Iubirea adevărată
Iubirea adevărată nu este o pasiune puternică, înflăcărată și impetuoasă. Dimpotrivă, în natura ei, ea este calmă și profundă. Ea privește dincolo de înfățișarea exterioară a lucrurilor și este atrasă numai de calități. Este înțeleaptă și plină de discernământ, iar consacrarea ei este reală și statornică. Dumnezeu ne încearcă și ne pune la probă prin obișnuitele întâmplări ale vieții. Lucrurile mici sunt cele care descoperă detaliile inimii. Atențiile mici, numeroasele mici incidente și micile amabilități sunt cele care formează totalul unei vieți fericite; iar neglijarea însemnată a cuvintelor politicoase, încurajatoare, afectuoase și a micilor amabilități din viață, constituie suma nenorocirilor vieții. În cele din urmă, se va descoperi că lepădarea de sine pentru binele și fericirea celor din jurul nostru constituie o mare parte a raportului vieții din ceruri. și se va descoperi și faptul că îngrijirea eului, fără a ține seamă de binele și fericirea altora, nu scapă atenției Tatălui nostru ceresc.
-134-
Frate B., Domnul lucrează pentru tine și te va binecuvânta și întări pe calea cea dreaptă. Tu înțelegi teoria adevărului și trebuie să obții toată cunoștința pe care o poți obține despre voia și lucrarea lui Dumnezeu, ca să poți fi pregătit să ocupi o poziție de răspundere, dacă El ți-ar cere acest lucru, văzând că poți să slăvești, prin acesta, cel mai bine Numele Său. Dar mai ai de câștigat o experiență. Ești prea impulsiv, prea ușor influențat de împrejurări. Dumnezeu este gata să te întărească, să te stabilizeze, să te fixeze, dacă vei căuta serios și smerit înțelepciunea de la El, care nu greșește, și care a făgăduit că n-o vei căuta în zadar.
Învățându-i pe alții adevărul, ești în pericol de a vorbi prea tare, într-o manieră care nu ține pasul cu lipsa ta de experiență. Tu înțelegi lucrurile la prima vedere și poți vedea repede legătura dintre subiecte. Nu sunt toți alcătuiți ca tine, și nu pot face acest lucru. Nu vei fi pregătit pentru a aștepta răbdător și calm, pentru ca aceia să cântărească dovada pe care n-o pot înțelege așa de repede cum poți tu. Vei fi în pericol să-i îndemni prea mult pe alții să înțeleagă de îndată, așa cum înțelegi tu și să simtă toți zelul și nevoia de acțiune, așa cum simți tu. Dacă așteptările tale nu se realizează, vei fi în pericolul de a te descuraja și îngrijora, dorind o schimbare. Trebuie să eviți dispoziția de a critica și acuza. Păzește-te de tot ceea ce aduce a spirit denunțător. Nu este plăcerea lui Dumnezeu ca acest spirit să se manifeste la nici unul dintre slujitorii Săi cu experiență îndelungată. Este potrivit pentru tineri să dea pe față ardoare și zel, dacă sunt dăruiți cu umilință și podoabă lăuntrică, dar, când un zel necugetat și un spirit denunțător sunt manifestate de un tânăr care nu are decât puțini ani de experiență, este cel mai nepotrivit și, desigur, cel mai dezgustător. Nimic nu poate nimici influența lui atât de curând ca acest lucru. Blândețea, delicatețea, abținerea, îndelunga răbdare, a nu te lăsa ușor provocat, a suferi totul, a nădăjdui totul, a îndura totul — acestea sunt roadele care cresc în prețiosul pom la iubirii, care este de origine cerească. Dacă acest pom este hrănit, se va dovedi a fi totdeauna verde. Ramurile lui nu se vor usca, frunzele lui nu se vor ofili. El este nemuritor, veșnic, în continuu udat de roua cerească.
-135-
Iubirea este putere. Tăria intelectuală și cea morală sunt cuprinse în acest principiu, și nu pot fi despărțite de el. Puterea bogăției are tendința de a corupe și de a nimici; puterea forței este tare spre a răni; dar, superioritatea și valoarea iubirii curate constă în capacitatea ei de a face bine, nimic altceva decât bine. Orice este făcut din iubire curată, fie cât de puțin sau de neînsemnat în fața oamenilor, este întru totul roditor; pentru că Dumnezeu privește mai mult nu la cât a făcut cineva, ci cu câtă iubire a făcut. Iubirea este de la Dumnezeu. Inima neconvertită nu poate da naștere, nici să producă această plantă de origine cerească, care trăiește și înflorește numai unde stăpânește Hristos.
