Extreme în reforma sanitară
În timpul Conferințe anuale de la Adams Center, New York, 25 octombrie 1868, mi-a fost arătat că frații din _____ erau în mare încurcătură și necaz din cauza cursului urmat de B. și C. Cei care au pe inimă cauza lui Dumnezeu nu pot fi geloși pentru prosperitatea ei. Mi-a fost arătat că acești bărbați nu pot fi vrednici de încredere. Ei erau extremiști și voiau să doboare reforma sanitară la pământ. Ei nu urmau o cale care să ducă la corectarea sau reforma celor care erau necumpătați în dieta lor, ci influența lor avea să-i dezguste pe credincioși și necredincioși și mai mult să-i îndepărteze de reformă, în loc să-i apropie de ea.
Părerile noastre, în general, se deosebesc mult de cele ale lumii. Ele nu sunt populare. Masele vor refuza orice teorie, oricât de rezonabilă ar putea fi, dacă pune restricții asupra apetitului. Se ține seama de gust, în loc de rațiune și sănătate. Toți cei care părăsesc calea obiceiului comun și susțin reforma vor întâmpina opoziție, vor fi socotiți nebuni, radicali, urmând o cale atât de dură. Dar când oamenii care susțin reforma o duc la extreme și nu sunt consecvenți în umblarea lor, oamenii nu sunt de învinuit dacă se dezgustă de reforma sanitară. Extremiștii aceștia fac mai mult rău în câteva luni decât pot să repare în toată viața lor. Prin ei, toată doctrina noastră este adusă în discuție, și niciodată nu-i vor face să creadă că este ceva bun în ea pe cei care insistă la astfel de exhibiții ale așa-zisei reforme sanitare. Oamenii aceștia fac o lucrare pe care Satana dorește s-o vadă că înaintează.
Cei care susțin adevăruri nepopulare trebuie să fie cei mai consecvenți în viața lor și să fie extrem de atenți spre a se feri de orice seamănă a extreme. Ei nu trebuie să lucreze spre a vedea cât de mult se pot îndepărta, prin atitudinea lor, de ceilalți oameni; ci, mai degrabă, să vadă cât de mult se pot apropia de cei pe care vor să-i reformeze, ca să-i poată ajuta pentru a lua poziția pe care ei înșiși o prețuiesc atât de mult. Dacă simt în felul acesta, ei vor urma pe o cale care va recomanda adevărul pe care îl susțin pentru buna judecată a bărbaților și femeilor sinceri și cu bun simț. Aceștia vor fi constrânși să recunoască că există consistență în subiectul reformei sanitare.
-378-
Mi-a fost arătată comportarea lui B. în familia lui. El era aspru și arogant. A adoptat reforma sanitară așa cum era susținută de fratele C., și, ca și el, a adoptat o părere extremistă față de subiect, dar, neavând o judecată echilibrată, a făcut greșeli teribile, ale căror rezultate timpul nu le va șterge. Ajutat de articole adunate din cărți, el a început să pună în practică teoria pe care o auzise, ca fiind susținută de fratele C., și, ca și el, a făcut o țintă din a-i aduce pe toți la standardul pe care îl ridicase el. și-a adus familia la regulile lui rigide, dar n-a reușit să-și stăpânească înclinațiile senzuale. El n-a reușit să se aducă pe sine la țintă și să-și stăpânească trupul. Dacă ar fi avut o cunoaștere corectă a sistemului reformei sanitare, ar fi știut că soția lui nu era în stare să dea naștere la copii sănătoși. Patimile lui nesupuse au dat naștere unei oscilări necugetate de la cauză la efect.
Înainte de nașterea copiilor săi, el nu și-a tratat soția cum ar fi trebuit să fie tratată o femeie în situația ei. I-a impus regulile lui rigide, conform cu ideile fratelui C., care s-au dovedit a fi un mare rău pentru ea. El n-a procurat calitatea și cantitatea de hrană care era necesară pentru două vieți, în loc de una. O altă viață depindea de a ei și organismul ei nu a primit hrană sănătoasă și hrănitoare, necesară pentru susținerea puterii ei. Era o lipsă atât cantitativă, cât și calitativă. Organismul ei cerea schimbări, o varietate și calitate de hrană mai bogată. Copiii ei s-au născut cu puteri digestive slabe și sânge sărac. Din hrana pe care mama era silită s-o primească, ea nu putea să procure un sânge de bună calitate și de aceea a dat naștere la copii plini de tumori.
