Mulți dintre cei ce mărturisesc a fi chemați de Dumnezeu să slujească prin cuvânt și doctrină nu simt că n-au nici un drept să pretindă a fi învățători, dacă nu sunt pregătiți, prin studierea serioasă și stăruitoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Unii au neglijat să obțină o cunoaștere a simplelor ramuri ale educației. Unii nu pot nici măcar să citească corect; unii citează greșit Scripturile, iar unii, prin vădita lor lipsă de calificare pentru lucrarea pe care încearcă s-o facă, păgubesc cauza lui Dumnezeu și pun adevărul într-o lumină proastă. Aceștia nu simt nevoie de a-și cultiva intelectul, de a încuraja în mod special perfecționarea fără prefăcătorie, și de a căuta adevărata ridicare a caracterului creștin. Mijlocul efectiv și sigur al atingerii acestuia este predarea sufletului față de Dumnezeu. El va îndruma intelectul și afecțiunile în așa fel, încât ele se vor concentra asupra celor divine și veșnice, și atunci ei vor poseda energie chibzuită, pentru că toate puterile minții și ale ființei întregi vor fi înălțate, curățate și îndreptate pe calea cea mai nobilă și sfântă. De pe buzele Învățătorului ceresc au fost auzite cuvintele: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toate inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, și cu toată inima ta.” (Marcu 12, 30.) Când are loc această supunere față de Dumnezeu, fiecare acțiune va fi binecuvântată cu umilință adevărată, în timp ce, în același timp, cei care sunt în felul acesta aliați cu Dumnezeu și îngerii Lui cerești vor poseda o demnitate potrivită cu mireasma cerească.
-504-
Domnul cere de la slujitorii Săi să fie activi. Lui nu-i place să-i vadă nepăsători și leneși. Ei pretind că au dovada că Dumnezeu i-a ales în mod deosebit să-l învețe pe popor calea vieții; totuși, conversația lor adesea nu este folositoare și dovedesc că nu au sarcina lucrării asupra lor. Propriile lor suflete nu sunt înviorate de puternicele adevăruri pe care le prezintă altora. Unii propovăduiesc aceste atât de interesante adevăruri într-o manieră așa de nepăsătoare, încât ele nu pot influența poporul. “Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9, 10.) Bărbații pe care i-a chemat trebuie să fie învățați să depună efort, să lucreze în mod serios, cu zel neobosit pentru El, să scoată suflete din foc. Când pastorii simt puterea adevărului în propriile lor suflete, mișcând puternic ființa lor, atunci vor poseda putere să influențeze inimile și să arate că ei cred în mod hotărât adevărurile pe care le predică altora. Ei trebuie să păstreze în minte valoarea sufletelor și adâncimile fără egal ale iubirii Mântuitorului. Aceasta va trezi sufletul în așa fel, încât, împreună cu David, ei pot să spună: “Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia.” (Psalmii 39, 3.)
Pavel l-a îndemnat pe Timotei: “Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși, în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă.” (1 Timotei 4, 12.15.16.) Ce importanță însemnată este atribuită aici vieții creștine a slujitorului lui Dumnezeu! Ce nevoie este de studierea cu credincioșie a Cuvântului, pentru ca el însuși să fie sfințit prin adevăr și să poată fi calificat să-i învețe pe alții.
-505-
Fraților, vouă vi se cere să exemplificați adevărul în viața voastră. Dar cei care cred că au o lucrare de făcut, aceea de a-i învăța pe alții adevărul, nu sunt toți convertiți și sfințiți prin adevăr. Unii au idei greșite despre ce este un creștin și despre mijloacele prin care se poate obține o experiență religioasă fermă; cu atât mai puțin înțeleg ei calitățile pe care Dumnezeu le cere slujitorilor Săi. Bărbații aceștia sunt nesfințiți. Ocazional ei au un simțământ fugar, care le dă impresia că sunt într-adevăr copii ai lui Dumnezeu. Această dependență de impresii este una dintre înșelăciunile speciale ale lui Satana. Cei care sunt instruiți în felul acesta fac din religia lor o problemă de circumstanțe. Principiul ferm lipsește. Nimeni nu este un creștin viu, dacă nu are o zilnică experiență cu lucrurile lui Dumnezeu și o zilnică practicare a lepădării de sine, purtând cu bucurie crucea și urmându-l pe Hristos. Fiecare creștin viu va progresa zilnic în viața spirituală. În timp ce avansează spre desăvârșire, el experimentează în fiecare zi o convertire față de Dumnezeu; și convertirea lui nu este completată, până ce nu ajunge la perfecțiunea caracterului creștin, o totală pregătire pentru atingerea finală a nemuririi.