Iubirea nu poate trăi fără activitate, și fiecare acțiune o crește, o întărește și o extinde. Iubirea va câștiga biruința când argumentul și autoritatea sunt fără putere. Iubirea nu lucrează pentru profit sau răsplată; totuși, Dumnezeu a rânduit ca un câștig mare să fie rezultatul sigur al fiecărei lucrări făcute din iubire. Prin natura ei, ea se poate răspândi și este tăcută în lucrarea ei, totuși, tare și puternică, în scopul de a birui mari rele. Ea topește și transformă prin influența sa, va pune stăpânire pe viețile păcătoase și va umili inimile lor, când orice alte mijloace s-au dovedit fără succes. Oriunde este folosită puterea intelectului, a autorității sau a forței, este limpede că iubirea nu-i prezentă, atașamentul și voința celor la care căutăm să ajungem adoptă o poziție defensivă, de respingere, și puterea lor de rezistență este mărită. Isus a fost Prințul păcii. A venit în lume să aducă rezistența și autoritatea în subordine față de El. Putea să dispună de înțelepciune și putere, însă mijloacele folosite de El, prin care să învingă răul, au fost înțelepciunea și puterea iubirii. Nu îngădui ca ceva să te despartă de interesul tău față de actuala ta lucrare, până ce Dumnezeu va socoti potrivit să-ți dea o altă parte de lucrare, în același domeniu de activitate. Nu căuta fericirea, pentru că ea nu este niciodată de găsit, căutând-o. Vezi-ți de datoria ta. Credincioșia să marcheze toate acțiunile tale și fii îmbrăcat cu smerenie.
-136-
“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Matei 7, 12.) Urmând o astfel de cale, vor apărea, ca rod, rezultate binecuvântate. “Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” (Matei 7, 2.) Aici sunt motive puternice, care să ne constrângă să ne iubim unii pe alții cu o iubire curată și înfocată. Hristos este pilda noastră. El a căutat să facă bine. A trăit ca să-i binecuvânteze pe alții. Iubește toate acțiunile Lui înfrumusețate și înnobilate. Ni se poruncește să ne facem nouă înșine ceea ce vrem ca alții să ne facă; noi trebuie să facem altora ceea ce dorim ca ei să ne facă nouă, în împrejurări asemănătoare. Măsura cu care măsurăm este totdeauna măsura cu care ni se măsoară. Iubirea curată este simplă în acțiunile ei și se deosebește de orice alt principiu de acțiune. Dorința de a avea influență și a fi respectați poate da naștere la o viață bine rânduită și adesea la o conversație nevinovată. Respectul pentru sine poate să ne facă să evităm aparența răului. O inimă egoistă poate să îndeplinească acțiuni generoase, să recunoască adevărul prezent și să manifeste umilință și afecțiune într-o manieră exterioară, totuși, motivele pot fi înșelătoare și necurate; acțiunile care decurg dintr-o astfel de inimă pot fi lipsite de mireasma de viață și de roadele adevăratei sfințiri, fiind lipsite de principiile adevăratei iubiri. Iubirea trebuie să fie îndrăgită și cultivată, pentru că influența ei este divină.
Distracții la institut
Când au fost introduse distracțiile la Institut, unii din _____ și-au manifestat caracterul lor superficial. Lor le-a plăcut și au fost încântați, căci se potrivea întocmai cu mentalitatea lor ușuratică. Lucrurile recomandate pentru bolnavi le socoteau bune pentru ei înșiși și dr. C. nu este răspunzător de toate rezultatele provenite din sfatul dat pacienților lui. Unii din diferite comunități, care nu erau consacrați, și-au însușit prima prezentare ca scuză pentru a se angaja în plăcere, veselie și nebunie. De îndată ce s-a aflat că medicii de la Institut au recomandat jocuri și distracții, pentru ca să abată mintea pacienților de la ei înșiși spre un șir de gânduri mai vesele, aceasta s-a răspândit ca focul în miriște; tinerii din _____ și din alte comunități au socotit că au nevoie exact de astfel de lucruri și armura dreptății a fost pusă deoparte de către mulți. Când n-au mai fost ținuți de zăbală și frâu, ei s-au angajat în aceste lucruri cu atâta seriozitate și stăruință, ca și cum viața veșnică depindea de zelul lor din acest domeniu de activitate. Aici era ocazia de a vedea deosebirea dintre urmașii conștiincioși ai lui Hristos și cei care se înșelau. Unii n-aveau pe inimă cauza lui Dumnezeu. N-aveau lucrarea adevăratei sfințenii, realizate în sufletul lor. Ei nu și-au pus încrederea în Dumnezeu, erau nestatornici și nu trebuia decât un gest spre a-i ridica în picioare și a fi azvârliți încoace și încolo. Unii ca aceștia dovedesc că au doar puțină stabilitate și independență morală. Ei n-au experiența lor proprie și de aceea umblă în licărirea de lumină a altora. Ei n-au pe Hristos în inima lor spre a da mărturie lumii. Mărturisesc a fi urmașii lui Hristos, dar lucruri pământești și vremelnice le țin subjugate inimile ușuratice și egoiste.
