Unica ta siguranță era în încredere absolută în Hristos, Mântuitorul tău. Nu exista nici o siguranță pentru tine departe de cruce. Cât de slabă a apărut puterea omenească în cazul acesta! O, cât de evident este faptul că nu există putere reală, ci numai aceea care este dată de Dumnezeu celor care se încred în El! O cerere înălțată către Dumnezeu, prin credință, are mai mare putere decât de priceperea umană.
În prosperitatea ta, n-ai adus la îndeplinire hotărârile luate în vreme de restriște. Înșelăciunea bogățiilor te-a schimbat față de hotărârile tale. Te-au năpădit grijile. Influența ta s-a extins. Când cei îndurerați au simțit ușurarea suferinței, ei te-au slăvit, și te-ai deprins să-ți placă lauda de pe buzele sărmanilor muritori. Tu erai într-un oraș cu o populație accesibilă și ai socotit aceasta ca fiind necesar pentru succesul afacerilor tale, cât și pentru a-ți menține influența, pentru ca anturajul tău să fie oarecum în concordanță cu afacerea ta. Dar ai împins lucrurile prea departe. Ai fost prea mult influențată de părerile și judecata altora. Ai cheltuit bani fără să fie nevoie numai pentru a satisface ochiul și mândria altora. Ai uitat că mânuiai banii Domnului. Când banii erau cheltuiți de tine numai pentru a încuraja vanitatea, n-ai ținut seamă că îngerul raportor înregistra un raport cu care ți-ar fi fost rușine să te mai întâlnești. Îngerul, arătând spre tine, a spus: “Tu te slăvești pe tine, dar n-ai preamărit pe Dumnezeu.” Tu ai slăvit chiar și faptul că ți-a stat în putere să cumperi lucrurile acelea.
O mare sumă a fost cheltuită pentru lucruri nenecesare, care se potriveau numai pentru etalare și încurajarea vanității și a mândriei, care îți vor pricinui remușcări și rușine. Dacă ai fi ținut minte pretențiile pe care cerul le are asupra ta și ai fi făcut o distribuire corectă a mijloacelor date ție în grijă, prin ajutorarea celor în nevoie și înaintarea cauzei adevărului prezent, ți-ai fi adunat o comoară în ceruri și ai fi fost bogată față de Dumnezeu. Gândește-te cât de mulți bani au fost investiți unde n-au folosit în realitate nimănui; nici unul n-a fost hrănit sau îmbrăcat și nimeni n-a fost ajutat să vadă umblările lui greșite, ca să se poată întoarce la Hristos și să trăiască.
-280-
Ai făcut investiții mari în întreprinderi nesigure. Satana ți-a orbit în așa fel ochii, încât să nu poți vedea că aceste întreprinderi nu-ți vor produce nici un venit. Întreprinderea de asigurare a vieții veșnice nu ți-a trezit interesul. Aici ai fi putut cheltui bani, fără nici un risc, fără dezamăgire și, la sfârșit, ai fi primit profituri enorme. Aici ai fi putut investi în banca cerului, care nu dă greș niciodată. Aici ai fi putut pune la păstrare comorile tale, unde hoțul nu le fură și rugina nu le strică. Întreprinderea aceasta este veșnică și este cu atât mai nobilă decât o întreprindere pământească, cu cât sunt mai înalte cerurile decât pământul.
Copiii tăi n-au fost ucenici ai lui Hristos. Ei erau prieteni cu lumea și inimile lor firești au dorit să fie ca cei din lume. Pofta ochilor și mândria vieții i-a stăpânit și te-au influențat și pe tine într-o anumită măsură. Ai căutat mai serios să placi și să-i mulțumești pe copiii tăi decât să placi și să-L slăvești pe Dumnezeu. Ai uitat pretențiile lui Dumnezeu și nevoile cauzei Sale. Egoismul te-a făcut să cheltuiești bani pentru ornamente spre a te satisface pe tine și pe copiii tăi. Nu te-ai gândit că banii aceia nu erau ai tăi; că ți-au fost dați cu împrumut spre a fi pusă la încercare și a se vedea dacă vei evita relele pe care le-ai observat la alții. Dumnezeu te-a făcut ispravnicul Lui, și când va veni să Se socotească cu slujitorii Săi, ce raport poți să prezinți despre isprăvnicia ta?
