Faptele voastre mărturisesc că sunteți străini față de Hristos. “Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească, căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3, 11-18.)
Aici sunt enumerate roadele care scot în evidență dovezile că cel ce umblă în puterea vieții a suferit o schimbare — o schimbare așa de evidentă, ca și când ar fi reprezentată prin moarte. De la o viață activă, la moarte! Dacă această transformare n-a fost experimentată de voi, nu stați liniștite. Căutați pe Domnul cu toată inima. Faceți din aceasta cea mai importantă preocupare a vieții voastre.
-179-
Voi aveți de dat socoteală pentru binele pe care l-ați fi putut face în timpul vieții voastre, dacă ați fi fost în poziția pe care Dumnezeu o cerea de la voi să fiți și pentru care El a luat ample măsuri, ca voi să o puteți ocupa. Dar voi n-ați ajuns să-L slăviți pe Dumnezeu pe pământ și să salvați sufletele din jurul vostru, pentru că nu v-ați folosit de acel mare har, putere, înțelepciune și cunoștință, pe care le-a procurat Hristos pentru voi. Voi ați cunoscut voia Sa, dar n-ați făcut-o. Va trebui să aibă loc cea mai vădită reformă în voi amândouă, altfel niciodată nu veți auzi din partea lui Isus: “Bine, rob bun și credincios.” (Matei 25, 21.)
În seara de 12 iunie, după citirea celor anterioare pentru comunitate, mi s-a arătat că, în timp ce voi sunteți nepăsătoare, mândre, egoiste și indiferente spre a salva suflete, moartea își face lucrarea ei. Unul după altul, semenii vă părăsesc și trec în mormânt. Care a fost influența voastră asupra celor care se adunau la întâlnirile voastre sociale? Ce s-a spus sau ce s-a făcut spre a conduce sufletele le Hristos? V-ați făcut toată datoria la timp și ne la timp? Sunteți voi gata să vă întâlniți, la bara de judecată a lui Dumnezeu, cu cei cu care v-ați întâlnit la adunările voastre sociale, mai ales cu acea grupă care s-a aflat sub influența voastră și ai cărei membrii, au decedat fără Hristos? Sunteți pregătite să spuneți că rochiile voastre sunt curate de sângele lor? Am să amintesc un singur caz, acela al lui Q. Oare nu va cădea asupra voastră nici un reproș din partea ei, asupra voastră care ați fost înconjurate de bune influențe în cămin, care ați avut fiecare ocazie favorabilă să dezvoltați caractere creștine bune, dar care n-ați simțit povara pentru suflete? Ați nutrit mândrie, vanitate și iubire de plăceri, și v-ați făcut partea spre ocara mărturisirii voastre de credință, și ați condus acest suflet sărman, care fusese azvârlit și lovit de Satana, să se îndoiască de realitatea adevărului și de autenticitatea religiei creștine.
-180-
Conversația voastră ușuratică și a celorlalți tineri era dezgustătoare. N-a fost nimic nobil și înălțător în turnura luată de mintea voastră. A fost vorbărie obișnuită, clevetire, râs stupid și fără rost, bătaie de joc și glume. Îngerii au înregistrat scenele pe care le-ați făcut de mai multe ori. Deoarece cele mai solemne apeluri v-au fost făcute vouă și ați fost mustrate și avertizate, voi sunteți mai vinovate decât ceilalți tineri. Ați avut o experiență mai îndelungată și o mai mare cunoaștere a adevărului. Ați locuit cel mai mult timp la _____. Ați fost printre cei dintâi în a mărturisi că credeți adevărul și că sunteți urmașe ale lui Hristos, și cursul vanității și al mândriei voastre a făcut mai mult decât oricăror altora spre a forma experiența tinerilor din acel loc. Pe cei care au fost convertiți la adevăr, voi i-ați luat de mână, cum s-ar zice, și i-ați unit cu lumea.
