Natura înșelătoare a bogățiilor
Iubită soră M,
Când Domnul mi-a arătat cazul tău, am fost dusă înapoi cu mulți ani în urmă, când ai devenit o credincioasă, în apropiata revenire a lui Hristos.
Soțul tău era un bărbat afectuos, cu înclinații nobile; dar el s-a încrezut în propria lui putere, care era slăbiciune. El nu simțea nevoia de a face din Dumnezeu tăria lui. Băuturile alcoolice i-au amorțit creierul și în cele din urmă, i-au paralizat puterile superioare ale minții. și-a sacrificat maturitatea evlavioasă spre a-și satisface setea după băuturi alcoolice.
Tu ai suferit împotrivire și abuz, dar Dumnezeu a fost izvorul tăriei tale. Cât timp te-ai încrezut în El, El te-a sprijinit și n-a fost îngăduit să fii copleșită de toate necazurile tale. Cât de adesea te-au întărit îngerii cerești când erai descurajată, prezentând minții tale minunate texte din Scriptură, care vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu, nelipsită niciodată, și care sunt dovada că bunătatea Lui nu se schimbă.
-269-
Sufletul tău s-a încrezut în Dumnezeu. Mâncarea și băutura ta erau să faci voia Tatălui tău din cer. Uneori, aveai o încredere fermă în făgăduințele lui Dumnezeu, iar apoi, din nou, credința ta avea să fie încercată la maximum. Comportarea lui Dumnezeu părea misterioasă, totuși, cea mai mare parte din timp ai avut dovada că El privea asupra suferinței tale și că n-avea să îngăduie ca poverile tale să fie mai mari decât puteai să le porți.
Domnul a văzut că aveai nevoie de o destoinicie pentru cereasca Lui Împărăție. El nu te-a lăsat în cuptor pentru ca focul suferinței să te consume. În calitate de rafinator și purificator de argint, El Își va păstra privirea asupra ta, supraveghind procesul de purificare, până ce va discerne chipul Său reflectat în tine. Deși ai simțit adesea flacăra încinsă a suferinței asupra ta, și uneori credeai că are să te mistuie, totuși, bunătatea lui Dumnezeu a fost tot atât de mare față de tine în acest timp, ca și atunci când erai liberă în spirit și triumfătoare în El. Cuptorul era pentru a purifica și curăți și nu pentru a consuma și nimici.
Te-au văzut luptându-te cu sărăcia, căutând să te susții pe tine și pe copiii tăi. De multe ori, nu știai ce să faci; viitorul arăta întunecos și nesigur. În necazul tău, ai strigat către Domnul și El te-a mângâiat și te-a ajutat, iar în jurul tău, au strălucit raze de lumină, pline de speranță. Cât de prețios a fost Dumnezeu pentru tine în astfel de vremuri! Cât de plăcută a fost iubirea Lui mângâietoare! Simțeai că aveai o comoară prețioasă venită din cer. Ce mângâiere trebuie să fi simțit că poți să-L chemi ca Tată al tău!
Cazul tău a fost, în realitate, mai rău decât dacă ai fi fost văduvă. Inima ți-a fost rănită de cursele întinse de soțul tău, dar persecutările, amenințările și violența lui, nu te-au făcut să te încrezi în propria ta înțelepciune și să-L uiți pe Dumnezeu. Departe de aceasta, ți-ai simțit, în mod apreciabil, slăbiciunea și că erai incapabilă să-ți porți poverile.
-270-
În slăbiciunea de care îți dădeai seama, ai fost ușurată, aducând poverile tale grele la Isus, marele Purtător de poveri. Cât de mult te-a înveselit fiecare rază de lumină a prezenței Lui și cât de puternică te-ai simțit în tăria Lui! Când furtuna persecuției și a cruzimii a izbucnit, nu ai fost doborâtă; ci, în acele vremuri de necaz, ți-ai dat bine seama de puterea, calmul și pacea, care au fost o minune pentru tine.
Când acuzații injurioase și reproșuri mai crude decât săgețile și sulițele s-au abătut asupra ta, influența Duhului lui Dumnezeu asupra inimii tale te-a făcut să vorbești calm și nepătimaș. Nu-ți era în fire să faci acest lucru. Acesta era rodul Duhului lui Dumnezeu. Acesta a fost harul lui Dumnezeu care ți-a întărit credința în mijlocul tuturor amărăciunilor de speranță amânată. Harul te-a întărit pentru luptă și suferință și te-a făcut biruitoare. Harul te-a învățat să te rogi, să iubești și să te încrezi în ciuda anturajului tău nefavorabil. Când ai înțeles de repetate ori că rugăciunile tale au primit răspuns într-un fel deosebit, n-ai socotit că acesta s-a datorat vreunui merit al tău, ci datorită marii tale nevoi. Necesitatea ta a fost ocazia lui Dumnezeu. În acele zile de necaz, viața ta trebuia să se încreadă în Dumnezeu. și manifestările Lui de eliberare specială, când erai în cele mai grele situații, erau ca oazele din deșert pentru călătorul slab și obosit.
