astfel pe platforma adevărului veșnic. Dacă fratele și sora K. simt că Dumnezeu i-a chemat în lucrarea Sa, ei au destul de făcut pentru a chema păcătoși la pocăință; însă, pentru ca Dumnezeu să lucreze în și prin ei, au nevoie de o convertire deplină. Lucrarea de pregătire a unui popor pentru venirea lui Hristos în aceste ultime zile este o lucrare cu desăvârșire solemnă și sfântă și reclamă lucrători devotați, lipsiți de egoism. Cei ce au umilință, credință, energie, perseverență și hotărâre vor găsi destule de făcut în via Stăpânului. Există îndatoriri importante de împlinit, care cer seriozitate și o exercitare a tuturor puterilor. Dumnezeu acceptă slujirea de bunăvoie. Dacă adevărul pe care-l mărturisim are o importanță atât de covârșitoare încât să hotărască soarta sufletelor, cât de atenți ar trebui să fim când îl prezentăm!
“Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care merge crescând până la miezul zilei.” Frate și soră K., dacă ați fi mers în lumină, în timp ce aceasta strălucea pe cărarea voastră, dacă v-ați fi apropiat mai mult de Dumnezeu, dând crezare cu statornicie adevărului și umblând cu umilință înaintea lui Dumnezeu în lumina pe care a dat-o, ați avea acum o experiență de o valoare inestimabilă. Dacă ați fi cultivat talentele pe care vi le-a împrumutat Dumnezeu, ați fi strălucit ca lumini în lume. Însă lumina tuturor celor care nu umblă în ea devine întuneric. Pentru a fi acceptați și binecuvântați de Dumnezeu așa cum au fost părinții noștri, trebuie să fim credincioși ca ei. Trebuie să tragem foloase de pe urma luminii noastre, după cum au făcut-o profeții credincioși din vechime. Dumnezeu cere de la noi în raport cu harul pe care l-a revărsat asupra noastră, iar El nu va accepta nimic mai prejos decât ceea ce pretinde. Toate justele Sale cereri trebuie împlinite pe deplin. Pentru ca noi să ne achităm de responsabilități, trebuie să stăm pe acel teren înălțat pe care l-a pregătit pentru noi ordinea și înaintarea adevărului sacru.
-65-
Fratele L. nu reușește să obțină acea influență sfințitoare a adevărului lui Dumnezeu asupra inimii. El nu este îngăduitor, umil și îndelung răbdător cum ar trebui să fie. Se tulbură ușor; eul se înalță și el spune și face multe lucruri fără să reflecteze cum se cuvine. El nu exercită întotdeauna o influență mântuitoare. Dacă ar fi impregnat cu Duhul lui Hristos, s-ar putea prinde cu o mână de Cel puternic, în timp ce cu mâna credinței și iubirii s-ar întinde către bietul păcătos. Fratele L. are nevoie de puternica influență a iubirii divine; căci aceasta i-ar înnoi și rafina inima, i-ar sfinți viața, ar înălța și înnobila omul în întregime. Atunci cuvintele și faptele sale ar avea mireasma cerului, și nu a propriului său duh.
Dacă sunt sădite în inimă cuvintele vieții veșnice, se va aduce roadă în neprihănire și pace. Trebuie să birui spiritul de independență și trufie, dragul meu frate. Ar trebui să cultivi un spirit care este dispus să fie învățat și sfătuit. Indiferent de ce ar spune sau face alții, ar trebui să spui: Ce are a face aceasta cu mine? Hristos m-a îndemnat să-L urmez. Ar trebui să cultivi un spirit de blândețe. Ai nevoie de experiență în ce privește adevărata evlavie, căci, dacă nu ai acest lucru, nu te poți angaja cu pricepere în lucrarea lui Dumnezeu. Duhul tău trebuie să se înmoaie și să fie supus, fiind adus la ascultarea față de voința lui Hristos. Ar trebui să păstrezi în orice situație acea demnitate a umilinței ce caracterizează pe orice urmaș al lui Isus. Comportamentul nostru, cuvintele și acțiunile noastre predică de la sine altora. Suntem epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii.
