V-ați îndreptat privirea la ceea ce ați dat diferitelor întreprinderi și vi se pare mult. Dar, dacă ați fi făcut mult mai mult, dacă v-ați fi deschis inimile, și mâinile voastre ar fi fost pentru cauza lui Dumnezeu și pentru cei săraci, v-ați fi făcut mai mult decât datoria și ați fi fost cu mult mai fericiți. Domnul vă cheamă să vă aduceți darul la altar și să nu-l țineți numai la îndemână, ci să-l puneți pe altar. Altarul sfințește darul când este pus pe el, și nu înainte.
Voi nu sunteți atât de despărțiți de lume cât cere Dumnezeu să fiți; nu vedeți și nu vă dați seama de pericolul în care vă aflați. Sunteți induși în eroare prin iubirea de lume. Amândoi aveți nevoie de o sorbitură mai adâncă din Fântâna adevărului. Dacă nu vă veți afla într-o situație diferită, de unde să-L puteți onora pe Dumnezeu cu influența și averea voastră, blestemul Lui va rămâne asupra voastră. Puteți aduna, dar El va risipi. În loc ca sănătatea voastră să apară repede, veți ajunge ca o ramură ofilită. Domnul cheamă lucrători — bărbați care pot și vor să caute salvarea sufletelor și să sacrifice orice, ca să poată fi salvați. Nimeni nu poate face aceste lucruri pentru voi; darurile altora, oricât de generoase ar fi, nu le pot înlocui pe ale voastre. Ceea ce trebuie să faceți este să vă predați lui Dumnezeu, ceea ce nimeni nu o poate face pentru voi. Numai puterea Duhului este cea care, lucrând prin credință puternică, vă poate face în stare să rezistați cu succes multelor capcane puse de Satana pentru picioarele voastre. Cuvintele și exemplul Răscumpărătorului vor fi lumină și putere pentru inimile voastre. Dacă Îl urmați și vă încredeți în El, El nu vă va lăsa să pieriți. Voi vă temeți prea mult de neplăcerea celor care nu-L iubesc și nu-I servesc lui Dumnezeu. De ce să doriți să păstrați prietenia vrăjmașilor Domnului vostru sau să fiți influențați de părerile lor? “Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu.” (Iacov 4, 4.) Dacă inima ar fi în regulă, ar fi o mult mai hotărâtă despărțire de lume.
-168-
Domnul ar fi făcut o mare și bună lucrare în aceste locuri, în primăvara trecută, dacă toți ar fi simțit nevoia acestei lucrări și ar fi venit în ajutorul Domnului. N-a fost unitate de acțiune. Nu toți au simțit necesitatea lucrării și nu s-au angajat cu toată inima în ea. N-a fost o predare a tuturor înaintea lui Dumnezeu. Voi mi-ați fost arătați ca fiind tulburați și încurcați, adunându-vă asupra voastră un nor de întunecime. Erați îndoielnici și nu vă găseați în poziția de a primi putere pentru voi înșivă și nici de-a o împărți altora. Acesta este un timp solemn și înfricoșat. Acum nu este timpul de a îndrăgi idoli, nici un loc pentru înțelegere cu Belial sau prietenie cu lumea. Aceia pe care îi acceptă Dumnezeu și îi sfințește pentru Sine sunt chemați să fie harnici și credincioși în slujba Sa, fiind puși deoparte și consacrați pentru El. Nu o formă de evlavie, și nici numele trecut în registrul comunității sunt cele care constituie o “piatră vie” în clădirea spirituală. Să fii reînnoit în cunoștință și sfințenie adevărată, fiind răstignit față de lume și făcut viu în Hristos, aceasta este ceea ce unește sufletul cu Dumnezeu. Urmașii lui Hristos au un țel conducător în vedere și o mare lucrare: salvarea semenilor lor. Oricare alt interes trebuie să fie mai prejos față de acesta; acesta trebuie să angajeze cel mai serios și mai profund interes.
Dumnezeu cere mai întâi inima, simțămintele. El cere urmașilor Lui să-L iubească și să-I slujească cu toată inima, cu tot sufletul lor și cu toată puterea lor.
-169-
Poruncile și harul Lui sunt adaptate nevoilor noastre, și, fără ele, nu putem fi mântuiți, orice am putea noi să facem. El cere ascultare acceptată. Dăruirea de bunuri, sau orice slujire, nu va fi acceptată, fără dăruirea inimii. Voința, trebuie adusă la supunere. Dumnezeu cere de la voi o consacrare mai mare față de El, și o mai mare despărțire de spiritul și influența lumii.
“Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 9.) Hristos v-a chemat să fiți urmașii Lui, să imitați viața Lui, de sacrificiu și de lepădare de sine, să fiți interesați de marea lucrare de răscumpărare a neamului omenesc căzut. Voi nu aveți un simțământ just al lucrării pe care vă cere s-o aduceți la îndeplinire. Hristos este exemplul vostru. Ceea ce vă lipsește, este iubirea. Principiul acesta curat și sfânt deosebește caracterul și purtarea creștinilor de cei lumești. Iubirea divină are o influență puternică, purificatoare. Ea se află numai în inimile reînnoite, și curge în mod natural spre semenii lor.
“Să vă iubiți unii pe alții”, zice Mântuitorul nostru, “cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15, 12.13.) Hristos ne-a dat o pildă de iubire curată și dezinteresată. În această privință, voi nu v-ați văzut lipsa și marea voastră nevoie de această realizare cerească, fără de care toate țintele voastre bune și zelul vostru, chiar dacă ar fi de natură să vă puteți da toate bunurile spre a-i hrăni pe cei săraci și trupul vostru să fie ars, nu sunt nimic. Aveți nevoie de acea iubire care este îndelung răbdătoare, nu se mânie, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Fără spiritul iubirii, nimeni nu poate fi asemenea lui Hristos. Cu acest principiu viu în suflet, nimeni nu poate fi asemenea lumii.
Puterea creștinilor este ca aceea a Domnului lor. El a înălțat stindardul și este lăsat pe seama noastră să spunem dacă vrem să ne adunăm în jurul lui sau nu. Domnul și Mântuitorul nostru și-a lăsat deoparte suveranitatea, bogățiile și slava Sa, și ne-a căutat pe noi, ca să ne poată mântui din nenorocire și să ne facă asemenea Lui. El S-a umilit și a luat firea noastră, ca să putem fi în stare să învățăm de la El, imitând viața de binefacere și lepădare de sine a Lui, urmându-L pas cu pas spre ceruri. Voi nu puteți egala Modelul; dar puteți semăna cu El și, după capacitatea voastră, să faceți la fel. “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10, 27.) O astfel de iubire trebuie să sălășluiască în inima voastră, ca să puteți fi gata să renunțați la comoara voastră și la onorurile acestei lumi, dacă prin aceasta, puteți influența un singur suflet să se angajeze în slujirea lui Hristos.
-170-
Dumnezeu vă oferă cu o mână credință — prindeți-vă de brațul Lui cel puternic — iar cu cealaltă mână vă oferă iubire — întindeți-vă mâna spre sufletele care pier. Hristos este calea, adevărul și viața. Urmați-L pe El. Nu umblați după firea pământească, ci după Duhul. Umblați așa cum a umblat El. Voia lui Dumnezeu este chiar sfințirea voastră. Lucrarea pe care o aveți de îndeplinit este să faceți voia Aceluia care vă susține viața spre slava Lui. Dacă munciți pentru voi înșivă, aceasta nu vă folosește la nimic. A munci pentru binele altora, a vă purta de grijă vouă înșivă mai puțin și a consacra mai serios totul lui Dumnezeu va fi bine primit de El, iar prin bogăția harului Său vă va fi răsplătit.
Dumnezeu nu v-a repartizat lotul de pământ numai pentru a vă îngriji de voi înșivă. Vi se cere să slujiți și să aveți grijă și de alții, și, în felul acesta, veți cunoaște acele rele din caracterul vostru, care au nevoie de corectare, și veți întări acele părți slabe, care au nevoie de întărire. Aceasta este partea de lucrare pe care trebuie s-o aducem la îndeplinire; nu cu lipsă de răbdare, cu iritare, în silă, ci binevoitor și bucuros, pentru a ajunge la desăvârșirea creștină. A îndepărta de la noi tot ceea ce nu este tocmai plăcut nu înseamnă imitarea lui Hristos.
-171-
Voi trebuie să fiți foarte geloși pentru onoarea lui Dumnezeu. Cât de precaut trebuie să umblați acum, când calea voastră nu este cum ar trebui să fie. Dacă ați putea să-i vedeți pe îngerii cei curați, cu strălucitoarea lor privire cercetătoare, concentrată asupra voastră, veghind să înregistreze cum Îl slăvește creștinul pe Învățătorul lui; sau dacă ați putea observa triumful îngerilor răi, care jubilează și rânjesc batjocoritor, când trasează fiecare cale strâmbă, și apoi citează Scriptura care este călcată, și compară viața cu această Scriptură, pe care tu pretinzi că o urmezi, dar de la care te-ai abătut, ați fi uimiți și alarmați. E nevoie de întreaga ființă pentru a deveni un creștin curajos. Oh, ce creaturi oarbe, scurte la vedere, mai suntem! Cât de puțin discernem lucrurile sfinte și cât de slab înțelegem bogățiile harului Său!