Mare vină apasă asupra voastră și asupra părinților voștri, care v-au măgulit mândria și nebunia. Ei au simpatizat cu voi când erați mustrate și v-au dat să înțelegeți că aceasta era nepotrivit. Tu, soră O., te-ai crezut frumoasă. Părinții tăi te-au flatat. Tu ai căutat să faci cunoștință cu necredincioșii. În afară de mărturisirea ta de credință, acțiunile tale au fost nepotrivite unei fete cu bun simț, modeste. Dar având în vedere mărturisirea ta, de a fi o urmașă a blândului și smeritului Isus, tu ai făcut de ocară mărturisirea ta. O, sora mea, nu te-ai gândit că acei vânzători n-au putut să vadă prin aparența înșelătoare în care te-ai înfășurat? Ai crezut că ei au fost așa de captivați de înfățișarea ta plăcută, încât n-au putut să vadă dedesubtul suprafeței și să citească adevăratul caracter superficial? Când ți-ai pus pe cap podoaba luată cu împrumut din magazinul sorei R, și apoi te-ai expus ca la expoziție în fața acelor funcționari, ai crezut că aceasta n-a fost sesizat? Ai uitat că îngerii lui Dumnezeu erau de față și că privirea lor curată citea gândurile tale, intențiile și scopurile inimii, și că luau cunoștință de fiecare faptă, descriind în mod amănunțit adevăratul tău caracter frivol? În timp ce erai absorbită de mica ta discuție cu funcționarul de care erai fascinată, pentru că el îți măgulise vanitatea, dacă ai fi putut sta în fața unei oglinzi, ai fi putut vedea gesturile și șoptirile celor care te observau și râdeau, pentru că prezentai un spectacol atât de nebunesc. Tu aduceai și o pată asupra cauzei adevărului. Dacă ai fi putut intra în acel magazin neobservată, la scurt timp după ce-ai ieșit, și ai fi auzit conversația, rămânând atât de mult cât avea să-ți îngăduie buna cuviință, ai fi învățat unele lucruri la care nu te-ai fi gândit niciodată mai înainte. Ai fi fost rănită și umilită să afli cum erai văzută chiar de vânzătorii cei ușuratici. Chiar și cel care te-a măgulit s-a alăturat râsului și bătăii de joc a tovarășilor lui, privind umblarea ta amăgitoare.
-181-
Tu ai fi putut avea o influență bună în _____ și ai fi putut să-L onorezi pe Răscumpărătorul tău. În loc de aceasta, ai ajuns în gura vânzătorilor și adolescenților lingușitori. Această umblare nepotrivită a fost observată de foarte mulți, și cei care au observat aceste inconsecvențe, chiar dacă puteau să fie necredincioși și-și exprimau respectul față de tine, în inima lor te disprețuiau. Urmezi pe urmele lui S. și, dacă părinții tăi nu se trezesc și nu deschid ochii să-și vadă nebunia, ei se vor împărtăși de vinovăția ta. Păcatul este asupra lor și asupra surorilor tale pentru calea pe care au apucat, de a hrăni mândria și a-ți măguli orgoliul. Dacă tu și surorile tale ați fi mântuite, toate ați simți situația periculoasă a celor nemântuiți. Dacă nu are loc o mare schimbare în voi, va veni ziua, când veți auzi de pe multe buze spunându-se: “Eu m-am alăturat acestor creștine, totuși, ele niciodată nu mi-au spus despre pericolul în care mă aflam. Ele nu m-au avertizat niciodată. Eu mă gândeam că, dacă aș fi fost în pericol de a fi pierdută, ele n-aveau să aibă odihnă nici zi, nici noapte, fără să mă trezească să-mi văd starea pierdută. Acum sunt pierdută. Dacă aș fi fost în locul lor, și aș fi văzut pe cineva într-o stare asemănătoare, eu n-aș fi avut odihnă până când nu le-aș fi făcut să simtă starea lor și le-aș fi îndrumat numai către Acela care le poate mântui.” Voi erați bune și plăcute slujitoare ale lui Satana, în timp ce mărturiseați a fi slujitoarele lui Hristos.
-182-
Soră O., tu ai fost atât de înflăcărată de aprecierea pe care o aveai despre tine, încât nu aveai nici o bănuială despre evaluarea pe care observatorii au făcut-o asupra superficialității caracterului tău. Ei te socotesc o cochetă și îți meriți, pe drept cuvânt, reputația. Ar fi fost mult mai convenabil pentru tine să fi ținut seamă de îndemnul apostolului: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară , ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3, 3.4.)
Părinții voștri au greșit mult în educarea copiilor. Ei le-au îngăduit să fie liberați de poverile pe care era foarte important pentru ei să le poarte. Pentru că au ales să-și placă lor înșiși, li s-a permis să stea în pat, pierzând prin moțăială cele mai dulci și plăcute ceasuri ale dimineții, în timp ce părinții lor îngăduitori erau sculați, și se trudeau cu poverile vieții. Copiii aceștia n-au învățat să reziste înclinațiilor lor, să lupte împotriva dorințelor lor; ei n-au învățat să îndure greutățile. În mare măsură, ei au fost scutiți de poverile căminului, și aceasta a fost spre paguba lor. Ei n-au fost învățați niciodată să acționeze cu lepădare sau sacrificiu de sine. Niciodată ei n-aveau să se supună spre a pune în practică o sarcină care nu le era pe gust. Educația lor este deficitară în mare măsură. Totuși, mândria — mândrie vanitoasă, lăudăroasă — umple inimile lor. Sora O. s-a socotit pe sine superioară asociatelor ei și consideră că ele nu meritau multă atenție și curtoazie din partea ei. Mai avea și o voință încăpățânată, de a face ce-i place, indiferent de dorințele, avantajele și nevoile altora. Temperamentul ei este unul nefericit, care, dacă nu este întru totul biruit, va pricinui multă umbră, întunecând-i drumul ei și amărând viața celor mai buni prieteni ai ei.