A fost un caz în Montcalm Country, Michigan, la care vreau să mă refer. Persoana era un bărbat nobil. Avea înălțimea de peste 1,80 m și înfățișarea plăcută. Eu am fost invitată să-l vizitez pe când era bolnav. În prealabil, am discutat cu el cu privire la felul lui de trai. “Nu-mi place cum arată ochii d-tale”, am spus eu. El consuma o mare cantitate de zahăr. L-am întrebat de ce făcea acest lucru. Mi-a spus că a renunțat la carne și nu știa ce o va înlocui așa de bine ca zahărul. Hrana lui nu-l mulțumea, pur și simplu, pentru că soția lui nu știa să gătească. Unii dintre voi vă trimiteți fiicele, care au crescut până aproape de maturitate, la școală, ca să învețe științele, înainte de a învăța cum să gătească, când aceasta ar trebui să fie de primă importanță. Iată o femeie care nu știa să gătească; ea nu învățase să gătească hrană sănătoasă. Soția și mama aveau lipsuri în această importantă ramură a educației și drept rezultat hrana era slab pregătită, nefiind suficientă spre a întreține cererile organismului. Era consumat zahăr în mod exagerat, care a dat naștere la îmbolnăvirea întregului organism. Viața acestui bărbat a fost sacrificată fără să fie necesar, datorită relei pregătiri a mâncării. Când am mers să-l văd pe acest bărbat, am încercat să-i spun, cum am putut mai bine, cum să facă și, în curând, a început încetișor să se facă bine. Dar, în mod imprudent, el s-a forțat când nu era în stare, a mâncat cantități mici și nu de bună calitate, și a fost doborât din nou. De data aceasta, nu mai avea nici o șansă. Organismul lui părea să fie un putregai de masă vie. El a murit ca victimă a unei hrane sărăcăcios gătită. El a încercat să înlocuiască cu zahăr buna pregătire a mâncării și aceasta n-a făcut decât să înrăutățească mai mult situația.
-370-
Adesea iau loc la mesele fraților și surorilor și văd că ei folosesc o mare cantitate de lapte și zahăr. Acestea împovărează organismul, irită organele digestive și afectează creierul. Tot ceea ce împiedică mișcarea activă a mașinăriei vii afectează foarte direct creierul. și după lumina care mi-a fost dată, zahărul, când este folosit în exces, este mai vătămător decât carnea. Schimbările acestea trebuie făcute cu prudență și subiectul trebuie tratat în așa fel, încât să nu urmărească să dezguste și să-i prejudicieze pe cei pe care vrem să-i învățăm și să-i ajutăm.
Adesea, surorile noastre nu știu cum să gătească. Acestora le-aș spune: Eu aș merge la cea mai bună bucătăreasă, pe care aș putea s-o găsesc în țară, și aș rămâne acolo, dacă este necesar, timp de o săptămână până ce aș deveni stăpână pe meserie, o bucătăreasă versată și pricepută. Aș urma acest curs chiar dacă aș avea patruzeci de ani. Este de datoria voastră să știți cum să gătiți și este de datoria voastră să le învățați pe fiicele voastre cum să gătească. Când le învățați arta gătitului, voi construiți în jurul lor o barieră care le va feri de nebunia și viciul în care s-ar putea, altfel, să se angajeze. Eu o prețuiesc pe croitoreasa mea, o apreciez pe copista mea; dar bucătăreasa mea, care știe bine cum să pregătească hrana spre a întreține viața și a hrăni creierul, oasele și mușchii, ocupă locul cel mai important printre ajutoarele familiei mele.
-371-
Mamelor, nu există nimic care să conducă la astfel de rele decât a lua poverile de la fiicele voastre și de a nu le da nimic deosebit să facă, de a le lăsa să-și aleagă ele ocupația, poate puțin lucru de croșetat, sau broderie artistică cu care să se ocupe. Lăsați-le să-și exerseze membrele și mușchii. Ce dacă aceasta le obosește? Voi nu obosiți în lucrul vostru? Îi va vătăma oboseala pe copiii voștri, afară de cazul că muncesc excesiv, mai mult decât vă vatămă pe voi? Desigur că nu. Ei pot să se refacă după oboseală printr-o bună odihnă a nopții și să fie pregătiți să se angajeze a doua zi la lucru. A-i lăsa să crească în lenevie este un păcat. Păcatul și ruina Sodomei au fost belșugul de pâine și lenevia.