-66-
Ar trebui să fii cu băgare de seamă să nu predici adevărul dintr-un spirit de ceartă sau împotrivire; căci, dacă faci astfel, cu siguranță vei întoarce lupta împotriva ta și vei fi găsit că faci să înainteze cauza vrăjmașului mai degrabă decât cea a adevărului lui Dumnezeu. Ori de câte ori te angajezi într-un diferend, ar trebui s-o faci dintr-un simțământ al datoriei. Dacă faci din Dumnezeu tăria ta și te supui, lăsând ca adevărul să câștige biruința, mijloacele folosite de Satana și săgețile sale arzătoare vor cădea chiar împotriva lui, iar tu vei fi întărit, păzit de greșeli și de orice cale falsă. Ai nevoie să cultivi prevederea și să nu înaintezi cu grabă în propria ta putere. Lucrarea este importantă și sacră și ai nevoie de multă înțelepciune. Ar trebui să te sfătuiești cu frații care au experiență în lucrare. Însă, mai presus de orice altceva, ar trebui să îți cunoști bine propriile slăbiciuni și primejdii și să-ți întărești punctele slabe din caracter, pentru a nu cădea pe calea credinței.
Trăim sub amenințarea primejdiilor din ultimele zile și, dacă vom avea un spirit de mândrie și independență, vom fi expuși șiretlicurilor lui Satana și vom fi biruiți. Independența trebuie îndepărtată de la tine și tu să fii ascuns în Dumnezeu, depinzând numai de El pentru a primi putere. Bisericile nu au nevoie de munca ta. Dacă ești consacrat lui Dumnezeu, poți lucra în câmpuri noi, iar Dumnezeu va lucra cu tine. Dumnezeu va accepta o inimă și o viață curată. Nu va privi la nimic mai prejos de acestea. Trebuie să suferim cu Hristos dacă vrem să domnim împreună cu El.
Fratele M. ar fi putut realiza lucruri bune dacă, cu ani în urmă, ar fi dat totul pentru Hristos. El nu a fost sfințit prin adevăr; inima lui nu a fost cinstită față de Dumnezeu. El și-a ascuns talantul în pământ. Ce va spune acela care și-a folosit talentele într-un mod greșit, când Stăpânul îi va cere să dea socoteală de isprăvnicia sa? Fratele M. nu a fost o pricină de laudă pentru cauza lui Dumnezeu. Este primejdios să te lupți cu providența lui Dumnezeu și să fii nemulțumit aproape de orice lucru, ca și când ar fi fost un aranjament special de împrejurări menit să ispitească și să distrugă. Lucrarea de limpezire și curățire pentru a ne pregăti pentru cer este o mare lucrare și ne va costa multe încercări și suferințe, deoarece voința noastră nu este supusă voinței lui Hristos. Trebuie să umblăm prin cuptor până când focul va fi consumat reziduurile și vom fi curățiți, reflectând chipul divin. Cei care își urmează înclinațiile și se lasă conduși de aparențe nu au o judecată bună cu privire la ceea ce face Dumnezeu. Ei sunt plini de nemulțumire. Văd eșec acolo unde este un real triumf și o mare pierdere acolo unde este câștig; și, asemenea lui Iacov, ei sunt gata să exclame: “Toate acestea îmi stau împotrivă”, când tocmai lucrurile de care se plâng lucrează împreună pentru binele lor.
-67-
Fără cruce nu există nici coroană. Cum poate fi cineva tare în Domnul fără încercări? Pentru a avea tărie, ne trebuie exercițiu. Pentru a avea o credință puternică, trebuie să fim puși în împrejurări în care credința noastră va fi pusă la lucru. Chiar înainte de martiriul său, apostolul Pavel l-a povățuit pe Timotei: “Suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu”. Prin multe strâmtorări urmează să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu! Mântuitorul nostru a fost încercat în toate modurile posibile și totuși El a triumfat neîncetat în Dumnezeu. Este privilegiul nostru să fim puternici în tăria lui Dumnezeu, în toate împrejurările, și să ne lăudăm cu crucea lui Hristos.