Severitate în conducerea familiei
Frate L,
În iunie trecut, mi-a fost arătat că în fața ta se află o lucrare de corectare a căilor tale. Tu nu te vezi. Viața ta a fost o greșeală. Nu urmezi o cale înțeleaptă și îngăduitoare în familia ta. Ești sever. Dacă continui să mergi pe calea pe care ai urmat, zilele soției tale vor fi scurtate, și copiii tăi se vor teme, dar nu te vor iubi. Socotești că umblarea ta este după înțelepciune creștină, și în privința aceasta te înșeli.
Ai vederi speciale cu privire la conducerea familiei. Tu practici o putere independentă și arbitrară, care nu permite nici o libertate de voință împrejurul tău. Te socotești capabil să fii capul familiei tale și presupui că este suficient capul tău spre a-l pune în mișcare pe fiecare membru, așa cum este acționată o mașină de mâinile unui muncitor. Dictezi și îți asumi autoritate. Aceasta nu-i place cerului și îi întristează pe îngerii milostivitori. Te-ai comportat în familia ta ca și cum tu singur ai fi fost capabil de conducere independentă. Te supără faptul ca soția ta îndrăznește să se opună părerii tale sau să pună la îndoială hotărârile tale.
După îndelungată și multă suferință din partea ei, și stând cu răbdare la dispoziția capriciilor tale, ea s-a revoltat împotriva autorității nedrepte, a devenit nervoasă și înfuriată și a arătat dispreț față de felul tău de a fi. Tu ai provocat cele mai multe dintre manifestările ei și ai învinuit-o pe ea de păcat și că e condusă de duhul diavolului, când, de fapt, tu erai singurul vinovat. Tu ai dus-o la disperare și după aceea i-ai reproșat ei acest lucru. Cât de ușor ar fi fost să-i faci viața veselă și plăcută. Dar viața ei a fost contrariul.
-254-
Ai fost mai degrabă delăsător. N-ai avut ambiția să-ți pui în practică puterea dată de Domnul. Acesta este capitalul tău. O folosire judicioasă a puterii și o stăruință în deprinderi harnice te-ar fi făcut în stare să dobândești mângâierile vieții. Tu ai greșit și ai crezut că mândria a fost cea care a făcut-o pe soția ta să dorească să aibă lucruri mai confortabile în jurul ei. I s-au pus restricții și ai tratat-o cu strictețe. Ea are nevoie de o dietă mai bogată, de o cantitate mai mare de hrană pe masă; și, în casa ei, are nevoie de lucruri atât de confortabile și de convenabile cât le poți face tu să fie, lucruri care să-i facă munca cât mai ușoară posibil. Dar tu ai văzut problema dintr-un punct de vedere greșit. Ai crezut că aproape tot ce putea fi mâncat era destul de bun, dacă se putea trăi și dacă păstra puterea. Ai insistat asupra necesității de hrană sărăcăcioasă pentru soția ta. Dar organismul ei nu poate produce sânge și țesuturi sănătoase cu dieta sărăcăcioasă, pe care i-o oferi tu. Unele persoane nu se pot întreține cu aceeași hrană care altora le poate face bine, chiar dacă este preparată în același fel.
Tu ești în pericolul de a deveni un extremist. Organismul tău poate transforma o alimentație foarte slabă și sărăcăcioasă în sânge bun. Organismul tău este sănătos. Dar soția ta are nevoie de o alimentație mai aleasă. Dacă o lași să mănânce aceeași hrană pe care organismul tău ar putea să o transforme în sânge bun, organismul ei nu va putea face la fel. Ei îi lipsește vitalitatea și are nevoie de o bogată alimentație întăritoare. Ar trebui să aibă o bună provizie de fructe și să nu fie limitată la aceleași lucruri zi de zi. Ea are o slabă putere de viață. Este bolnăvicioasă și nevoile organismului ei sunt mult diferite de cele ale unei persoane sănătoase.
Frate L., ai o demnitate considerabilă, dar ai câștigat tu această demnitate prin merit? O, Nu! Tu ți-ai atribuit-o. ți-a plăcut comoditatea. Tu și munca grea nu v-ați împăcat. Dacă n-ai fi fost leneș la treabă, ai fi putut avea mult din confortul vieții de care acum nu poți dispune. Tu ai nedreptățit-o pe soția ta și pe copiii tăi prin deprinderile tale indolente. Ceasuri întregi, care ar fi trebuit să fie ocupate cu muncă serioasă, au fost irosite prin discuție și lectură, și spre comoditatea ta.