Noi dorim să lucrăm pentru punctul de vedere corect. Dorim să activăm ca bărbați și femei care urmează să fie aduși la judecată. și dacă adoptăm reforma sanitară, s-o adoptăm dintr-un simțământ al datoriei, nu pentru că un altcineva a adoptat-o. Eu nu mi-am schimbat deloc calea de când am adoptat reforma sanitară. Nu m-am retras cu nici un pas de când lumina din cer a strălucit asupra acestui subiect, prima dată pe calea mea. Eu m-am despărțit de îndată de orice — de carne, unt și de trei mese — și aceasta când eram angajată în muncă istovitoare cu creierul, scriind de dimineața, devreme, până la apus de soare. Coboram la masă de două ori pe zi, fără schimbare în munca mea. Eu am fost o mare suferindă din cauza bolii; am avut cinci șocuri de paralizie. Am avut brațul stâng legat lateral timp de luni de zile, din cauză că durerea din inimă era așa de mare. Când am făcut aceste schimbări în dieta, am refuzat să mă supun gustului și să-l las să stăpânească asupra mea. Să stea acesta în calea asigurării unei puteri mai mari spre a putea prin aceasta să-L slăvesc pe Domnul? Să stea acesta, chiar pentru o clipă, în calea mea? Niciodată! Mi-a fost foarte foame. Am fost o mare consumatoare de carne. Dar când am simțit că sunt sleită, mi-am pus brațele deasupra stomacului și am zis: “Nu vreau să mai gust nici o bucățică. Am să mănânc hrană simplă, sau nu voi mânca deloc.” Pâinea era dezgustătoare pentru mine. Rar puteam să mănânc o felie. Cu unele lucruri din reformă, puteam să mă împac foarte bine, dar când era vorba de pâine, eram pornită, în mod deosebit, împotriva ei. Când am făcut schimbările acestea, am avut de dus o luptă specială. N-am putut să mănânc primele două sau trei mâncăruri. I-am spus stomacului meu: “Așteaptă până vei putea mânca pâine.” În scurt timp, am putut mânca pâine, și pâine graham, de asemenea. Mai înainte, pe aceasta n-o puteam suferi, dar acum are gust bun, și nu mi-am pierdut pofta de mâncare.
-372-
Când scriam Darurile spirituale, volumele trei și patru, eram extenuată, prin muncă excesivă. Am văzut că trebuia să schimb cursul vieții mele și, odihnindu-mă câteva zile, m-am făcut bine. Am părăsit aceste lucruri din principiu. Am luat poziție pentru reforma sanitară din principiu. și de atunci, fraților, nu m-ați auzit exprimând o părere extremistă despre reforma sanitară pe care ar fi trebuit s-o retrag. N-am exprimat nimic altceva decât la ceea ce rămân și astăzi. Vă recomand o dietă sănătoasă și hrănitoare.
Eu nu socotesc ca o mare privațiune întreruperea folosirii acelor lucruri care lasă un miros urât în respirație și un gust rău în gură. Este o lepădare de sine să părăsești aceste lucruri și să ajungi într-o situație unde totul este dulce ca mierea; unde în gură nu rămâne un gust rău și nici senzație de slăbiciune în stomac? Mă obișnuisem să consum din acestea mare parte din timp. Mă simțeam slăbită iar și iar, cu copilul meu în brațe. Acuma nu le mai folosesc, și numesc aceasta privațiune, când pot să stau în fața voastră, așa cum fac astăzi? Nu există o femeie dintr-o o sută care să poată suporta o cantitate de muncă mai mare decât suport eu. Eu acționez din principiu, nu din impuls. Acționez, deoarece cred că cerul va aproba calea pe care am apucat spre a mă aduce în cea mai bună stare de sănătate, ca să-L pot slăvi pe Dumnezeu în trupul și în duhul meu, care sunt ale Lui.