Dumnezeu trebuie să fie subiectul cel mai de seamă al cugetelor noastre. Meditând asupra Lui, și invocându-L, sufletul va fi înălțat și sentimentele stimulate. Neglijarea meditației și a rugăciunii va avea ca rezultat sigur un declin al interesului pentru cele religioase. Se va vedea nepăsare și lenevie. Religia nu este doar o emoție, un simțământ. Ea este un principiu care este întrețesut cu toate îndatoririle zilnice și tranzacțiile vieții. Nimic nu va fi susținut, nu se va intra în nici o afacere care va împiedica prezența acestui principiu. Pentru a menține religia curată și nepătată, este necesar a fi lucrători care stăruiesc în a face efort. Trebuie să facem noi înșine ceva. Nimeni altul nu poate face lucrarea noastră. Nimeni, în afară de noi, nu poate realiza mântuirea noastră cu frică și cutremur. Aceasta este exact acea lucrare pe care Domnul a lăsat-o pe seama noastră s-o facem.
-506-
Unii pastori, care pretind a fi chemați de Dumnezeu, au sângele sufletelor pe hainele lor. Ei sunt înconjurați de persoane căzute și de păcătoși și totuși nu simt nici o povară pentru sufletele lor; ei dau pe față o indiferență în legătură cu mântuirea lor. Unii sunt atât de aproape de adormire, încât se pare că n-au nici un simț al lucrării unui pastor evanghelic. Ei nu socotesc că, în calitate de medici spirituali, li se cere să aibă dibăcie în tratarea sufletelor bolnave de păcat. Lucrarea de avertizare a păcătoșilor, de a plânge și a se ruga cu ei, a fost neglijată până ce, pentru multe suflete, orice tratament era tardiv. Unii au murit în păcatele lor, și la judecată vor înfrunta cu mustrările vinovăției lor pe cei care i-ar fi putut salva, dar care nu i-au salvat. Pastori necredincioși, ce pedeapsă vă așteaptă!
Slujitorii lui Hristos au nevoie de o nouă ungere, pentru ca ei să poată discerne mai clar lucrurile sacre și să aibă concepții mai clare despre caracterul sfânt și fără pată, pe care ei înșiși trebuie să și-l formeze spre a fi pilde pentru turmă. Nimic din ceea ce putem face noi înșine nu ne va urca la nivelul la care Dumnezeu ne poate accepta ca ambasadori ai Lui. Numai o fermă încredere în Dumnezeu și o credință puternică și activă va împlini lucrarea pe care o cere El să fie făcută în noi. Dumnezeu chemă bărbați care lucrează. Continuarea în facerea de bine este ceea ce va forma caractere pentru cer. Cu claritate, credincioșie și iubire, trebuie să apelăm la oameni să se pregătească pentru ziua lui Dumnezeu. Unii va trebui să fie rugați stăruitor, cu seriozitate, înainte ca ei să fie mișcați. Fie ca lucrătorul să se caracterizeze prin blândețe, umilință și printr-o seriozitate care îi va face să înțeleagă că lucrurile acesta sunt o realitate, și ei au de ales între viață sau moarte. Comportamentul celui care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să fie serios și caracterizat prin simplitate și politețe creștină, totuși, el trebuie să fie extrem de serios în lucrarea pe care i-a lăsat-o Stăpânul s-o facă. Perseverența hotărâtă pe calea dreptății și disciplinarea minții prin exerciții religioase, pentru a iubi devoțiunea și lucrurile cerești, vor aduce cea mai mare fericire.
-507-
Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, avem putere să stăpânim mintea în privința acelor lucruri. Prin exercițiu continuu, ea va deveni puternică spre a se lupta cu vrăjmașii lăuntrici și a supune eul, până când are loc o schimbare completă, iar pasiunile, apetitul și voința sunt aduse în supunere perfectă. Atunci va fi o evlavie zilnică în cămin și în afară, și când ne angajăm la lucru pentru suflete, eforturile noastre vor fi însoțite de o putere. Creștinul smerit va avea timpul lui de devoțiune, care nu este spasmodică, convulsivă sau superstițioasă, ci calmă, liniștită, profundă, constantă și serioasă. Iubirea față de Dumnezeu, practicarea sfințirii vor fi plăcute când există o predare perfectă față de Dumnezeu.
Motivul pentru care slujitorii lui Hristos nu mai au succes în lucrările lor se datorează faptului că nu sunt devotați lucrării în mod neegoist. Interesul unora este împărțit; ei sunt nehotărâți. Grijile acestei vieți preocupă atenția lor, și nu-și dau seama cât de sacră este lucrarea pastorului. Unii ca aceștia se pot plânge de întuneric, de necredință mare, de infidelitate. Motivul pentru acestea este că ei nu stau bine înaintea lui Dumnezeu; ei nu văd importanța de a face o deplină și completă consacrare față de El. Ei Îi slujesc puțin lui Dumnezeu, iar lor mai mult. Ei se roagă doar puțin.