În timp ce-mi erau arătate pericolele celor care se ocupau cu lucruri mai bune, și păcatele care există în mijlocul lor — o grupă care nu bănuiește a fi în nici un pericol din partea acestor păcate murdare — am fost îndemnată să întreb: Cine, Doamne, va sta când Te vei arăta Tu? Numai cei care au mâini și inimi curate vor sta în ziua venirii Lui.
M-am simțit îndemnată de Duhul Domnului să le îndemn pe surorile mele, care mărturisesc a fi evlavioase, să cultive modestia în comportament și o rezervă potrivită cu rușine și sfială. Libertățile luate în această epocă coruptă nu trebuie să fie un criteriu pentru urmașii lui Hristos. Aceste manifestări de familiaritate la modă nu trebuie să existe între creștinii potriviți pentru nemurire. Dacă senzualitatea, pângărirea, adulterul, crima și uciderea sunt la ordinea zilei printre cei care nu cunosc adevărul, și care refuză să fie stăpâniți de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, cât de important este ca gruparea celor care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, aliați îndeaproape cu Dumnezeu și îngeri, să le arate o cale mai bună, mai nobilă. Cât de important este ca, prin castitate și virtute, ei să stea în contrast vădit cu acea grupă, care este stăpânită de pasiuni josnice.
Am întrebat: Când vor proceda surorile tinere cu bună-cuviință? știu că n-are să fie nici o schimbare hotărâtoare spre mai bine până când părinții nu-și vor da seama de importanța unei griji mai mari în educarea corectă a copiilor lor. Învățați-i să procedeze cu rezervă și modestie. Educați-i să fie de folos, să fie ajutoare, să servească altora, mai degrabă decât să aștepte să fie serviți.
-460-
În general, Satana stăpânește mințile tineretului. Fiicele voastre nu sunt învățate tăgăduirea de sine și stăpânirea de sine. Ele sunt răsfățate și mândria lor este întreținută. Lor li s-a îngăduit să aibă propria lor cale până ce au devenit încăpățânate și îndărătnice, iar voi ați ajuns la capătul priceperii voastre spre a ști ce cale să urmați, ca să le salvați de la ruină. Satana continuă să le conducă spre a fi de pomină în gura necredincioșilor din cauza impertinenței lor, a lipsei lor de rezervă și modestie feminină. și băieții sunt lăsați să aibă propria lor cale. Nici n-au ajuns bine la vârsta adolescenței că și sunt alături de fetele de vârsta lor, pe care le însoțesc spre casă și fac dragoste cu ele. și părinții sunt atât de complet legați de propria lor îngăduință și iubire greșită față de copiii lor, încât nu îndrăznesc să ia o cale hotărâtă spre a face o schimbare și a restrânge pe prea grăbiții lor copii în acest veac grăbit.
Pentru multe fete, băieții sunt subiectul de discuție; pentru băieți, acesta îl constituie fetele. “Căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12, 34.) Ei discută despre acele subiecte care le trec cel mai mult prin cap. Îngerul raportor înregistrează cuvintele acestor băieți și fete care pretind a fi creștini. Ce încurcați și ce rușinați vor fi ei când se vor întâlni din nou cu ele în ziua lui Dumnezeu! Mulți copiii sunt niște ipocriți pioși. Tineri care nu mărturisesc a fi creștini se poticnesc de acești fățarnici și sunt împietriți împotriva oricărui efort care poate fi făcut de către cei interesați de mântuirea lor.
În centrul lucrării trebuie aleși bărbați în care să se poată avea încredere în orice caz de urgență spre a păstra fortăreața, bărbați altruiști, bogați în generozitate și în fapte bune, a căror viață este ascunsă în Dumnezeu, și care consideră viața mai bună, de mai mare valoare decât hrana și îmbrăcămintea. “Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6, 25.) Dumnezeu are nevoie, în centrul lucrării, de santinele credincioase, care să iubească sufletele pentru care a murit Hristos și care să poarte sarcina pentru sufletele care pier, privind înainte spre acea răsplată care va fi a lor când vor intra în bucuria Domnului lor și vor privi la sufletele mântuite prin mijlocirea lor, ca să trăiască cât va trăi Dumnezeu și să fie fericiți, veșnic fericiți, în slăvita Sa Împărăție. O, fie ca să putem trezi tații și mamele la simțământul care apasă asupra lor! O, fie ca ei să simtă profund greutatea răspunderii datoriei! Atunci ei ar putea zădărnici planurile vrăjmașului și să câștige biruințe prețioase pentru Isus. În privința aceasta, părinții nu sunt lămuriți. Ei ar trebui să-și cerceteze mai îndeaproape viața, să-și analizeze cugetele și motivele, să vadă dacă au fost prudenți în cursul acțiunii lor. Ei ar trebui să urmărească îndeaproape să vadă dacă exemplul lor în conversație și comportament a fost ca cel pe care ar dori să-l vadă imitat de copiii lor. Curăție și virtute ar trebui să strălucească în cuvintele și faptele lor, în fața copiilor lor.