Credința și încrederea ta simplă în Dumnezeu au început să descrească, de îndată ce banii s-au revărsat din abundență asupra ta. Nu te-ai îndepărtat de Dumnezeu cu totul deodată. Apostazia ta a fost pe etape. Ai încetat consacrarea de dimineață și de seară pentru că nu era totdeauna convenabilă. Soția fiului tău ți-a pricinuit necazuri de un caracter deosebit de grav, care au contribuit considerabil de mult la descurajarea ta de a nu mai continua devoțiunile familiale. Căminul tău a ajuns un cămin fără rugăciune. Pe locul dintâi se aflau afacerile tale, iar Domnul și adevărul Lui au ajuns pe locul al doilea. Privește spre înapoi la zilele de început ale experienței tale. Te-ar fi sustras pe tine aceste necazuri de la rugăciunea familială?
-281-
Neglijând rugăciunea cu glas tare ai pierdut o influență în căminul tău, pe care ai fi putut s-o păstrezi. Era de datoria ta să-L mărturisești pe Dumnezeu în familia ta, indiferent de consecințe. Cererile tale ar fi trebuit să fie prezentate lui Dumnezeu dimineața și seara. Tu ar fi trebuit să fii ca preot al cauzei tale, mărturisindu-ți păcatele tale și ale copiilor tăi. Dacă ai fi fost credincioasă, Dumnezeu, care a fost călăuza ta, nu te-ar fi lăsat în propria ta înțelepciune.
Au fost cheltuite mijloace pentru etalare fără nici un folos. Din cauza acestui păcat al altora ai simțit o mâhnire adâncă. Folosind astfel banii, tu Îl jefuiai pe Dumnezeu. Atunci Domnul a spus: “Eu am să împrăștii. Am să-i permit să meargă pentru un timp pe calea aleasă de ea. Îi voi întuneca judecata și îi voi îndepărta înțelepciunea. Îi voi arăta că tăria ei este slăbiciune și înțelepciunea ei nebunie. O voi smeri, și-i voi deschide ochii să vadă cât de mult s-a îndepărtat de Mine. și dacă nu va vrea să se întoarcă la Mine cu toată inima ei, și să Mă recunoască în toate căile ei, mâna Mea va împrăștia și mândria mamei și a copiilor săi, va fi doborâtă, și soarta lor va fi din nou sărăcia. Numele Meu va fi înălțat. Trufia omului va fi doborâtă și mândria omului va fi înjosită.”
Vedenia de mai sus a fost dată la 25 decembrie 1865, în orașul Rochester, New York. În iunie trecut, am văzut că Domnul te-a tratat cu iubire, că acum te-a invitat să te întorci la El, ca să poți trăi. Mi-a fost arătat că timp de ani de zile ai simțit că te aflai într-o stare de apostazie. Dacă ai fi fost consacrată față de El, ai fi putut face o lucrare bună și mare, lăsând ca lumina ta să-i lumineze și pe alții. Fiecăruia îi este dată o lucrare de făcut pentru Domnul. Fiecăruia din slujitorii Săi le sunt încredințate daruri sau talanți. “Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul; fiecăruia după puterea lui.” (Matei 25, 15.) Fiecare slujitor are o parte de credit pentru care este răspunzător și diferitele credite sunt proporționale după diferitele capacități. În repartizarea darurilor Sale, Dumnezeu n-a lucrat cu părtinire. El a împărțit talanții conform cu puterile cunoscute ale slujitorilor Lui, și El așteaptă venit corespunzător.