Aș dori să imprim un singur lucru asupra minții voastre. Voi aveți strânse legături cu mediumuri ale lui Satana, iar puterea și influența lor au un vădit efect asupra voastră, pentru că nu rămâneți destul de aproape de Dumnezeu, spre a vă asigura ajutorul special al îngerilor care excelează în putere. Unirea voastră cu vrăjmașii Domnului este prea puternică și nu vă dați seama că sunteți în pericolul de a suferi naufragiul credinței voastre. Dacă încurajați, în cea mai mică măsură, ispitirile lui Satana, vă așezați pe câmpul de bătaie al lui, și atunci lupta va fi îndelungată și dureroasă, înainte de a obține biruința și triumful în Numele lui Isus, care l-a învins.
Satana are mari avantaje. El posedă minunata putere intelectuală a unui înger, despre care puțini au o idee justă. Satana era conștient de puterea lui, altfel nu s-ar fi angajat în luptă cu puternicul Dumnezeu, Tatăl veșniciilor, și Prințul păcii. Satana supraveghează îndeaproape evenimentele, și când află pe cineva care are în mod special un duh de împotrivire față de adevărul lui Dumnezeu, el îi va descoperi acestuia evenimente viitoare, pentru ca să-și poată asigura mai hotărât un loc în inima lui. El, care n-a ezitat să înfrunte o luptă cu Cel care ține creațiunea în mâna Sa, are răutatea să persecute și să înșele. În timpul de față, el îi ține pe muritori în cursa lui. În timpul experienței sale de aproape șase mii de ani, el n-a pierdut nimic din istețimea și dibăcia lui. În tot acest timp, el a fost un observator atent a tot ce interesează neamul omenesc.
-172-
Pe cei care s-au împotrivit vehement adevărului lui Dumnezeu, Satana îi folosește ca mediumuri ai lui. Acestora el le va apărea în persoana și îmbrăcămintea altuia, care poate fi un prieten al mediumului. El le va întări credința, folosind cuvintele prietenului acestuia și relatând despre împrejurări care sunt pe punctul de a avea loc sau care au avut într-adevăr loc, și despre care mediumul nu știa nimic. Uneori, înainte de deces sau de accident, el dă un vis, sau, personificându-l pe un altul, conversează cu mediumul, împărtășindu-i chiar cunoștințe prin mijloacele sugestiilor. Dar aceasta este înțelepciunea de jos și nu de sus. Înțelepciunea predată de Satana este potrivnică adevărului, afară de cazul că, spre a servi scopului lui, aparent, se îmbracă cu lumina care îi înconjoară pe îngeri. La o anumită clasă de oameni, el va veni aprobând o pare din adevărul crezut de urmașii lui Hristos, în timp ce îi avertizează să respingă cealaltă parte, ca eroare fatală și periculoasă.
Satana este un muncitor maestru. Își folosește cu succes înțelepciunea lui diabolică. El este gata și în măsură să-i învețe pe cei care resping sfatul lui Dumnezeu împotriva sufletelor lor. Momeala găsită de el va servi la aducerea sufletelor în plasa lui. Ca să-și poată manifesta strânsoarea lui diabolică asupra lor, el se va îmbrăca cu orice bun posibil, făcându-se cât mai atrăgător cu putință. Toți cei care sunt prinși astfel în cursă vor descoperi cu un preț înfricoșător nebunia de a vinde cerul și nemurirea pentru o înșelăciune care este fatală în consecințele ei. Vrăjmașul nostru, diavolul, nu este lipsit de înțelepciune și putere. El umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să sfâșie. El va face “tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți.” (2 Tesaloniceni 2, 9.10.) Pentru că au respins adevărul, “Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.” (2 Tesaloniceni 2, 11.12.) Noi avem de luptat cu un vrăjmaș puternic, înșelător și unica noastră siguranță este în Cel care are să vină, care va mistui pe acest arhiînșelător cu suflarea gurii Lui, și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
-173-
Aceasta vă încredințez vouă, în temere de Dumnezeu, și vă implor să vă treziți din morți, și Hristos vă va da viață.