Scrisoare către un băiat orfan
Dragă prietene,
În ultima vedenie pe care am avut-o, am văzut că ai greșeli de corectat. Este necesar să le vezi înainte de a face efortul cerut spre a le corecta. Tu ai multe de învățat înainte de a putea să-ți formezi un caracter creștin, pe care-l poate aproba Dumnezeu. Din copilărie, ai fost un băiat capricios, hotărât să ai propria ta cale și să urmezi după propria-ți judecată. Nu ți-a plăcut să-ți supui dorințele și voința față de cei care ți-au purtat de grijă. Aceasta este experiența pe care trebuie s-o obții.
Primejdia ta este mărită prin spiritul tău de independență și de încredere în sine, în legătură cu — așa cum desigur trebuie să fie — lipsa de experiență, pe care tinerii de vârsta ta înclină să și-o asume când n-au pe iubiții lor părinți, ca să vegheze asupra lor și să pună în mișcare delicatele corzi de afecțiune din suflet. Crezi că este timpul să cugeți și să acționezi tu însuți. “Eu sunt un tânăr și nu mai sunt un copil. Sunt capabil să fac deosebirea între bine și rău. Am drepturi și vreau să le apăr. Sunt în stare să-mi fac propriile mele planuri de acțiune. Cine are autoritatea să mă împiedice?” Acestea sunt unele dintre gândurile tale, și tu ești încurajat în ele de tinerii care sunt cam de vârsta ta.
-308-
Tu presupui că îți poți afirma libertatea și să acționezi ca un bărbat. Simțămintele și cugetările acestea te-au condus la acțiuni rele. Nu ai un spirit supus. Înțelept este acel tânăr mult binecuvântat, care simte a fi de datoria lui, dacă are părinți, să-i respecte, iar dacă nu are, să respecte pe cel pe care îl consideră tutorele lui, sau pe cei cu care locuiește — ca fiind sfetnici, mângâietori și, în unele privințe, conducători ai lui — și care admite să se supună restricțiilor căminului lui. Un anumit fel de independență este vrednic de lăudat. Dorința de a-ți purta propria greutate și de a nu mânca pâinea dependenței este bună. Este o ambiție nobilă, generoasă, care inspiră dorința de a fi de sine stătător. Obiceiul de a fi harnic și cumpătat este necesar.
Ai fost plasat în împrejurări nefavorabile pentru dezvoltarea unui bun caracter creștin, dar acum te afli într-un loc unde îți poți forma o reputație sau s-o distrugi. Nu credem că o vei face pe ultima. Dar nu ești sigur față de ispită. Într-un singur ceas poți apuca pe o cale, care, după aceea, te va costa lacrimi amare de pocăință. Cedând ispitei, poți înstrăina inimile față de tine, să pierzi respectul și stima pe care ai dobândit-o din partea celor din jurul tău, și, de asemenea, să-ți pătezi caracterul creștin. Trebuie să înveți lecția supunerii. Socotești că nu te aranjează să îndeplinești sarcini în jurul casei — lucrări mărunte de gospodărie și mici comisioane. Ai o neplăcere categorică pentru aceste cerințe mărunte; dar trebuie să cultivi plăcere chiar pentru aceste lucruri față de care ești atât de potrivnic. Până nu faci acest lucru, nu vei fi un ajutor acceptabil nicăieri. Când ești angajat în aceste lucruri necesare, dar mici, faci un serviciu mai folositor decât atunci când ești angajat în îndeletniciri mari și în lucrare grea.
-309-
Mi-aduc aminte de un caz care mi-a fost prezentat în viziune, care a neglijat aceste lucruri mărunte și nu se putea interesa de îndatoririle cele mici, spre ușurarea lucrării celor din casă; acestea erau treburi prea mici. Acum are o familie, dar are aceeași indispoziție de a se angaja în aceste mici, dar importante servicii. Rezultatul este că o mare grijă apasă asupra soției lui. Ea trebuie să facă multe lucrări, altfel rămân nefăcute, și mulțimea de griji care o apasă, din cauza lipsei pe care o are soțul ei, îi ruinează sănătatea. El nu poate birui acum acest rău așa de ușor cum l-ar fi putut birui în tinerețea lui. El neglijează micile îndatoriri și nu reușește să păstreze totul ordonat și plăcut, de aceea nu poate avea o gospodărie reușită. “Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari, și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” (Luca 16, 10.)
