Fragmentul precedent al acestui apel a fost citit la întâlnirea de tabără din New Hampshire, în august 1871.
Când ne-am întors din Kansas, în toamna anului 1870, fr. B. era acasă, bolnav de friguri. Sora Van Horn, în acest timp, lipsea de la editură, din pricina frigurilor care o cuprinseseră ca urmare a morții neașteptate a mamei sale. Fr. Smith lipsea și el de la editură, aflându-se în Rochester, N. Y., pentru a se reface după friguri. La editură era multă treabă neterminată; cu toate acestea, fratele B. și-a părăsit postul datoriei pentru a-și satisface propria plăcere. Acest fapt petrecut în experiența sa îl caracterizează ca om. El tratează cu ușurință îndatoririle sacre.
Faptul că a urmat calea pe care a urmat-o a constituit o mare trădare a încrederii ce-i fusese acordată. Ce contrast izbitor este între acest lucru și viața lui Hristos, Modelul nostru! El era Fiul lui Iehova și Întemeietorul mântuirii noastre. El a trudit și a suferit pentru noi. El S-a tăgăduit pe Sine și întreaga Sa viață a fost o scenă continuă a muncii și lipsurilor. Dacă ar fi vrut, și-ar fi putut petrece zilele într-o lume a Sa, după cum ar fi considerat că e mai bine, în tihnă și îndestulare, și ar fi pretins pentru Sine toate plăcerile și satisfacțiile pe care I le-ar fi putut oferi lumea. Însă El nu a ținut seama de confortul Său personal. Nu a trăit pentru propria Sa plăcere, ci pentru a face binele și a-și revărsa binecuvântările asupra celorlalți.
Fratele B. era bolnav de friguri. Cazul lui era critic. Pentru a face dreptate cauzei lui Dumnezeu, mă văd constrânsă să declar că boala sa nu era rezultatul unui devotament neobosit în interesul editurii. Expunerea sa imprudentă, într-o călătorie spre Chicago, pentru plăcerea lui personală, a fost cauza bolii sale prelungite, supărătoare, pline de suferință. Dumnezeu nu l-a sprijinit, pentru că a părăsit lucrul când lipseau atâția oameni care ocupaseră poziții importante în editură. Chiar atunci când nu ar fi trebuit să se scuze nici pentru o oră, el și-a părăsit datoria, iar Dumnezeu nu l-a susținut.
-19-
Pentru noi nu a existat nici un timp de odihnă, oricât de mult am fi avut nevoie de el. The Review, The Reformer și The Instructortrebuie editate. Fuseseră puse deoparte multe scrisori pentru ca noi să le examinăm la data întoarcerii noastre. La editură, lucrurile erau într-o stare jalnică. Totul trebuia pus în rânduială. Soțul meu s-a apucat de treabă și eu l-am ajutat cu ce am putut; însă aceasta era prea puțin. El a lucrat fără încetare pentru a pune la punct mari încurcături administrativ-financiare și a îmbunătăți condiția publicațiilor noastre periodice. El nu se putea bizui pe ajutor din partea unuia din frații săi slujbași. Capul, inima și mâinile îi erau pline. Nu a fost încurajat de frații A. și C., când ei știau că se află singur sub poverile de la Battle Creek. Ei nu i-au susținut mâinile ridicate. Au scris în cea mai descurajantă manieră despre sănătatea lor șubredă și despre faptul că se aflau într-o asemenea stare de epuizare, încât nu se putea conta pe ei pentru împlinirea vreunei lucrări. Soțul meu a văzut că nu exista nici o speranță în acea direcție. În ciuda volumului dublu de muncă pe care l-a prestat toată vara, nu s-a putut odihni. Și, cu toată slăbiciunea sa, el s-a angajat pentru a înfăptui lucrarea pe care o neglijaseră alții.
Revista The Reformer era aproape moartă. Fratele B. susținuse poziția extremistă a dr. Trall. Aceasta îl influențase pe doctor să scrie în Reformer mai ferm decât ar fi făcut-o în alte împrejurări, pentru eliminarea din alimentație a laptelui, zahărului și sării. Scoaterea completă din alimentație a acestora poate fi corectă la timpul potrivit; însă nu venise vremea de a sprijini generalizarea acestor puncte. Iar aceia care susțin totuși poziția lor și pledează în favoarea eliminării totale a laptelui, untului și zahărului ar trebui să-și ușureze propriile mese de aceste lucruri. Fratele B., chiar și atunci când lua poziție în Reformer, alături de dr. Trall, în privința efectelor dăunătoare ale sării, laptelui și zahărului, nu practica aceste lucruri despre care vorbea. Acestea erau folosite zilnic chiar la masa lui.
