Este bine să alegem astfel de locuri, ca acest crâng, pentru relaxare și recreare. Dar în timp ce ne aflăm aici, nu trebuie să ne concentrăm toată atenția asupra noastră și să irosim timpul prețios cu distracții care vor încuraja o neplăcere față de lucrurile sfinte. Noi n-am venit aici să ne dedăm la glume și bancuri, la discuții nebunești și râsete fără sens. Aici privim la frumusețile naturii. și apoi? Să ne plecăm și să ne închinăm lor? Nu e cu neputință. Dar în timp ce privim la aceste lucruri din natură, să lăsăm ca mintea noastră să fie purtată mai sus, la Dumnezeul naturii; s-o lăsăm să fie înălțată la Creatorul universului, și apoi să-L adorăm pe Creator, care a făcut toate aceste lucruri frumoase, pentru folosul și fericirea noastră.
Mulți se delectează cu picturi frumoase și sunt gata să se închine talentului care poate produce un tablou atât de minunat, dar cei care își devotează viața acestor lucrări, de unde obțin ei proiectele lor? De unde obțin pictorii ideile lor despre lucrurile pe care le pun pe pânză? Din peisajul frumos al naturii — de la natură, și numai de la natură. Persoane își devotează întreaga putere a ființei lor și își acordează toate afecțiunile în direcția gusturilor lor. Mulți își abat mintea de la frumusețile și splendorile naturii pe care le-a pregătit Creatorul nostru pentru ei, ca să se bucure și să devoteze toate puterile ființei lor pentru perfecționarea artei; totuși, lucrurile acestei lumi sunt numai copii imperfecte din natură. Arta nu poate atinge perfecțiunea văzută în natură.
Făcătorul tuturor lucrurilor frumoase din natură este uitat. Am văzut oameni care sunt gata să se plece în extaz în fața unui tablou cu un apus de soare, când, în același timp, ei ar putea avea privilegiul să vadă un adevărat și minunat apus de soare, aproape în fiecare seară din an. Ei pot să vadă frumoasele nuanțe în care Meșterul Artist cel nevăzut a pictat, cu o dibăcie divină, minunate scene pe mișcătoarea pânză a cerului, și totuși, se întorc nepăsători de la tabloul lucrat de cer spre tablourile de artă, desenate de mâini imperfecte, și sunt gata să li se închine. Care este motivul pentru care se întâmplă așa ceva? Pentru că vrăjmașul caută aproape continuu să abată mintea de la Dumnezeu. Când Îl prezentăm pe Dumnezeu și religia lui Hristos, va fi oare primită de ei? Cu siguranță că nu! Ei nu-L pot accepta pe Hristos. Cum să facă sacrificiile pe care ar trebui să le facă pentru a-L primi pe Hristos? Cu nici un chip! Dar ce se cere? Simplu, cele mai bune și mai sfinte simțăminte pentru El, care a părăsit slava Tatălui și a coborât să moară pentru un neam de răzvrătiți. El și-a părăsit bogățiile, maiestatea, și conducerea supremă, și a luat asupra Sa natura noastră, ca să poată găsi o cale de scăpare. Ce să facă? Să te umilească pe tine, să te înjosească? Cu nici un chip. El vrea să deschidă o cale de scăpare pentru tine din mizeria fără speranță, să te ridice, în cele din urmă, la dreapta Lui, în Împărăția Sa. Pentru aceasta a fost făcut sacrificiul Său nemărginit de mare. și cine poate pricepe sacrificiul cel mare? Cine îl poate aprecia? Nimeni, afară de cei care înțeleg taina evlaviei, care au gustat din puterile lumii care va veni, care au băut din cupa mântuirii care ne-a fost prezentată. Domnul ne oferă acest pahar al mântuirii, în timp ce cu propriile Sale buze El a golit, în locul nostru, acest pahar amar, pregătit de păcatele noastre și pe care ar fi trebuit să-l golim noi. Totuși, noi vorbim ca și când Hristos, care a făcut acest sacrificiu și a dovedit o astfel de iubire pentru noi, ne-ar lipsi de tot ceea ce se merită să avem.