-282-
În experiența ta mai timpurie, Dumnezeu ți-a făcut parte de talente de influență, dar nu ți-a dat talente în bani, și de aceea n-a așteptat de la tine, în sărăcia ta, să dai ceea ce nu aveai. Ca și văduva, ai dat ce-ai putut, deși dacă ai fi avut în vedere împrejurările, te-ai fi putut socoti scuzată de a face chiar și atât cât ai făcut. În boala ta, Dumnezeu n-a solicitat de la tine acea energie activă de care te-a deposedat boala. Deși ai fost limitată în influența și mijloacele tale, totuși Dumnezeu a acceptat eforturile tale de a face bine și de a înainta cauza Sa în conformitate cu ceea ce aveai, nu conform cu ceea ce nu aveai. Domnul nu disprețuiește nici cel mai smerit dar, dăruit cu bunăvoință și sinceritate.
Tu ai un temperament înflăcărat. Zelul pentru o cauză bună este vrednic de laudă. În încercările și încurcăturile tale de mai înainte, ai obținut o experiență care a fost în avantajul altora. Tu erai zeloasă în serviciul lui Dumnezeu. Îți plăcea să aduci dovezile poziției tale celor care nu credeau adevărul prezent. Puteai să vorbești cu certitudine pentru că aceste lucruri erau o realitate pentru tine. Adevărul era o parte din ființa ta, și cei care au ascultat la apelurile tale serioase nu aveau nici o îndoială cu privire la onestitatea ta, ci erau convinși că lucrurile acelea erau așa.
-283-
Prin providența lui Dumnezeu, influența ta a fost extinsă și, ca adaus la aceasta, Dumnezeu a găsit potrivit să te încerce, dându-ți talanți sub formă de mijloace. Prin aceasta, ai fost pusă să ai o responsabilitate dublă. Când situația ta a început să se îmbunătățească, ai spus: “De îndată ce voi putea obține o casă, o voi dărui pentru cauza lui Dumnezeu.” Dar când ai avut o casă, ai văzut atât de multe îmbunătățiri de făcut spre a avea totul convenabil și plăcut în jurul tău, încât L-ai uitat pe Domnul și drepturile Lui asupra ta, și ai fost mai puțin înclinată să ajuți cauza lui Dumnezeu decât în zilele sărăciei și suferințelor tale.
Căutai prietenie cu lumea, despărțindu-te din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Ai uitat îndemnul lui Hristos: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (Luca 21, 34; 1 Corinteni 10, 12.)
În viața creștină sunt trei devize, de care trebuie să ținem seamă, dacă vrem ca Satana să nu ne atace pe furiș, și anume: “Veghează, roagă-te și lucrează.” În afară de aceasta, rugăciunea și vegherea sunt necesare pentru înaintarea în viața spirituală. Niciodată n-a fost în viața ta un timp mai important decât cel prezent. Singura ta siguranță este aceea de a trăi ca un veghetor. Veghează și roagă-te mereu. O, ce mijloc de apărare împotriva cedării la ispită și a căderii în cursele lumii! Cât de zeloasă ar fi trebuit să fii la lucru în cei câțiva ani trecuți, când influența ta era întinsă.
Iubită soră, lauda oamenilor și lingușirea curentă din lume au avut o mai mare influență asupra ta decât ți-ai dat seama. Nu ți-ai îmbunătățit talentele, punându-le la schimbători. Din fire, tu ești afectuoasă și generoasă. Aceste trăsături de caracter au fost exercitate într-o oarecare măsură, dar nu atât de mult cât pretindea Dumnezeu. Numai posedarea acestor excelente daruri nu este suficientă; Dumnezeu solicită ca ele să fie puse la lucru mereu; pentru, că prin ele, El îi binecuvântează pe cei care trebuie să fie ajutați și Își duce mai departe lucrarea pentru mântuirea omului.