“Eu, deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg, mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire.” (1 Corinteni 9, 26.27.) Există aici o lucrare de făcut pentru fiecare bărbat, femeie și copil. Satana caută continuu să câștige stăpânire asupra trupului și duhului vostru. Dar Hristos v-a cumpărat și voi sunteți proprietatea Sa. și acum este rândul vostru să lucrați, în unire cu Hristos și cu îngerii sfinți, care vă slujesc. Este partea voastră să vă purtați aspru cu trupul vostru și să-l țineți în stăpânire. Dacă nu faceți aceasta, veți pierde cu siguranță viața veșnică și coroana nemuririi. și totuși, unii vor spune: “Ce treabă are cineva ce mănânc sau ce beau eu?” V-am arătat ce legătură are calea voastră cu alții. Ați văzut că aceasta are mult de-a face cu influența pe care o exercitați în familiile voastre. Are mult de-a face cu modelarea caracterului copiilor voștri. Așa cum am spus mai înainte, noi trăim într-un veac stricat. Este un timp când Satana pare să aibă aproape un control perfect asupra sufletelor care nu sunt pe deplin consacrate lui Dumnezeu. De aceea, este o foarte mare răspundere care apasă asupra părinților și a tutorilor care au de crescut copii. Părinții și-au luat răspunderea să dea naștere acestor copii; și acum care este datoria lor? Este oare să-i lase să crească așa cum pot și cum vor ei? Dați-mi voie să vă spun că asupra acestor părinți zace o grea răspundere. “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva; să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10, 31.) Faceți voi acest lucru când pregătiți hrana pentru masă și chemați familia să ia parte la ea? Puneți voi în fața copiilor voștri numai acea hrană despre care știți că va produce sângele cel mai bun? Este ea acea hrană care va păstra organismul lor în cea mai slabă stare de agitație? Este ea aceea care îi va pune în cea mai bună legătură cu viața și sănătatea? Este aceasta acea hrană pe care o pregătiți voi și o puneți în fața copiilor voștri? Sau, fără a ține seamă de binele viitorului lor, procurați pentru ei hrană nesănătoasă excitantă și iritantă?
-360-
Dați-mi voie să vă spun că acești copii s-au născut pentru rău. Satana se pare că are stăpânire asupra lor. El ia în stăpânire mintea lor tânără și îi corupe. De ce acționează tații și mamele ca și când ar fi cuprinși de amorțeală? Ei nu bănuiesc că Satana seamănă sămânța rea în familia lor. Ei sunt atât de orbi, de neglijenți și de nepăsători cu privire la aceste lucruri cât le este în putință să fie. De ce nu se trezesc, nu citesc și nu studiază aceste subiecte? Apostolul a spus: “Uniți cu credința voastră fapta, cu fapta cunoștința; cu cunoștința înfrânarea; cu înfrânarea răbdarea, etc.” (2 Petru 1, 5.6.) Iată o lucrare care revine oricui mărturisește a fi urmaș al lui Hristos; ea constă în a trăi dezvoltându-se.
Mi-a fost dezvăluit subiect după subiect. Pot să aleg din această comunitate un număr de familii cu copii, fiecare dintre ele tot atât de stricate ca iadul. Unii dintre ei mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, și voi, părinții lor, sunteți așa de nepăsători ca și cum ați fi paralizați.
Am spus că unii dintre voi sunteți egoiști. Voi n-ați înțeles ce-am vrut să spun. Ați cercetat care hrană ar fi cea mai gustoasă. Gustul și plăcerea au stăpânit în loc de slava lui Dumnezeu și o dorință de înaintare în viața spirituală, și de sfințire desăvârșită în temere de Dumnezeu. Voi v-ați luat după plăcerea și apetitul vostru și, în timp ce faceți aceasta, Satana câștigă marșul asupra voastră, și după cum este cazul, în general, zădărnicește eforturile voastre de fiecare dată.
