Despărțirea de lume
Iubiți frați și surori,
Dumnezeu a intenționat ca lumina bisericii să sporească și să devină strălucitoare și tot mai strălucitoare, până la miezul zilei. Poporului lui Dumnezeu îi sunt făcute făgăduințe prețioase, cu condiția ascultării. Dacă L-ați fi urmat întru totul pe Domnul, asemenea lui Caleb și Iosua, El și-ar fi mărit puterea în mijlocul vostru. Păcătoșii s-ar fi convertit, și cei apostaziați s-ar fi îndreptat prin influența voastră; și chiar vrăjmașii credinței noastre, deși ar fi putut să se opună și să vorbească împotriva adevărului, nu ar fi putut decât să admită că Dumnezeu era cu voi.
-125-
Mulți dintre cei care mărturisesc a fi poporul deosebit al lui Dumnezeu sunt atât de asemănători cu lumea, încât caracterul lor deosebit nu este sesizat și este dificil să faci deosebirea între “cel ce slujește lui Dumnezeu și cel nu nu-I slujește.” (Maleahi 3, 18.) Dumnezeu ar face mari lucrări pentru poporul Lui dacă credincioșii ar ieși din lume și ar fi despărțiți de ea. Dacă ei s-ar preda să fie conduși de El, i-ar lăuda peste tot pământul. Martorul Credincios spune: “știu faptele tale.” (Apocalipsa 3, 1.) Îngeri ai lui Dumnezeu, care slujesc celor ce vor fi moștenitori ai mântuirii, sunt la curent cu situația tuturor și cunosc exact câtă credință are fiecare individ. Necredința, mândria, lăcomia și iubirea de lume, care continuă să existe în inimile poporului care mărturisește a fi al lui Dumnezeu, i-a îndurerat pe îngerii fără păcat. Când au văzut că în inimile multora dintre cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos există păcate grele și impertinente, și că Dumnezeu a fost dezonorat prin umblarea lor nestatornică și strâmbă, îngerii au început să plângă. și totuși, cei mai greșiți, cei care pricinuiesc cea mai mare slăbiciune în biserică și aduc o pată pe sfânta lor mărturisire, nu par să fie alarmați sau convinși că sunt vinovați, ci par să simtă că ei cresc în Domnul.
Mulți cred că se află pe temelia cea bună, că au adevărul. Ei se bucură de claritatea lui și se laudă cu puternicele argumente, ca dovadă a corectitudinii poziției noastre. Unii ca aceștia se cred printre cei aleși, poporul ales al lui Dumnezeu, totuși ei nu au experiența prezenței Sale și puterea de a-i salva de cedarea la ispită și nebunie. Aceștia mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu și, totuși, faptele lor Îl tăgăduiesc. Cât de mare este întunericul lor! Iubirea de lume la mulți și înșelăciunea bogățiilor la alții, au redus la tăcere Cuvântul și ei au ajuns neroditori.
-126-
Mi-a fost arătat că biserica din _____ s-a împărtășit de spiritul lumii și a devenit rece, într-o măsură alarmantă. Când sunt făcute eforturi pentru a pune lucrurile în ordine în biserică și a aduce poporul pe poziția pe care Dumnezeu dorește ca el s-o ocupe, o grupă va fi influențată de lucrare și va face eforturi serioase de a trece prin întuneric spre lumină. Dar mulți nu stăruie îndeajuns în eforturile lor spre a-și da seama de influența sfințitoare a adevărului asupra inimii și vieții lor. Grijile lumii ocupă în așa măsură mintea, încât cercetarea de sine și rugăciunea în taină sunt neglijate. Armura este abandonată și Satana are acces liber la ei, amorțindu-le sensibilitățile și făcându-i să fie nebănuitori față de vicleniile lui.
Unii nu manifestă nici o dorință să-și cunoască starea și să scape de cursele lui Satana. Ei sunt bolnăvicioși și muribunzi. Uneori, sunt încălziți de focul altora, totuși, sunt aproape înghețați de formalism, mândrie și de influența lumii, încât nu simt nevoia de ajutor.
Sunt mulți care duc lipsă de spiritualitate și haruri creștine. O responsabilitate solemnă ar trebui să apese zilnic asupra lor, când văd vremurile periculoase în care trăim și influențele stricăcioase care abundă în jurul nostru. Pentru a fi părtași la natura divină, ei trebuie să scape de stricăciunea care este în lume. Frații aceștia au nevoie de o adâncă și temeinică experiență în lucrurile lui Dumnezeu, iar aceasta poate fi obținută numai printr-un efort din partea lor. Poziția lor le cere să aibă seriozitate și stăruință neabătută, ca să nu fie găsiți dormind la posturile lor. Satana și îngerii lui nu dorm.