-590-
De ce fel de bine vrea El să ne lipsească? El ar vrea să ne lipsească de privilegiul de a renunța la pasiunile naturale ale inimii firești. Noi nu ne putem înfuria când ne place, și în același timp să păstrăm o conștiință curată și aprobarea lui Dumnezeu. Dar suntem noi dispuși să renunțăm la acestea? Satisfacerea pasiunilor stricate ne va face mai fericiți? Aceasta se datorează faptului că nu vrea să se pună restricții asupra noastră în această privință. A ne înfuria și a cultiva un temperament corupt nu va adăuga nimic la bucuria noastră. Nu este spre fericirea noastră să urmăm după cum ne conduce inima firească. și vom fi noi mai buni dacă o urmăm? Nu; aceasta va arunca o umbră asupra familiei noastre și un văl asupra fericirii noastre. Dând frâu liber poftelor firești, nu vom face decât să vătămăm corpul și să sfâșiem în bucăți organismul. De aceea Dumnezeu dorește să punem restricții poftei, să stăpânim pasiunile, și să ținem în supunere omul întreg. El a făgăduit să ne dea putere, dacă ne angajăm în această lucrare.
-591-
Păcatul lui Adam și al Evei a pricinuit o teribilă despărțire între Dumnezeu și om. și Hristos pășește între Dumnezeu și om și zice omului: “Tu mai poți veni la Tatăl; există întocmit un plan prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omul, și omul cu Dumnezeu; tu te poți apropia de Domnul, printr-un Mijlocitor.” și acum El stă și mijlocește pentru tine. El este Marele Preot, care pledează în favoarea ta; și tu trebuie să vii și să prezinți cazul tău Tatălui, prin Isus Hristos. În felul acesta, poți avea acces la Dumnezeu; și, cu toate că păcătuiești, cazul tău nu este fără speranță. “Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit.” (1 Ioan 2, 1.)
Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că avem un Mântuitor. și nu există nici o cale prin care să putem fi înălțați, decât prin Hristos. Atunci să nu creadă nimeni că este o mare umilință din partea lui să-L accepte pe Hristos; pentru că atunci când facem acest pas noi ne ținem de funia de aur care-l unește pe omul mărginit cu Dumnezeul cel nemărginit; noi facem primul pas spre adevărata înălțare, ca să fim potriviți pentru societatea îngerilor cerești, curați, din Împărăția slavei.
Nu fiți descurajați; nu fiți fricoși. Deși poate că ești asaltat de vrăjmașul cel viclean, totuși, dacă ai în fața ta temerea de Dumnezeu, îngeri care excelează în putere vor fi trimiși în ajutorul tău și tu poți fi mai mult decât un egal pentru puterile întunericului. Isus trăiește. El a murit pentru a deschide o cale de scăpare pentru neamul omenesc căzut, și astăzi El trăiește spre a mijloci pentru noi, ca noi să putem fi înălțați la dreapta Lui. Nădăjduiește în Dumnezeu. Lumea merge pe calea cea largă; și tu, în timp ce mergi pe calea cea îngustă și ai de luptat împotriva căpeteniilor și stăpânitorilor întunericului, și de întâmpinat împotrivirea vrăjmașilor, adu-ți aminte că au fost luate măsuri pentru tine. Se află ajutor la cineva care este puternic și prin El tu poți birui.
-592-
“Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă” zice Domnul, “și Eu vă voi primi și voi veți fi fii și fiice ale Domnului Atotputernic.” Ce făgăduință este aceasta! Aceasta este o garanție solemnă că puteți deveni membri ai familiei regale, moștenitori ai Împărăției cerurilor. Dacă o persoană este onorată, sau ajunge în legătură cu unul dintre monarhii de pe pământ, cât de repede este dusă știrea de presa zilnică și cum mai trezește invidia celor care se cred mai puțin favorizați! Dar iată aici Unul care este Rege peste toți, Monarhul universului, Creatorul oricărui lucru bun; și El ne spune: “Eu vreau să vă fac fii și fiice ale Mele; vreau să vă unesc cu Mine; voi veți deveni membri ai familiei regale și copii ai Regelui ceresc.”