-373-
Noi putem avea o varietate de hrană bună și sănătoasă, gătită într-o manieră sănătoasă, așa încât să poată fi făcută gustoasă pentru toți. și dacă voi, surorile mele, nu știți cum trebuie să gătiți, vă sfătuiesc să învățați. Pentru voi este de o importanță vitală să știți cum să gătiți. Sunt multe suflete pierdute din cauza slabei pregătiri a mâncării de care nici idee n-aveți. Ea produce boală și proastă dispoziție; organismul devine deranjat, și lucrurile cerești nu pot fi sesizate. Este mai multă religie într-o pâine bună decât își închipuie mulți dintre voi. Este mai multă religie într-o mâncare bine gătită decât aveți idee voi. Noi dorim să vă arătăm ce este o religie bună și să o introduceți în familiile voastre. Când, uneori, eram plecată de acasă, știam că pâinea de pe masă, și hrana, în general, aveau să-mi fie vătămătoare, dar eram obligată să mănânc ceva pentru întreținerea vieții. Este un păcat în fața cerului să aveți astfel de hrană. Eu am suferit din lipsă de hrană potrivită. Pentru un stomac dispeptic, puteți pune pe mesele voastre fructe de tot felul, dar nu prea multe la o masă. În felul acesta, puteți avea o varietate și aceasta va fi gustoasă, iar după ce ați luat masa vă veți simți bine.
Am fost uimită să aflu că, după toată lumina care a fost dată în acest loc, mulți dintre voi mănâncă între mese! Nu trebuie să lăsați să treacă de buzele voastre nici o bucățică de mâncare între mesele regulate. Mâncați ce ar trebui să mâncați, dar mâncați la o masă, și apoi așteptați până la următoarea masă. Eu mănânc destul spre a satisface nevoile organismului, dar când mă ridic de la masă, pofta mea este tot așa de bună ca atunci când m-am așezat la masă. și, când urmează masa următoare, sunt gata să-mi iau porția, și nimic mai mult. Dacă aș mânca, din când în când, o porție dublă, pentru că are gust bun, cum m-aș putea pleca să-I cer lui Dumnezeu să mă ajute în lucrarea mea de a scrie, când n-aș putea să am nici o idee din cauza lăcomiei mele? Aș putea oare, să-I cer lui Dumnezeu să poarte de grijă acelei neraționale poveri din stomacul meu? Aceasta ar fi o necinstire a Lui. Ar însemna să-I cer să consume timpul din cauza poftei mele. Acum, eu mănânc numai ceea ce cred că este potrivit, și apoi pot să-I cer să-mi dea putere să îndeplinesc lucrarea pe care mi-a dat-o El s-o fac. și eu știu că cerul a auzit și a răspuns rugăciunii mele când înalț această cerere.
-374-
Și, iarăși, când mâncăm exagerat de mult, păcătuim împotriva corpului nostru. În Sabat, în casa lui Dumnezeu, lacomii vor ședea și vor dormi sub adevăruri arzătoarele ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu pot nici să-și țină ochii deschiși și nici să înțeleagă expunerile solemne prezentate. Credeți voi că ei Îl slăvesc în felul acesta pe Dumnezeu în trupul și duhul lor, care sunt ale Lui? Nu. Ei Îl necinstesc. și dispepticul — ceea ce l-a făcut dispeptic este urmarea acestui mod de viață. În loc să respecte regularitatea, el a lăsat să-l stăpânească apetitul și a mâncat între mese. Poate că, dacă obiceiurile lui sunt sedentare, el nu a beneficiat de aerul vitalizator al cerului, care să-i ajute digestiei; poate că n-a făcut suficient exercițiu pentru sănătatea lui.
Unii socotesc că au nevoie de cineva care să le spună cât să mănânce. Nu aceasta este calea de urmat. Noi trebuie să acționăm dintr-un punct de vedere moral și religios. Noi trebuie să fim cumpătați în toate lucrurile, pentru că în fața noastră se află o cunună nepieritoare și o comoară cerească. și acum doresc să spun fraților și surorilor mele, că îmi trebuie curaj moral, ca să iau poziție și să mă stăpânesc. N-aș dori să pun aceasta asupra altuia. Voi mâncați prea mult și apoi regretați, și așa continuați să vă gândiți la ceea ce mâncați și beți. Mâncați numai ceea ce este cel mai bun și plecați imediat cu simțământul clar în fața cerului și neavând nici o mustrare de conștiință. Noi nu credem în îndepărtarea de tot a ispitelor, fie de la copii, fie de la cei maturi. Cu toții, avem o luptă în fața noastră și trebuie să stăm pe poziție spre a rezista ispitelor lui Satana, și dorim să știți că avem puterea să facem acest lucru.
