Cei care nu-și folosesc membrele și își dau seama de slăbiciune trebuie să încerce să facă exerciții. Venele și mușchii lor nu sunt în situația de a-și îndeplini lucrarea și de a păstra viu organismul în acțiune sănătoasă, făcându-și partea sa fiecare organ din trup. Prin folosire, membrele se vor întări. Exercițiul zilnic, moderat, va da putere mușchilor, care, fără exercițiu, devin fleșcăiți și slăbiți. Prin exercițiu activ în aer liber, în fiecare zi, ficatul, rinichii și plămânii vor fi, de asemenea, întăriți spre a-și îndeplini lucrarea. Adu în ajutorul tău puterea voinței, care va rezista frigului și va da energie sistemului nervos. În scurt timp, vă veți da seama de beneficiul exercițiului și al aerului curat, în așa măsură, încât nu veți mai putea trăi fără aceste binecuvântări. Plămânii voștri, lipsiți de aer, sunt ca o persoană lipsită de hrană. Într-adevăr, noi putem trăi mai mult fără hrană decât fără aer, care este hrana pe care a prevăzut-o Dumnezeu pentru plămâni. De aceea să nu-l priviți ca pe un vrăjmaș, ci ca pe o prețioasă binecuvântare a lui Dumnezeu.
Dacă cei bolnăvicioși își permit să încurajeze o imaginație bolnavă, ei nu numai că își vor pierde energia, ci și vitalitatea celor care îi îngrijesc. Eu le sfătuiesc pe surorile bolnăvicioase, care au obiceiul să se îmbrace cu multă îmbrăcăminte, să o înlăture în mod treptat. Unele dintre voi trăiți numai pentru a mânca și respira și nu reușiți să corespundeți scopului pentru care ați fost create. Voi ar trebui să aveți o țintă înaltă în viață și să căutați să fiți de folos și eficiente în familiile voastre și să deveniți membre folositoare ale societății. Voi nu trebuie să solicitați ca atenția familiei voastre să fie concentrată asupra voastră, nici să nu atrageți simpatiile altora. Faceți-vă partea voastră acordând simpatiile voastre celor nenorociți, aducându-vă aminte că ei au nenorociri și necazuri specifice lor. Vedeți dacă nu puteți ca, prin cuvinte de simpatie și iubire, să le ușurați poverile. Fericindu-i pe alții, veți realiza o fericire pentru voi, îndeplinind astfel și lucrarea Domnului.
-534-
Acei care, pe cât le stă în putință, se angajează în lucrarea de a face bine altora, făcându-le o demonstrare practică a interesului lor pentru ei, nu ușurează relele vieții umane, ajutându-i să poarte poverile lor, ci contribuie în același timp, în mare măsură, la propria sănătate a sufletului și a trupului lor. Facerea de bine este o lucrare care folosește amândurora, atât făcătorului de bine, cât și primitorului. Dacă în interesul tău pentru alții uiți de eu, câștigi o biruință asupra infirmităților tale. Mulțumirea pe care o vei simți făcând binele te va ajuta în mare măsură să-ți recâștigi sănătosul caracter al imaginației. Plăcerea de a face bine însuflețește mintea și vibrează prin corpul întreg. În timp ce fețele oamenilor binevoitori sunt luminate de voioșie, și înfățișarea lor exprimă o minte superioară, cea a oamenilor egoiști, avari, este deprimată, descurajată și întunecată. Defectele lor morale se văd pe fețele lor. Egoismul și iubirea de sine imprimă propriul lor chip asupra exteriorului omului. Acea persoană care este stimulată de adevărata binefacere dezinteresată este un părtaș al naturii divine, care a scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă, în timp ce cei egoiști și avari au îndrăgit egoismul lor până ce acesta a veștejit simpatiile lor sociale, iar fețele lor reflectă chipul vrăjmașului căzut, mai degrabă decât curățenia și sfințirea.