-138-
Erau însă și alții, care nu păreau să fie dornici să se distreze. Ei simțeau o astfel de încredere, că Dumnezeu va face totul bine, încât pacea lor sufletească să nu fie tulburată. Ei au hotărât că o rețetă pentru cei bolnavi nu era pentru ei, de aceea n-aveau de ce să fie tulburați. Orice ar fi făcut alții în comunitate sau în lume, pentru ei, nu conta; pentru că, spuneau ei, pe cine trebuie să urmăm decât pe Hristos? Ne-a dat o poruncă să umblăm cum a umblat El. Noi trebuie să trăim ca și când L-am vedea pe Cel nevăzut, și ceea ce facem să facem din toată inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.
Când apar astfel de lucruri, caracterul este dezvoltat. Valoarea morală poate fi atunci exact evaluată. Nu este greu de constatat unde se află cei ce mărturisesc evlavia, totuși, au plăcerea și fericirea în această lume. Plăcerea lor nu este pentru lucrurile de sus, ci pentru lucrurile de pe acest pământ, unde stăpânește Satana. Ei umblă în întuneric, și nu pot iubi și avea bucurie de lucrurile cerești, pentru că nu le pot discerne. Ei sunt înstrăinați de viața lui Hristos, priceperea lor fiindu-le întunecată. Lucrurile Duhului, pentru ei, sunt o nebunie. Preocupările lor sunt în conformitate cu evoluția acestei lumi, iar interesele și planurile lor sunt potrivite cu lumea și cu lucrurile pământești. Dacă pot merge pe cale, purtând numele de creștini, dar servind atât lui Dumnezeu cât și lui Mamona, ei sunt mulțumiți. Dar vor avea loc evenimente care vor descoperi inimile acestora, că ei nu sunt decât o povară și un blestem pentru comunitate.
Spiritul existent în biserică este de așa natură, încât îndepărtează de Dumnezeu și de calea sfințeniei. Mulți din biserică au atribuit starea lor de orbire influenței crescânde a spiritului principiilor predate lor la Institut. Acesta nu este întru totul corect. Dacă biserica ar fi stat alături de sfatul lui Dumnezeu, Institutul ar fi fost bine controlat. Lumina bisericii ar fi fost răspândită la acea ramură de lucrare și n-ar fi existat erori, așa cum există acum. Întunecimea morală a bisericii a avut cea mai mare influență în crearea întunericului moral și a morții spirituale din Institut. Dacă biserica ar fi fost într-o stare sănătoasă, ea ar fi putut trimite un impuls sănătos, vitalizant, acestui mădular al trupului. Dar biserica era bolnavă și nu s-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu, nici de lumina feței Sale. O influență bolnăvicioasă și mortală a circulat prin tot corpul până ce boala a apărut peste tot.
-139-
Iubitul frate D. n-a înțeles starea propriei lui inimi. Egoismul și-a găsit un locaș acolo, și pacea, sănătoasa pace blândă a dispărut. Ceea ce vă lipsește tuturor este elementul iubirii — iubire față de Dumnezeu și iubire față de aproapele vostru. Viața pe care o trăiți acum nu o trăiți prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Există o lipsă de încredere fermă, o teamă de a încredința totul în mâinile lui Dumnezeu, ca și cum El n-ar putea păstra ceea ce i-a fost dat în grijă. Vă temeți ca nu cumva un rău predestinat că vă aducă daune, dacă nu vă asumați apărarea și nu începeți o luptă în favoarea voastră. Copiii lui Dumnezeu sunt înțelepți și puternici, în raport cu încrederea lor în înțelepciunea și puterea Lui. Ei sunt puternici și fericiți, în funcție de despărțirea lor de înțelepciunea și ajutorul omului.
Daniel și tovarășii lui au fost robi într-o țară străină, dar Dumnezeu n-a îngăduit ca invidia și ura vrăjmașilor să domine asupra lor. Cei drepți au primit totdeauna ajutor de sus. Cât de adesea vrăjmașii lui Dumnezeu și-au unit puterea și înțelepciunea spre a nimici caracterul și influența unor persoane simple, care s-au încrezut în Dumnezeu. Dar pentru că Domnul era de partea lor, nimeni n-a putut reuși împotriva lor. Fie numai ca urmașii lui Hristos să fie uniți și vor reuși. Fie ca ei să se despartă de idolii lor și de lume, și lumea nu-i va despărți de Dumnezeu. Hristos este acum Mântuitorul nostru, atotîndestulător. În El locuiește toată plinătatea. Este privilegiul creștinilor, la drept vorbind, să știe că Hristos este într-adevăr în ei. “Ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința noastră.” (1 Ioan 5, 4.) Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede; și orice lucru pe care îl dorim când ne rugăm, dacă credem că îl primim, îl vom avea. Credința aceasta va străbate norul cel mai întunecos și va aduce raze de lumină și speranță pentru sufletul deprimat și abătut. Absența acestei credințe și încrederi aduce încurcătură, temeri chinuitoare și bănuieli rele. Dumnezeu va face lucruri mari pentru poporul Său, dacă își pune toată încrederea în El. “Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.” (1 Timotei 6, 6.) Religia curată și neîntinată va fi exemplificată în viață. Hristos Se va dovedi un izvor de putere, care nu lipsește niciodată, un ajutor prezent în fiecare vreme de necaz.