și, în timp ce vă avertizăm să nu mâncați peste măsură, chiar din hrana de cea mai bună calitate, dorim să-i avertizăm, de asemenea, și pe cei care sunt extremiști să nu ridice un standard fals și apoi să se străduiască să-l aducă pe fiecare să se încadreze în el. Sunt unii care pornesc ca reformatori ai sănătății, care nu sunt potriviți să se angajeze în vreo altă ocupație, și care simt că nu este îndeajuns să se îngrijească de propriile lor familii sau să-și păstreze locul potrivit în biserică. și ce fac? Ei bine, ei bat în retragere ca medici de reformă sanitară, ca și când ar putea face din aceasta un succes. Își asumă responsabilitățile practicii lor și iau viața bărbaților și femeilor în mâinile lor, când, în realitate, nu cunosc nimic despre această lucrare.
-375-
Glasul meu se va ridica împotriva novicilor care vor să trateze boala în mod profesional, în conformitate cu principiile reformei sanitare. Să ne ferească Dumnezeu să le fim pacienți și să facă experiment pe noi! Noi suntem prea puțini. Este întru totul o luptă lipsită de glorie, să murim în ea. Dumnezeu să ne scape de o astfel de primejdie! N-avem nevoie de astfel de învățătură și de astfel de medici. Să încerce să trateze boala cei care cunosc ceva despre organismul omenesc. Medicul ceresc era plin de compasiune. Spiritul acesta este necesar celor care au de-a face cu boala. Unii care încearcă să ajungă medici sunt bigoți, egoiști și încăpățânați. Nu-i poți învăța nimic. Se poate că ei n-au făcut niciodată ceva de valoare. Ei n-au făcut din viața lor un succes. Ei n-au, în realitate, nici o cunoștință de valoare, și totuși s-au apucat să practice reforma sanitară. Noi nu ne putem îngădui să lăsăm astfel de persoane să omoare pe unul și pe altul. Nu, nu putem îngădui acest lucru!
Dorim să fim întru totul corecți de fiecare dată. Dorim să ridicăm poporul nostru pe poziția corectă, cu privire la reforma sanitară. “Să ne curățim”, zice apostolul, “de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” (2 Corinteni 7, 1.) Trebuie să fim corecți, pentru ca să putem sta în zilele de apoi. Avem nevoie de creier limpede și de minte sănătoasă în corp sănătos. Trebuie să începem să lucrăm serios pentru copiii noștri, pentru fiecare membru al familiei noastre. Să ne apucăm să lucrăm corect. Isus vine și, dacă ne orbim pe noi înșine față de adevărurile înălțătoare de suflete ale acestor zile de pe urmă, cum putem să fim sfințiți prin adevăr? Cum putem fi pregătiți pentru nemurire? Fie ca Domnul să ne ajute să putem începe să lucrăm aici ca niciodată mai înainte.
-376-
Am vorbit să avem o serie de adunări în acest loc și să ne apucăm să lucrăm pentru oameni. Dar nu putem să vă ridicăm pe brațele noastre. Noi dorim să începeți această lucrare de reformă în casele voastre. Dorim ca cei care au stat în umbră să iasă în față. Trebuie să începeți să lucrați. și, când vom vedea că ați început să lucrați pentru voi înșivă, vom veni să vă ajutăm. Sperăm să-i reformați pe copiii voștri, ca să poată fi convertiți la Hristos, și ca duhul reformei să se poată răspândi în mijlocul vostru. Dar când păreți morți de două ori și gata să fiți smulși din rădăcini, noi nu îndrăznim să întreprindem lucrarea. Vom merge mai degrabă la o adunare de necredincioși, unde există inimi primitoare de adevăr. Povara adevărului este asupra noastră. Există destui spre a auzi adevărul și noi dorim să fim acolo unde putem să li-l prezentăm. Vreți să ne ajutați, mergând la lucru pentru voi înșivă?
Fie ca Domnul să vă ajute să simțiți cum n-ați simțit niciodată mai înainte. Fie ca El să vă ajute să muriți față de eu, și să aveți un duh de reformă în căminele voastre, ca îngerii lui Dumnezeu să vină în mijlocul vostru să vă slujească și voi să puteți fi buni pentru a fi luați la cer.