Bolnăvicioșilor, vă sfătuiesc să îndrăzniți ceva. Treziți puterea voinței voastre sau cel puțin faceți o încercare în această privință. Plimbați-vă afară, prin credință. Sunteți înclinați să vă concentrați gândurile asupra voastră, fiindu-vă frică de exercițiu și temându-vă că, dacă vă expuneți la aer, vă veți pierde viața; opuneți-vă acestor gânduri și simțăminte. Nu vă supuneți imaginației voastre bolnave. Dacă nu reușiți în încercare, nu puteți decât muri. și ce dacă veți muri? Mai bine o viață pierdută, decât să fie sacrificate mai multe. Capriciile și ideile pe care le-ați îndrăgit nu vă distrug numai vouă viața, ci o vatămă și pe a celorlalți, care este mai de valoare decât a voastră. Dar calea pe care v-o recomandăm nu vă va lipsi de viață și nici nu vă va vătăma, ci, dimpotrivă, veți obține folos din ea. Nu trebuie nici să vă grăbiți, nici să fiți prea îndrăzneți; începeți cu moderație: mai întâi, să aveți mai mult aer și să faceți un pic de exercițiu și continuați reformarea voastră până ce ajungeți de folos, până ce deveniți o binecuvântare pentru familia voastră și pentru toți cei din jurul vostru. Lăsați ca judecata voastră să fie convinsă că exercițiul, lumina soarelui și aerul sunt binecuvântări pe care le-a prevăzut cerul spre a-i face bine pe cei bolnavi. Nu Dumnezeu vă lipsește de aceste binecuvântări, pe care El vi le-a dăruit, ci voi înșivă v-ați pedepsit, închizându-le ușa. Folosiți cum trebuie, acești agenți simpli și puternici vor ajuta organismul să învingă dificultăți reale, dacă există așa ceva, și vor da un caracter sănătos minții și vigoare trupului.
-535-
În acest veac al lumii, când viciul și moda îi stăpânesc pe bărbați și pe femei, creștinii trebuie să posede caractere viguroase și foarte mult bun simț. Dacă ar proceda așa, fețe care astăzi sunt întunecate, care poartă semnele bolii și stricăciunii, ar fi pline de speranță și bucurie, luminate de bunătate adevărată și ar avea o conștiință clară.
Sistemul de a nu face nimic este cel mai mare blestem care a căzut peste neamul omenesc. Copii atât de nenorociți, ca cei crescuți și educați de mame care n-au o adevărată valoare morală, care au o imaginație bolnavă și suferă de boli imaginare, au nevoie de simpatie, instruire răbdătoare și o afectuoasă purtare de grijă din partea celor care pot să-i ajute. Lipsurilor acestor copii nu li se vine în întâmpinare, și educația pe care o primesc îi face să devină membri nefolositori pentru societate și să intre de timpuriu în mormânt. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ei nu vor uita niciodată lecțiile care le-au învățat de la mama lor. Greșelile vieții ei sunt transmise asupra vieții copiilor prin cuvintele și acțiunile ei, și în multe cazuri copiii vor păși pe urmele mamei. Mantia ei cade ca un văl întunecos asupra bieților ei copii. Calea ei capricioasă și-a pus pecetea asupra vieții copiilor care nu vor putea birui ușor educația primită în copilărie.
-536-
Cea mai afectuoasă legătură timpurie este între mamă și copilul ei. Copilul este mai ușor impresionat de viața și exemplul mamei decât de cel al tatălui, pentru că pe ei îi unește o legătură mai puternică și mai iubitoare. Mamele au o grea responsabilitate; dacă aș putea imprima asupra lor lucrarea pe care o pot face cu privire la modelarea minții copiilor lor, aș fi fericită.
Dacă părinții înșiși ar avea conștiință și ar simți importanța pe care o are punerea ei în practică, spre a îi educa pe scumpii lor copii, am vedea o ordine diferită a lucrurilor printre tineri și copii. Copiii trebuie să fie instruiți cu privire la corpurile lor. Există puțini tineri care au o cunoaștere precisă despre tainele vieții omenești. Ei cunosc numai puțin despre mașinăria vie. David spune: “Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” (Psalmii 139, 14.) Învățați-i pe copiii voștri să judece de la cauză la efect; arătați-le că, dacă ei calcă legile ființei lor, trebuie să plătească pedeapsa, suferind de boală. Dacă în efortul vostru nu puteți vedea nici o îmbunătățire specială, să nu vă descurajați; instruiți cu răbdare, punct cu punct, poruncă cu poruncă, puțin aici, puțin acolo. Dacă prin mijloacele acestea ați reușit să uitați de voi înșivă, ați făcut un pas în direcția cea bună. Stăruiți în continuare până ce veți obține biruința finală. Continuați să-i învățați pe copiii voștri cu privire la corpul lor și cum să se îngrijească de el. Nepăsarea privind sănătatea corporală tinde spre nepăsare față de caracterul moral.