Unii dintre voi i-ați dus pe copiii voștri la medic, să vadă ce-i cu ei. Eu puteam să vă spun în două minute care era necazul. Copiii voștri sunt corupți. Satana a obținut stăpânire asupra lor. El a venit de îndată în urma voastră, în timp ce voi, care sunteți ca Dumnezeu pentru ei, spre a-i păzi, erați liniștiți, amorțiți și adormiți. Dumnezeu v-a poruncit să-i creșteți în frica și educația Domnului. Dar Satana a intrat pe fir înaintea voastră și a țesut în jurul lor legături puternice. și totuși, continuați să dormiți. Fie ca Cerul să aibă milă de voi și de copiii voștri, pentru că fiecare dintre voi aveți nevoie de îndurarea Lui.
-361-
Dacă ați fi luat poziție față de reforma sanitară, dacă ați fi adăugat la credința voastră, fapta, la faptă cunoștința, la cunoștință înfrânarea, lucrurile ar fi putut fi diferite. Dar voi ați fost treziți numai în parte de nelegiuirea și corupția care există în casele voastre. Voi v-ați deschis ochii doar puțin și apoi v-ați liniștit spre a adormi din nou. Credeți că îngerii pot să vină în locuințele voastre? Credeți că copiii voștri sunt sensibili la influențele cele sfinte cu aceste lucruri în mijlocul vostru? Pot să enumăr, familie după familie, pe cele care sunt aproape întru totul sub stăpânirea lui Satana. Eu știu că lucrurile acestea sunt adevărate și doresc ca poporul să se trezească înainte să fie pentru totdeauna prea târziu și ca sângele sufletelor, chiar sângele sufletelor propriilor lor copii, să fie găsit pe hainele lor.
Mintea unora dintre acești copii este atât de slăbită, încât ei n-au decât jumătate sau o treime din strălucirea intelectuală pe care ar fi putut s-o aibă, dacă ar fi fost virtuoși și curați. Ei au risipit-o prin masturbație. Chiar aici, în această comunitate, stricăciunea abundă peste tot. Din când în când, are loc o oră de cântec sau vreo adunare de plăcere. De fiecare dată când aud despre aceasta, mă simt ca și când m-aș îmbrăca în sac. “O, de mi-ar fi capul plin de apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi!” (Ieremia 9, 1.) “Doamne, îndură-Te de poporul Tău!” (Ioel 2, 17.) Mă simt adânc întristată. Am un chin sufletesc care este peste puterea mea, ca să vi-l pot descrie. Voi sunteți adormiți. Oare fulgerul și tunetul de pe Sinai are să trezească biserica aceasta? Vă vor trezi ele pe voi, tați și mame, spre a începe lucrarea de reformă în casele voastre? Trebuie să-i educați pe copiii voștri. Trebuie să-i instruiți cum să se ferească de viciile și corupția acestui veac. În loc de aceasta, mulți caută să obțină ceva bun de mâncat. Voi puneți pe masă unt, ouă și carne și copiii voștri au parte de ele. Ei sunt hrăniți chiar cu acele lucruri care vor excita pasiunile lor animalice, și apoi veniți la adunare și cereți ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă salveze copiii. Până la ce înălțime urcă rugăciunile voastre? Mai întâi, voi aveți de făcut o lucrare. Când ați făcut pentru copiii voștri tot ceea ce a lăsat Dumnezeu pe seama voastră să faceți, atunci puteți solicita cu toată încrederea ajutorul special pe care Dumnezeu a făgăduit să vi-l dea.
-362-
Voi trebuie să căutați cumpătarea în toate lucrurile. Trebuie s-o căutați în ceea ce mâncați și în ceea ce beți. și totuși, spuneți: “Nu este treaba nimănui ce mănânc, ce beau sau ce pun eu pe masa mea.” Este treaba cuiva, afară de cazul că vă luați copiii și-i închideți sau mergeți în pustie, unde nu aveți nici o sarcină pentru alții și unde copiii voștri neascultători și vicioși nu vor strica societatea în care sunt amestecați.