Domnul nu te-a lăsat să pieri. El a ridicat adesea prieteni să te ajute când te așteptai cel mai puțin. Îngerii lui Dumnezeu ți-au slujit când te-au condus pas cu pas pe calea accidentată. Erai apărată de sărăcie, dar aceasta era cea mai mică dintre dificultățile cu care aveai de luptat. Când nu și-a exercitat puterea, ai simțit că paharul pe care trebuia să-l bei era într-adevăr mai amar; și când S-a înjosit să urmeze pe calea păcatului, și tu ai fost batjocorită și insultată în propria ta casă, a creat între El și tine o prăpastie care nu putea fi trecută niciodată. Atunci, în dureroasa și profunda ta întristare și în încurcătură, Domnul ți-a ridicat prieteni. El nu te-a lăsat singură, ci tăria Lui a fost împărtășită și ai putut să spui: “Domnul este ajutorul meu.”
-271-
În toate necazurile tale, care niciodată n-au fost cunoscute pe deplin de alții, ai avut un Prieten sigur, care a spus: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 20.) Cât a fost pe pământ, El era întotdeauna mișcat de nenorocirea omului. Deși acum este înălțat la Tatăl Său, și este adorat de îngeri, care ascultă grabnic de poruncile Sale, inima Lui, care a iubit, a avut milă și a simpatizat, nu s-a schimbat. Ea mai rămâne încă o inimă afectuoasă, neschimbătoare. Același Isus a cunoscut toate necazurile tale și nu te-a lăsat să lupți singură cu ispitele, să duci bătălia cu cel rău, și, în final, să fii zdrobită de poveri și durere. Prin îngerii Săi, El ți-a șoptit: “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Geneza 26, 24; Apocalipsa 1, 18.) Eu cunosc durerile tale; Eu le-am îndurat. Sunt familiarizat cu luptele tale; Eu le-am experimentat. Cunosc ispitirile tale. Eu am avut de luptat cu ele. Am văzut lacrimile tale. Am plâns și Eu. Speranțele tale sunt zdrobite; dar lasă ca ochiul credinței să fie ridicat să străbată perdeaua și ancorează-ți acolo speranțele. Asigurarea veșnică este că ai “Un Prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” (Proverbe 18, 24.)
O, iubita mea soră, dacă ai putea numai să vezi, cum am văzut eu, căile și lucrările lui Dumnezeu, manifestate toate prin încurcăturile și necazurile din prima parte a experienței tale, când erai apăsată de sărăcie, nu L-ai putut uita niciodată, ci iubirea și zelul tău ar crește spre a promova neobosita Sa slavă.
Ca urmare a suferințelor și necazurilor tale speciale, sănătatea ta a slăbit. Prietenii cauzei lui Dumnezeu au fost doar câțiva, și mulți dintre ei erau săraci; și tu puteai să vezi doar puțină speranță la dreapta sau la stânga. Priveai la copiii tăi și la situația ta lipsită și neajutorată, și inima ta era gata să leșine. În acest timp, prin influența adventiștilor, care s-au unit cu tremurătorii, și în care aveai încredere, pentru că ei fuseseră prietenii tăi în timp de nevoie, ai fost convinsă să mergi la acea sectă, pentru un timp. Dar îngerii lui Dumnezeu nu te-au părăsit. Ei ți-au slujit și au fost ca un zid de foc în jurul tău. În mod deosebit, îngerii cei sfinți te-au ocrotit de influențele înșelătoare, care predomină la acei oameni. Tremurătorii au crezut că tu îți vei uni interesul cu al lor; și că, dacă te vor putea convinge să devii unul dintre membrii lor, vei fi un mare ajutor pentru cauza lor, pentru că tu vei fi o membră înflăcărată a grupării lor. Ei ți-ar fi dat o poziție înaltă în mijlocul lor. Unii dintre tremurători au primit manifestări spiritiste, care le-au spus că erai plănuită de Dumnezeu să fii o membră de frunte în gruparea lor, dar că nu trebuie să fii constrânsă, că amabilitatea avea să aibă o influență puternică acolo unde forța sau constrângerea ar fi dat naștere la un eșec al speranțelor lor.
-272-
Hipnotismul era practicat la ei într-o manieră puternică. Prin puterea aceasta, lor le plăcea să creadă că vei fi adusă să vezi lucrurile în aceeași lumină în care le văd ei. Tu nu-ți dădeai seama de toate artificiile și înșelăciunea, folosite spre a-și atinge scopul. Domnul te-a apărat. Se părea că în jurul tău era un cerc de lumină, care provenea de la îngerii slujitori, așa că întunericul care exista în jurul tău n-a întunecat cercul de lumină. Domnul ți-a deschis calea să părăsești acea comunitate înșelată și ai lăsat nevătămate principiile credinței tale, tot așa de curate ca și atunci când ai mers în mijlocul lor.
Brațul tău bolnav a fost o mare suferință. Ai încercat în dreapta și-n stânga după ajutor. Ai consimțit să lași o femeie să-și încerce asupra ta iscusința cu care se fălea. Femeia aceasta era un agent special al lui Satana. Prin experiențele ei, aproape că ți-ai pierdut viața. Otrava introdusă în organismul tău era suficientă să omoare o persoană cu cea mai robustă constituție. Aici, Dumnezeu a intervenit din nou, altfel viața ta ar fi fost sacrificată.