-537-
Nu neglijați să-i învățați pe copiii voștri cum să gătească mâncare. Făcând astfel, voi le împărtășiți principii pe care trebuie să le aibă în educația lor religioasă. Predând copiilor voștri lecții de fiziologie, și învățându-i cum să gătească simplu și cu pricepere, voi puneți temelia pentru cele mai folositoare ramuri ale educației. Se cere pricepere spre a face pâine bună. Într-o bună pregătire a mâncării există religie, și eu pun la îndoială religia acelei categorii de persoane care sunt prea nepricepute și prea nepăsătoare pentru a învăța să gătească.
Noi vedem fețe palide și dispeptici gemând peste tot unde mergem. Când ne așezăm la masă și mâncăm mâncarea gătită în același fel în care a fost gătită luni sau poate ani de zile, eu mă mir că aceste persoane mai sunt încă în viață. Pâinea și plăcinta cu aluat sunt galbene de bicarbonat de sodiu. Această recurgere la bicarbonat se făcea pentru a economisi puțină grijă; ca urmare a uitării, pâinea adesea ajunge acră înainte de a fi pusă la copt, și pentru a remedia acest rău se adaugă o mare cantitate de bicarbonat, care o face să fie nepotrivită pentru stomacul omului. Bicarbonatul, sub orice formă, nu trebuie să fie introdus în stomac, pentru că efectul este îngrozitor. El roade țesuturile stomacului, cauzează inflamare și adesea otrăvește întregul organism. Unele invocă drept scuză: “Eu nu pot face pâine sau turtițe, dacă nu folosesc bicarbonat.” Poți, cu siguranță, dacă devii ucenică și dacă vrei să înveți. Nu este de suficientă valoare sănătatea familiei voastre spre a vă inspira cu ambiție, ca să învățați cum să gătiți și cum să mâncați?
Ceea ce mâncăm nu poate fi schimbat în sânge bun, dacă nu este de calitate corespunzătoare, simplu și nutritiv. Stomacul nu va putea schimba niciodată pâinea acră în pâine bună. Hrana sărăcăcios gătită nu este nutritivă și nu poate produce sânge bun. Lucrurile acestea, care agită și deranjează stomacul, vor avea o influență amorțitoare asupra simțămintelor mai delicate ale inimii. Mulți care adoptă reforma sanitară se plâng că nu li se potrivește; dar, după ce am luat loc la masa lor, am ajuns la concluzia că nu reforma sanitară este de vină, ci slaba pregătire a hranei. Susținătorii reformei sanitare, înaintea tuturor celorlalți, trebuie să evite cu grijă extremele. Corpul trebuie să aibă nutriție suficientă. Noi nu putem trăi numai cu aer: nici sănătatea nu ne-o putem menține dacă nu avem hrană nutritivă. Hrana trebuie să fie gătită în bună regulă, astfel încât să fie gustoasă. Mamele trebuie să fie fiziologi practici, ca ele să-și poată învăța copiii să se cunoască pe ei înșiși și să aibă curaj moral spre a practica cu succes principii corecte, sfidând moda distrugătoare de sănătate și de viață. Încălcarea nenecesară a legilor ființei noastre este o încălcare a Legii lui Dumnezeu.
-538-
Gătirea sărăcăcioasă a hranei este irosirea cu încetul a energiilor vieții multor mii. Este primejdios pentru sănătate și viață a mânca la unele mese pâine grea și acră și alte mâncăruri pregătite în același fel. Mamelor, în loc să căutați a da fiicelor voastre o educație muzicală, învățați-le în aceste ramuri folositoare, care sunt în strânsă legătură cu viața și sănătatea. Învățați-le toate tainele gătitului mâncării. Arătați-le că aceasta este o parte a educației lor și esențială pentru ca ele să devină creștine. Dacă hrana nu este pregătită într-o manieră sănătoasă și gustoasă, ea nu poate fi schimbată în sânge bun spre a reface țesuturile pierdute. Fiicelor voastre le poate place muzica și aceasta e foarte bine; ea poate să adauge la fericirea familiei. Dar cunoașterea muzicii, fără cunoașterea gătitului mâncării, nu valorează prea mult. Când fiicele voastre vor avea propria lor familie, priceperea în ale muzicii și ale broderiei artistice nu vor procura pentru masă un prânz bine gătit, pregătit cu mult dichis, așa încât nu le va fi rușine să-l pună în fața celor mai stimați prieteni ai lor. Mamelor, lucrarea voastră este sacră. Fie ca Dumnezeu să vă ajute s-o luați asupra voastră, având în vedere slava Lui și să lucrați serioase, răbdătoare și iubitoare pentru prezentul și viitorul copiilor voștri, având privirea îndreptată numai spre slava lui Dumnezeu.