-255-
Ești tot atât de răspunzător de capitalul tăriei tale ca și omul bogat pentru bogățiile lui. Ambii sunteți ispravnici. Fiecăruia i s-a încredințat o lucrare. Nu trebuie să abuzezi de puterea ta, ci s-o folosești spre a dobândi ceea ce este necesar, ca să poți răspunde lipsurilor familiei tale și prin care să-I restitui lui Dumnezeu ce-i al Lui, ajutând astfel cauza adevărului prezent. Tu ai fost conștient de existența mândriei, a înfățișării și a vanității din _____ și te-ai hotărât ca exemplul tău să nu încurajeze această mândrie și extravaganță. În efortul tău de a face acest lucru, păcatul tău a fost tot atât de mare?
Tu ai greșit în mare măsură și în experiența ta religioasă. Ai stat deoparte ca un observator, ca un spectator, urmărind deficiențele și greșelile altora și întărindu-te pe tine, pentru că vezi greșeli în ei. Erai atent și cinstit la treabă, și, când ai văzut în privința aceasta o slăbire la alții, care făceau mare mărturisire de credință, tu puneai în contrast greșeala lor cu principiile tale, referitoare la comportament, și ziceai în inima ta: “Eu sunt mai bun decât ei”, când în același timp tu ai stat departe de biserică, urmărind și găsind greșeli, și nefăcând nimic spre a veni în ajutorul Domnului, ca să se îndrepte răul. Tu ai un etalon cu care i-ai măsurat pe alții. Dacă ei nu reușeau să corespundă ideii tale, nu simpatizai cu ei și aveai un simțământ de mulțumire de sine.
Ai fost exigent în experiența ta religioasă. Dacă Dumnezeu te-ar trata pe tine cum i-ai tratat tu pe cei pe care îi presupuneai greșiți în biserică, și cum ți-ai tratat familia, situația ta ar fi într-adevăr o situație rea. Dar un Dumnezeu milos, care este de-o îndurare iubitoare, a cărui iubire amabilă nu se schimbă, te iartă, și nu te înlătură, nici nu te exclude pentru abaterile tale, pentru numeroasele tale erori și alunecări. O, nu! El încă te mai iubește. Ai luat, într-adevăr, în considerație faptul că “cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura?” Tu ai văzut mândrie, vanitate și un spirit iubitor de lume la unii care mărturisesc a fi creștini în _____. Acesta este un mare rău și, pentru că spiritul acesta este îngăduit, îngerii sunt întristați. Cei care urmează pilda celor neconsacrați exercită o influență de depărtare de la Hristos, și își adună pe îmbrăcă lor sângele sufletelor. Dacă continuă pe aceeași cale își vor pierde sufletele și vor cunoaște într-o zi ce înseamnă să simți greutatea teribilă a altor suflete care au fost duse pe un drum greșit, prin neconsacrarea lor, în timp ce mărturiseau că sunt conduși de principii religioase.
-256-
Ai motive întemeiate să fii întristat din cauza mândriei și a lipsei de simplitate la cei care mărturisesc lucruri mai bune. Dar tu i-ai urmărit pe alții, ai discutat despre erorile și greșelile lor, și ai neglijat sufletul. Tu nu răspunzi pentru nici unul dintre păcatele fraților tăi, afară numai dacă exemplul tău i-a făcut să se poticnească, a făcut ca pașii lor să se abată de la calea cea strâmtă. Tu ai în fața ta o lucrare mare și solemnă: să te stăpânești și să te supui, să devii blând și smerit cu inima, să te autoeduci, să fii delicat, milos în familia ta și să posezi acea noblețe de spirit și adevărată generozitate de suflet, care disprețuiește tot ce seamănă a zgârcenie.
Ai socotit că s-a lucrat prea mult la casa de rugăciune și ai atras atenția asupra cheltuielilor de care nu era nevoie. Este inutil să ai aceste scrupule deosebite. Nu este nimic în acea casă care să fie pregătit cu prea multă grijă, îndemânare sau . Lucrarea nu-i nicidecum fină. Aranjamentul nu este extravagant. Au în vedere pentru cine a fost clădită cei care sunt gata să se plângă de această casă de rugăciune? Ea a fost făcută să fie în mod deosebit casa lui Dumnezeu; spre a fi consacrată Lui; spre a fi un loc unde să se adune poporul spre a se întâlni cu Dumnezeu. Mulți acționează ca și când Creatorul cerului și al pământului, care a făcut tot ce este plăcut și frumos în lumea noastră, ar fi mulțumit să vadă o casă construită pentru El, fără ordine sau frumusețe. Unii clădesc case mari și confortabile pentru ei, dar nu-și pot îngădui să cheltuiască mult pentru o casă pe care urmează s-o dedice lui Dumnezeu. Fiecare ban din mâna lor este al Domnului. El i-a împrumutat pentru puțin timp spre a fi folosiți pentru slava Sa; totuși, ei dau aceste mijloace pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ca și când fiecare dolar cheltuit astfel ar fi complet pierdut.