-20-
Mulți din poporul nostru își pierduseră interesul pentru revista Reformer și erau primite zilnic scrisori cu această cerere descurajantă: „Vă rog să nu-mi mai trimiteți revista Reformer”. Primeam scrisori din vest, care este un ținut nou, unde sunt puține fructe, scrisori în care eram întrebați: „Cum își duc traiul la Battle Creek prietenii reformei sănătății? Renunță ei complet la sare? Dacă ei o fac, noi nu putem adopta acum reforma sănătății. Nu putem obține decât puține fructe și am renunțat la folosirea cărnii, a ceaiului, a cafelei și a tutunului; dar de ceva care să ne țină în viață tot avem nevoie.”
Petrecusem câtva timp în vest și știam că fructele sunt o raritate, și simpatizam cu frații noștri care căutau cu conștiinciozitate să fie în armonie cu corpul de adventiști păzitori ai Sabatului. Ei se descurajau, iar unii încetau să țină reforma sănătății, temându-se că cei de la Battle Creek erau extremiști și fanatici. N-am putut trezi nicăieri în vest interesul de a obține abonamente la Health Reformer. Am văzut că cei care publicau articole în Reformer se îndepărtau de popor și îi lăsau în urmă. Dacă luăm poziții pe care creștinii conștiincioși, care sunt cu adevărat reformatori, nu le pot adopta, cum ne-am putea aștepta să aducem binefaceri acelui grup de oameni la care nu putem ajunge decât de pe pozițiile păstrării sănătății?
Nu trebuie să mergem mai repede decât se pot ține de noi aceia ale căror conștiințe și minți sunt convinse de adevărurile pe care le susținem. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află. Unii dintre noi au avut nevoie de ani mulți pentru a ajunge acolo unde suntem acum cu reforma sănătății. Dobândirea unei reforme în alimentație se face printr-o muncă lentă. Avem de înfruntat pofte puternice; căci lumea este dedată lăcomiei. Dacă am vrea să acordăm oamenilor tot atâta timp cât ne-a trebuit nouă ca să ajungem la nivelul avansat din prezent în ce privește reforma, am fi foarte răbdători cu ei și le-am îngădui să înainteze pas cu pas, cum am făcut și noi, până când picioarele lor vor fi bine fixate pe platforma reformei sănătății. Însă ar trebui să fim cu băgare de seamă să nu înaintăm prea repede, pentru a nu fi nevoiți să ne întoarcem pe urmele noastre. În orice reformă, am face mai bine să rămânem cu un pas în urma țintei propuse decât să o depășim cu un pas. Și dacă există vreo greșeală, aceasta să fie din partea poporului.
-21-
Mai presus de toate acestea, noi nu ar trebui ca, prin ceea ce scriem, să apărăm poziții pe care nu le punem la probă în mod practic, în familiile noastre, chiar la mesele noastre. Aceasta este disimulare, un tip de ipocrizie. În Michigan ne putem descurca mai bine fără sare, zahăr și lapte decât mulți din cei ce se află în vestul îndepărtat sau departe, spre est, unde nu sunt fructe. Dar în Battle Creek sunt foarte puține familii care nu folosesc aceste articole alimentare. Noi știm că o folosire în exces a acestora este foarte dăunătoare sănătății și în multe cazuri gândim că, dacă nu le-am folosi deloc, ne-am bucura de o stare a sănătății mult mai bună. Acum însă povara noastră nu o reprezintă aceste lucruri. Poporul este atât de în urmă cu reforma, încât vedem cu ochii noștri că oamenii nici nu pot suporta să te vadă trăgând linie peste plăcerile lor vătămătoare și peste narcoticele ațâțătoare pe care le folosesc. Noi dăm o mărturie hotărâtă împotriva tutunului, băuturilor alcoolice, tabacului, ceaiului, cafelei, alimentelor din carne, untului, mirodeniilor, prăjiturilor bogate, plăcintelor cu carne, folosirii în exces a sării și tuturor substanțelor ațâțătoare folosite în alimentație.
Dacă întâlnim persoane care nu au fost luminate în ce privește reforma sănătății și le punem înainte de la început pozițiile noastre cele mai puternice, există pericolul ca acestea să se descurajeze, văzând la câte trebuie să renunțe, astfel încât nu vor face nici un efort de a-și reforma felul de viață. Trebuie să-i conducem pe oameni cu răbdare și în mod treptat, amintindu-ne mereu ce groapă adâncă s-a săpat pentru ca noi să putem ieși.