Mulți dintre cei care au adoptat reforma sanitară au părăsit tot ce era vătămător, dar oare, din cauză că au părăsit aceste lucruri pot să mănânce atât de mult cât le place? Se așează la masă, și, în loc să se gândească cât trebuie să mănânce, se dedau apetitului și mănâncă peste măsură de mult. și stomacul face tot ce poate, sau ce ar trebui să facă în restul zilei, spre a scăpa de povara care i-a fost impusă. Toată hrana care este băgată în stomac, și de care organismul nu se poate folosi, este o povară pentru el. Ea îngreunează această mașinărie vie. Organismul este împovărat și nu-și poate aduce la îndeplinire cu succes lucrarea. Organele vitale sunt împovărate fără să fie necesar, iar puterea sistemului nervos este solicitată de stomac, ca să ajute organelor digestive să aducă la îndeplinire lucrarea lor de a scăpa de mulțimea de hrană care nu face bine organismului.
-363-
În felul acesta, puterea creierului este micșorată prin atragerea lui atât de puternică să ajute stomacul să se descurce cu povara lui grea. și după ce sarcina a fost adusă la îndeplinire, care sunt senzațiile experimentate ca rezultat a acestei nenecesare cheltuieli de forță vitală? O senzație de epuizare, de slăbiciune, ca și cum ar trebui să mâncați. Poate că acest simțământ vine chiar înainte de timpul mesei. Ce îl generează? Forța vitală a fost istovită de lucrarea ei și este complet extenuată, iar urmarea este că aveți această senzație de slăbiciune. Iar voi credeți că stomacul spune: “mai multă hrană”, când în slăbiciunea lui, el spune clar: “dă-mi odihnă”.
Stomacul are nevoie de odihnă, ca să-și adune energiile istovite. Dar, în loc să i se îngăduie o perioadă de odihnă, voi credeți că are nevoie de hrană mai multă, și astfel se încarcă organismul cu o altă povară și i se refuză odihna necesară. Aceasta este ca un om care lucrează în câmp în timpul primei părți a zilei până obosește. La amiază intră în casă și spune că este obosit și epuizat, dar tu îi spui să meargă din nou la lucru și va obține alinare. Acesta este felul în care vă tratați stomacul. El este complet epuizat. Dar, în loc să-l lăsați să se odihnească, îi dați mai multă mâncare, și apoi se solicită vitalitatea altor părți ale organismului să ajute la digestie.
Mulți dintre voi ați simțit uneori o amețeală în jurul creierului. Ați simțit o aversiune să vă apucați de vreo muncă ce cerea efort fizic sau mintal, până nu v-ați odihnit de simțământul acestei poveri impuse organismului vostru. Apoi, din nou, apare un simțământ de slăbiciune, dar voi spuneți că se dorește mâncare mai multă, și băgați în stomac o cantitate dublă, de care să se îngrijească. Chiar dacă sunteți stricți în ce privește calitatea hranei voastre, slăviți voi pe Dumnezeu în trupul și duhul vostru, care sunt ale Lui, îmbuibându-vă cu o astfel de cantitate de hrană? Cei care încarcă stomacul cu atât de multă mâncare, împovărând astfel organismul, nu pot aprecia adevărul pe care l-ar auzi și nu pot stărui asupra lui. Ei nu pot trezi sensibilitățile creierului pentru a-și da seama de valoarea ispășirii și marea jertfă care a fost adusă pentru omul căzut. Este imposibil pentru unii ca aceștia să aprecieze marea, prețioasa și nespus de bogata răsplătire care este păstrată pentru credincioșii biruitori. Partea animală a naturii noastre nu trebuie să fie lăsată niciodată să stăpânească partea morală și intelectuală.