-379-
Calea urmată de soț, tatăl acestor copii, merită cea mai severă dezaprobare. Soția lui a suferit din lipsă de hrană sănătoasă și hrănitoare. Ea n-a avut hrană suficientă sau îmbrăcăminte comodă. A purtat o povară chinuitoare, iar el a devenit pentru ea dumnezeu, conștiință și voință. Sunt firi care vor să se răzvrătească împotriva unei astfel de pretinse autorități. Ele nu vor să se supună unei astfel de supravegheri. Ajung obosiți de presiunea și ridicarea mai presus de ea. Dar n-a fost cazul aici. Ea a îndurat ca el să fie conștiință pentru ea și a încercat să creadă că așa era cel mai bine. Dar o fire mai independentă n-ar fi putut fi atât de ușor subjugată. Nevoile ei erau serioase. Dorințele naturale după ceva mai hrănitor au făcut-o să folosească rugămintea stăruitoare, dar fără efect. Dorințele ei au fost puține, dar ele n-au fost luate în considerație. Doi copii au fost sacrificați datorită erorilor lui oarbe și ignoranței bigote. Dacă oameni cu minte sănătoasă ar trata animalele necuvântătoare cum a tratat-o el pe soția lui, în ceea ce privește hrana, l-ar da în judecată.
În primul rând, B. nu trebuia să comită un păcat atât de mare, să aducă pe lume copii, deoarece rațiunea trebuia să-l învețe că ei aveau să fie bolnavi, pentru că aveau să primească o moștenire mizerabilă de la părinții lor. Ei aveau să aibă o moștenire rea, care le-a fost transmisă. Sângele lor avea să fie plin de tumori scrofuloase de la ambii părinți, mai ales de la tată, ale cărui obiceiuri erau de natură să strice sângele și să moleșească întregul lui organism. Copiii aceștia nu numai că trebuia să primească o predispoziție scrofuloasă în sens dublu, dar, ceea ce este și mai rău, ei vor purta deficiențele mintale și morale ale tatălui și lipsa de independență, curaj moral și forță de la mamă. Lumea este deja blestemată prin înmulțirea persoanelor cu această pecete, care trebuie să coboare pe scara tăriei fizice, mintale și morale mai mult decât părinții lor; pentru că situația și cele din jurul lor nu sunt așa de favorabile cum au fost cele ale părinților lor.
-380-
B. nu este în stare să poarte de grijă familiei sale. El nu poate întreține pe cineva cum ar trebui și n-ar fi trebuit să aibă niciodată pe cineva în grijă. Căsătoria lui a fost o greșeală. El a făcut din viața soției lui o nenorocire, și a acumulat nenorocire prin copiii care li s-au născut.
Cei care mărturisesc a fi creștini n-ar trebui să intre în legături de căsătorie până ce nu s-a meditat cu atenție și rugăciune asupra problemei dintr-un înalt punct de vedere spre a se vedea dacă Dumnezeu poate fi slăvit prin unire. În timp util, ei trebuie să aibă în vedere rezultatul fiecărui privilegiu al legăturii de căsătorie, și la baza fiecărei acțiuni să stea principiul sfințit. Înainte de a înmulți familia lor, ei trebuie să ia în considerare dacă Dumnezeu va fi slăvit sau dezonorat prin aducerea de copii pe lume. Ei trebuie să caute să-L slăvească pe Dumnezeu prin unirea lor din primul și din fiecare an din viața lor de căsătorie. Trebuie să țină seamă de ce fel de aprovizionare pot face rost pentru copiii lor. Ei nu au dreptul să aducă copii pe lume, ca să fie o sarcină pentru alții. Au ei o ocupație pe care se pot întemeia spre a întreține familia așa încât să nu fie nevoie să devină o povară pentru alții? Dacă nu au, comit o crimă prin aducerea de copii pe lume spre a suferi din lipsă de grijă potrivită, de hrană și de îmbrăcăminte. În acest veac frivol și stricat, lucrurile acestea nu sunt luate în seamă. Patima desfrânată stăpânește și nu vrea să se supună controlului, cu toate că slăbiciunea, mizeria și moartea sunt rezultatele dominației ei. Femeile sunt forțate la o viață de încercare grea, durere și suferință din cauza patimilor nestăpânite ale bărbaților care poartă numele de soți — mai corect ar putea fi numiți brute. Mamele duc o existență mizerabilă, cu copiii în brațe aproape tot timpul, abia reușind zilnic să le dea o bucată de pâine și o haină. Astfel de mizerie acumulată umple lumea.
-381-
Există numai puțină dragoste reală, veritabilă, consacrată și curată. Acest atribut prețios este foarte rar. Patima este socotită iubire. Multe femei au fost jignite în sensibilitățile lor fine și afectuoase, pentru că legătura de căsătorie a îngăduit celui pe care ea îl numește soț să fie brutal față de ea. Ea găsește iubirea lui atât de josnică, încât o dezgustă.
Foarte multe familii trăiesc în cea mai nefericită stare, din cauză că soțul și tatăl îngăduie ca senzualul din natura lui să predomine intelectualul și moralul. Rezultatul este că adesea se simte o moleșeală și deprimare, dar cauza este foarte rar bănuită a fi urmarea greșită a propriului lor curs al vieții. Noi avem obligația față de Dumnezeu de a păstra duhul curat și trupul sănătos. Apostolul rostește aceste cuvinte de avertizare: “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, și să nu mai ascultați de poftele lui.” (Romani 6, 12.) El ne îndeamnă în continuare, spunându-ne că “toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări.” (1 Corinteni 9, 25.) El îndeamnă pe fiecare, care se numește pe sine creștin, “să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” (Romani 12, 1.) El spune: “Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.)