-461-
Mi-au fost arătate familii unde soțul și tatăl n-a păstrat acea rezervă, acea demnă și divină bărbăție, care stă bine urmașului lui Hristos. El n-a reușit să facă acele fapte amabile, afectuoase și curtenitoare, datorate soției lui, deși a făgăduit înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor s-o iubească, s-o respecte și s-o onoreze cât timp vor trăi împreună. Fata angajată în casa lor era liberă ca, oarecum la vedere, să-i pieptene părul și să fie drăgăstos de manierată, și el era mulțumit, nebunește de mulțumit. În iubirea și atenția lui față de soția sa nu mai era atât de demonstrativ, cum era altădată. Fii sigur că acolo Satana era la lucru. Respectă ajutoarele pe care le-ai angajat, tratează-le amabil, politicos, dar nu merge mai departe. Comportamentul tău să fie în așa fel, ca pentru ele să nu existe loc pentru apropouri la familiaritate. Dacă ai cuvinte și fapte de amabilitate de oferit, întotdeauna este sănătos să le dai soției tale. Aceasta va fi pentru ea o mare binecuvântare și va produce o mare fericire în inima ei, spre a se reflecta din nou asupra ta.
-462-
Mi-a fost arătat de asemenea, că soția a lăsat ca simpatiile, interesul și afecțiunea ei să se îndrepte spre alți bărbați, care pot fi membri ai familiei. Ea îi face pe aceștia confidenții ei, arată o preferință pentru societatea lor și le povestește necazurile și poate chiar problemele ei intime.
Aceasta este întru totul greșit. În spate se află Satana; și dacă nu te alarmezi și nu te oprești acolo unde ești, el te va duce la ruină. Tu nu poți păstra prea mare precauție și încuraja prea mult rezerva în această problemă. Dacă ai de adresat cuvinte afectuoase, iubitoare și atenții amabile, ele să fie date celui căruia i-ai făgăduit înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor să-l iubești, să-l respecți și să-l onorezi cât timp veți trăi împreună. Ah, cât de multe vieți sunt făcute amare prin dărâmarea zidurilor care îngrădesc intimitatea fiecărei familii și care sunt menite să păstreze curăția și individualitatea vieții private! O a treia persoană apare în intimitatea soției, iar problemele intime ale familiei ei sunt prezentate înaintea acestui prieten special. Acesta este șiretlicul lui Satana, ca să înstrăineze inima soțului și a soției. O, fie ca aceasta să înceteze! Cât de multe necazuri ar fi evitate! Zăvorâți în propriile voastre inimi cunoașterea greșelilor unuia și ale celuilalt. Spuneți numai lui Dumnezeu necazurile voastre. El vă poate da sfatul cel bun și mângâiere sigură, care va fi curată, neavând nici o amărăciune în ea.
Am cunoscut mai multe femei care au socotit căsătoria lor ca fiind o nenorocire. Ele au citit romane până ce imaginația lor li s-a îmbolnăvit și trăiesc într-o lume creată de ele. Ele se cred femei cu minte sensibilă, cu gândire superioară, rafinată, și își închipuie că soții lor nu sunt așa de rafinați; că ei nu posedă aceste calități superioare, și de aceea, nu pot aprecia presupusa lor virtute și gândire rafinată. În consecință, femeile acestea se socotesc a fi mari suferinde, martire. Ele au discutat și au cugetat asupra acestor aspecte până ce au devenit aproape maniace față de acest subiect. Ele își închipuie că valoarea lor este superioară față de a celorlalți muritori, și că nu este plăcut pentru sensibilitatea lor rafinată să se asocieze cu oameni obișnuiți. Femeile acestea se înnebunesc singure; și soții lor sunt în pericol de a crede că ele posedă o minte superioară.
-463-
Din cele ce mi-a arătat Domnul, această grupă de femei și-au pervertit imaginația prin citirea de romane, visare cu ochii deschiși și clădire de castele în Spania, trăind într-o lume imaginară. Ele nu coboară cu gândurile la îndatoririle obișnuite și folositoare ale vieții. Ele nu iau asupra lor poverile vieții, care se află pe calea lor, și nu caută să facă un cămin fericit și plăcut pentru soții lor. Ele lasă toată greutatea asupra soților, neducându-și propria lor povară. Așteaptă ca alții să le preîntâmpine lipsurile și să facă în locul lor, în timp ce ele sunt libere să găsească greșeli și să pună întrebări după cum le place. Femeile acestea au un sentimentalism care tânjește după dragoste, gândindu-se continuu că nu sunt apreciate, că soții lor nu le dau toată atenția pe care o merită. Ele își închipuie că sunt martire.
Realitatea este că, dacă s-ar dovedi folositoare, valoarea lor ar putea fi apreciată; dar când solicită mereu altora simpatie și atenție, în timp ce nu se simt obligate să răspundă cu aceleași sentimente, trecând pe alături rezervate, reci și de neapropiat, nepurtând nici o sarcină pentru alții și neavând nici o simțire pentru nenorocirile lor, în viața lor se poate găsi doar puțin lucru de valoare. Femeile acestea s-au educat să creadă și să acționeze, ca și cum a fost o mare bunăvoință din partea lor să se căsătorească cu bărbații cu care s-au căsătorit, și de aceea organismul lor fin n-are să fie niciodată pe deplin apreciat. Ele au văzut toate lucrurile în rău. Ele sunt nedemne de soții lor. Sunt o continuă încercare pentru răbdarea și grija lor, când ar putea fi ajutoare, purtătoare ale poverilor vieții împreună cu ei, în loc să viseze la o viață ireală, găsită în romane și romanțe de dragoste. Fie ca Domnul să aibă milă de bărbații care sunt legați de astfel de femei-roboți, potrivite numai pentru a fi servite, hrănite și îmbrăcate.