Urmașii lui Hristos trebuie să fie unelte ale dreptății, lucrători, pietre vii, transmițători de lumină, ca să poată încuraja prezența îngerilor cerești. Lor li se cere să fie canale, prin care să curgă spiritul adevărului și al dreptății. Mulți s-au împărtășit în așa de mare măsură de spiritul și influența lumii, încât procedează ca lumea. Ei au simpatiile și antipatiile lor și nu discern frumusețea de caracter. Comportamentul lor nu este îndrumat după principiile curate al creștinismului; de aceea ei se gândesc numai la ei înșiși, la plăcerile și bucuriile lor, cu desconsiderarea altora. Ei nu sunt sfințiți prin adevăr, de aceea nu înțeleg unitatea urmașilor lui Hristos peste tot în lume. Cei care sunt cel mai mult iubiți de Dumnezeu sunt cei care posedă cea mai mică încredere de sine și sunt împodobiți cu un spirit blând și liniștit; ale căror vieți sunt curate și neegoiste și ale căror inimi sunt, prin bogata măsură a spiritului lui Hristos, înclinate spre ascultare, dreptate, curăție și sfințire adevărată.
-127-
Dacă toți ar fi consacrați lui Dumnezeu, de la ei ar străluci o lumină prețioasă, care ar avea o influență directă asupra tuturor celor ce vin în contact cu ei. Dar toți au nevoie de o lucrare pentru ei. Unii sunt departe de Dumnezeu, schimbători și ca apa de nestatornici; ei nu înțeleg ce înseamnă sacrificiul. Când își doresc vreo satisfacție specială sau plăcere, ori îmbrăcăminte, ei nu stau să cugete dacă pot sau nu pot să se lipsească de acel articol, sau să-și refuze plăcerea spre a face un dar de bunăvoie lui Dumnezeu. Cât de mulți au luat în considerare faptul că Dumnezeu le cere să facă vreun sacrificiu? Deși acesta ar putea fi de mai mică valoare decât acela al omului bogat, care dispune de miile lui, totuși, ceea ce înseamnă într-adevăr lepădarea de sine va fi un sacrificiu prețios, o jertfă pentru Dumnezeu. Acesta va fi o mireasmă plăcut mirositoare și se va înălța de pe altarul lui ca parfumul de tămâie.
Tinerii nu sunt îndreptățiți să facă exact ce le place cu banii lor, fără să țină seamă de cerințele lui Dumnezeu. Ei ar trebui să spună împreună cu David: “Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” (2 Samuel 24, 24.)O grămadă de bani au fost cheltuiți spre a face copii după portretele lor. Dacă s-ar putea socoti suma dată pictorului în acest scop, aceasta s-ar ridica la o sumă destul de mare. și acesta nu este singurul fel în care banii sunt cheltuiți, investiți pentru satisfacerea de sine, de la care nu se primește nici un câștig. Prin această cheltuială, ei n-au îmbrăcat sau hrănit pe văduve, nu i-au ajutat pe orfanii, nu i-au hrănit pe cei flămânzi și nu i-au îmbrăcat cei goi.
-128-
În timp ce banii sunt cheltuiți fără sens, în satisfacerea de sine, lui Dumnezeu Îi sunt aduse daruri mici, aproape cu neplăcere. Cât de mult din salariul câștigat de cei tineri își găsește drum spre tezaurul lui Dumnezeu, spre a ajuta la înaintarea lucrării de câștigare de suflete? Ei dau o para în fiecare săptămână, și socotesc că dau mult. Dar n-au simțământul că sunt tot atât de mult ispravnici ai lui Dumnezeu asupra puținului lor, cum sunt și cei bogați asupra marilor lor averi. Dumnezeu a fost jefuit și s-au lăsat în voia pasiunilor lor, au ținut seamă de plăcerea lor, și-au satisfăcut gustul, fără a se gândi că El va face o cercetare amănunțită despre cum au folosit ei bunurile Lui. Când unii ca aceștia satisfac fără ezitare presupusele lor lipsuri și rețin de la Dumnezeu darul pe care ar trebui să-l facă, El nu va accepta mica sumă pe care o pun ei în vistieria Lui, mai mult, decât a acceptat darul lui Anania și al Safirei, soția lui, care și-au propus să-L jefuiască prin darurile lor.
În general, tinerii din mijlocul nostru sunt aliați cu lumea. Dar câțiva susțin o luptă deosebită împotriva vrăjmașului lăuntric, câțiva au o dorință serioasă, nerăbdători să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Sunt puțini cei ce sunt flămânzi și însetați după neprihănire, și cei care cunosc ceva despre Duhul lui Dumnezeu, ca unul care mustră și mângâie. Unde sunt misionarii? Unde sunt cei care se leapădă de sine, cei care se sacrifică pe sine? Unde sunt purtătorii de cruce? Eul și interesele personale au înghițit principiile înalte și nobile. Lucrurile de importanță veșnică nu apasă ca greutate specială asupra minții. Dumnezeu le cere să-și vină în mod individual în fire și să facă o predare completă. “Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Matei 6, 24.) Voi nu puteți sluji eului și în același timp să fiți și slujitori ai lui Hristos. Trebuie să muriți față de eu, să muriți față de iubirea voastră de plăceri, și să învățați să întrebați: Va fi Dumnezeu mulțumit cu obiectivele pentru care îmi propun să cheltuiesc acești bani? Îl voi slăvi pe El?