Pavel spune: “Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățăm de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.” (2 Corinteni 7, 1.) De ce să nu facem aceasta, când avem o astfel de perspectivă, privilegiul de a deveni copii ai Celui Prea Înalt, privilegiul de a-L numi pe Dumnezeul cerurilor Tată al nostru? Nu este aceasta de ajuns? și voi numiți aceasta ca lipsindu-vă de tot ce merită să ai? Este aceasta o renunțare la tot ce merită să posezi? Dați-mi voie ca eu să fiu unită cu Dumnezeu și cu îngerii cei sfinți, pentru că aceasta este suprema mea ambiție. Voi puteți avea toate averile acestei lumi, dar eu trebuie să-L am pe Isus; eu trebuie să am un drept la moștenirea nemuritoare, la bogăția veșnică. Dați-mi voie să mă bucur de frumusețile Împărăției lui Dumnezeu. Dați-mi voie să mă delectez cu tablourile pe care le-au colorat mâinile Sale. Eu mă pot bucura de ele. și voi vă puteți bucura de ele. Noi n-avem voie să ne închinăm la ele, dar prin ele putem fi îndreptați spre El și să contemplăm slava Lui, care a făcut toate acestea pentru delectarea noastră.
-593-
și iarăși zic: Aveți curaj. Încredeți-vă în Domnul. Nu lăsați ca vrăjmașul să vă răpească făgăduințele. Dacă v-ați despărțit de lume, Dumnezeu a spus că va fi Tatăl vostru, iar voi veți fi fii și fiice ale Lui. Nu este aceasta îndeajuns? Ce altă perspectivă vă mai poate fi prezentată? Există un mare obiectiv în a fi un fluture și a nu avea nici o bază sau țintă în viață? O, lăsați-mă să stau pe platforma adevărului etern. Dați-mi valoare nemuritoare. Lăsați-mă să mă prind de lanțul de aur, care este lăsat din cer spre pământ, și fie ca el să mă tragă sus la Dumnezeu și la slavă. Aceasta-i ambiția mea; aceasta-i ținta mea. Dacă alții n-au o țintă mai înaltă decât îmbrăcămintea, dacă se pot delecta cu arătarea exterioară și își pot mulțumi sufletele cu funde și panglici și cu lucruri fantastice, lăsați-i să se bucure de ele. Dar pe mine lăsați-mă să am o podoabă lăuntrică. Să fiu îmbrăcată cu acel duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. și eu vi-l recomand, domnișoarelor și domnilor, pentru că el este mai prețios înaintea lui Dumnezeu decât aurul din Ofir. Acesta este ceea ce-l face pe om mai prețios decât aurul cel fin, mai prețios decât lingoul de aur din Ofir. Surorile mele și voi, tineri, acesta vă va face mai de preț înaintea cerului decât aurul fin, da, decât lingoul de aur din Ofir. Vă recomand pe Isus, binecuvântatul meu Mântuitor. Eu Îl ador; Îl proslăvesc. O, dacă aș avea o limbă nemuritoare, dacă L-aș putea lăuda așa cum doresc! Dacă aș putea să stau în fața întregului univers și să laud farmecul Lui fără egal!
și în timp ce eu Îl ador și-L proslăvesc, doresc ca voi să-L proslăviți împreună cu mine. Lăudați-L pe Domnul chiar când cădeți în întuneric. Lăudați-L chiar și în ispitire. “Bucurați-vă totdeauna în Domnul”, zice apostolul, “Iarăși zic: Bucurați-vă.” (Filipeni 4, 4) Va aduce aceasta întristare și întuneric în familiile voastre?
-594-
Desigur că nu; va aduce o rază de soare. Veți aduna astfel raze din lumina veșnică de la tronul slavei și le veți răspândi în jurul vostru. Dați-mi voie să vă îndemn să vă angajați în această lucrare, să răspândiți această lumină și viață în jurul vostru, nu numai pe calea voastră, ci și pe calea celor cu care vă asociați. Fie ca ținta voastră să fie aceea de a-i face mai buni pe cei din jurul vostru, să-i ridicați, să-i îndreptați spre ceruri și slavă, și să-i faceți să caute, mai presus de lucrurile pământești, bogăția cea veșnică, moștenirea nemuritoare, bogățiile care sunt nepieritoare.