Naaman, Sirianul, l-a consultat pe profetul lui Dumnezeu cum ar putea să se vindece de o boală respingătoare, de lepră. I s-a spus să meargă să se scalde de șapte ori în Iordan. De ce n-a urmat el de îndată instrucțiunile lui Elisei, profetul lui Dumnezeu? De ce a refuzat să facă cum i-a ordonat profetul? El a mers la slujitorii lui murmurând. În jignirea și dezamăgirea sa, a devenit pătimaș și, în mânie, a refuzat să urmeze calea arătată de profetul lui Dumnezeu. “Eu credeam”, a zis el “că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii, și va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile din Damasc și Parpar mai bune decât apele din Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele, și să mă fac sănătos?
-310-
și s-a întors și a plecat plin de mânie.” Slujitorii lui i-au spus: “Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: ‘Scaldă-te și vei fi curat’.” (2 Împărați 5, 11-13.) Da, acest mare bărbat a socotit că este sub demnitatea lui să meargă să se spele în modestul râu al Iordanului. Râurile dorite și amintite de el erau împodobite, de o parte și de alta, cu pomi și crânguri, și în aceste crânguri erau așezați idoli. Mulți se adunau la aceste râuri, ca să se închine zeilor lor; de aceea, aceasta nu l-ar fi costat nici o umilință. Dar, urmând instrucțiunile specifice ale profetului, acestea ar fi umilit mândria și spiritul lui orgolios. Ascultarea cu dragă inimă avea să aducă rezultatul dorit. El s-a spălat și s-a făcut sănătos.
Cazul tău este în unele privințe asemănător cu al lui Naaman. Nu ai în vedere că, în scopul de a-ți desăvârși un caracter creștin, trebuie să fii credincios față de lucrurile mici. Cu toate că lucrurile pe care ești chemat să le faci pot să conteze puțin în fața ta, totuși, ele sunt sarcini pe care va trebui să le îndeplinești atâta timp cât trăiești. Neglijarea acestor lucruri va pricinui o mare deficiență în caracterul tău. Tu, dragul meu băiat, trebuie să-ți faci educația pentru credincioșie în lucrurile cele mici. Tu nu poți fi plăcut lui Dumnezeu dacă nu faci acest lucru. Tu nu poți câștiga iubire și afecțiune, dacă nu faci exact cum ți se spune, cu voie bună și plăcere. Dacă dorești ca cei cu care locuiești să te iubească, trebuie să le arăți iubire și respect.
Este de datoria ta să faci tot ce-ți stă în putere să ușurezi sarcinile sorei cu care locuiești. Tu o vezi palidă și slabă, pregătind mâncare pentru o familie mare. Fiecare sarcină în plus, pe care o are de îndeplinit îi sleiește puterile și-i micșorează vitalitatea. Ea n-are mâni și picioare tinere spre a îndeplini comisioane mărunte. Te-au primit în familia lor, așa după cum ți-au spus ție și nouă la timp, în mod expres, pentru a face aceste lucrări. Acum, dacă neglijezi să faci exact lucrurile care îi vor ajuta foarte mult, și alegi să urmezi voința ta pe o cale independentă, la propria-ți alegere, îți vei pierde locul, iar ei trebuie să aleagă pe unul care va face exact lucrurile pe care le socotești a fi prea mici spre a fi făcute de tine. Tu faci acum o lucrare mai mare și mai grea decât îți îngăduie puterea ta. ție îți place să faci lucrarea unui bărbat. Ai o voință fermă, la care trebuie să renunți. Trebuie să mori față de eu, răstignește eul și câștigă biruință asupra lui. Tu nu poți fi adevărat urmaș al lui Hristos, dacă nu te ții de lucrarea aceasta în mod hotărât.