Cei care trăiesc în mijlocul pericolelor zilelor din urmă, zile care sunt caracterizate prin întoarcerea mulțimilor de la adevărul lui Dumnezeu la povești, vor avea o lucrare grea de făcut: să se întoarcă de la născociri omenești, care sunt pregătite pentru ei peste tot, și să aibă dorința să se înfrupte din adevărul nepopular. Cei care se întorc de la aceste povești la adevăr sunt disprețuiți, urâți și persecutați de către cei care prezintă oamenilor tot felul de născociri pentru a fi primite spre acceptarea lor. Satana este în război cu rămășița, care se străduiește să păzească poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus. Îngerii răi sunt însărcinați să folosească oameni de pe pământ, ca agenți ai lor. Aceștia pot să-și exercite cu foarte mare succes influența spre a face ca atacurile lui Satana să fie eficiente împotriva rămășiței, pe care Dumnezeu o numește “o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat, ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Satana este hotărât să împiedice această lucrare și va folosi pe oricine se va angaja în slujba lui, spre a-l împiedica pe poporul ales al lui Dumnezeu să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat pe oameni din întuneric la lumina Sa minunată. Lucrarea marelui rebel și a oștirii lui acoperă de tot această lumină și face ca poporul ales să nu aibă încredere în ea. În timp ce Isus îi curăță pentru Sine pe copiii Săi, mântuindu-i de toată nelegiuirea lor, Satana își va folosi forțele, ca să oprească lucrarea și să împiedice desăvârșirea sfinților. El nu-și exercită puterea asupra celor ce sunt complet acoperiți de înșelăciune și împrejmuiți cu zidurile poveștilor și rătăcirii, și care nu fac nici un efort să primească și să asculte de adevăr. El știe că este sigur pe ei. Dar cei care caută adevărul, ca să poată asculta de el din iubire, sunt cei care-i trezesc răutatea și îi stârnesc mânia. Niciodată Satana nu îi poate slăbi atâta timp cât ei stau aproape de Isus; de aceea el (Satana) este mulțumit când îi poate conduce pe calea neascultării.
-106-
Când păcătuim împotriva lui Dumnezeu, există dispoziția de a rămâne în urma lui Isus cu o călătorie de o zi; căutăm să ne separăm de grupa Lui pentru că acest lucru este neplăcut, deoarece fiecare rază de lumină a prezenței Sale divine arată spre păcatul de care suntem vinovați. Satana se bucură foarte mult de păcatele pe care le-au săvârșit oamenii, la îndemnul lui, și face foarte mare caz de toate aceste eșecuri și păcate. El le enumeră în fața îngerilor lui Dumnezeu și își bate joc de ei cu aceste slăbiciuni și eșecuri. El este din toate punctele de vedere un învinuitor al fraților și se bucură foarte mult de fiecare păcat și greșeală, pe care poporul lui Dumnezeu este ispitit să le facă. Tu, frate V., ești angajat, în mare măsură, chiar în această lucrare. Ai luat ceea ce ți s-a părut ție drept greșeli, slăbiciuni și rătăciri în rândurile adventiștilor păzitori ai Sabatului și le-ai dus în atenția vrăjmașilor credinței noastre, care duceau război împotriva acelei grupe căreia îi slujesc îngeri din cer și pentru a căror cauză Isus, Avocatul lor, pledează înaintea Tatălui Său. El strigă: “Cruță-i, Tată, cruță-i, ei sunt cumpărați cu sângele Meu”, și ridică înaintea Tatălui Său mâinile Sale rănite. Tu ești vinovat înaintea lui Dumnezeu de un mare păcat. Ai profitat de acele lucruri care mâhnesc, care provoacă suferință celor din poporul lui Dumnezeu, când îi văd pe unii dintre ei neconsacrați și, adesea, biruiți de Satana. În loc să ajuți aceste suflete greșite să se îndrepte, tu ai scos triumfător în evidență greșelile lor în fața celor care îi urau, pentru că au mărturisit că păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ai pus o povară în plus pe umerii celor care s-au angajat în lucrarea de salvare a celor greșiți, de căutare a oilor pierdute ale casei lui Israel.
Din cauza neascultării și a îndepărtării de Dumnezeul lui Israel, i-a fost îngăduit să fie dus în locuri de strâmtorare și să sufere împotrivire; vrăjmașilor li s-a îngăduit să facă război cu credincioșii, să-i umilească și să-i facă să-L caute pe Dumnezeu, în necazul și nenorocirea lor. “Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.” (Exod 11, 8.) Aceasta a avut loc imediat după ce copiii lui Israel s-au dedat la cârtiri pline de răzbunare și la plângeri nedrepte și raționale împotriva conducătorilor lor, pe care Dumnezeu îi pregătise și îi alesese să-i conducă prin pustiuri, spre țara Canaanului. Dumnezeu i-a condus pe drumul unde nu era apă, ca să-i încerce, să vadă dacă, după ce au primit atâtea dovezi ale puterii Lui, au învățat să se întoarcă spre El, în suferința lor, și dacă s-au pocăit de cârtirile lor și de răzvrătirea din trecut împotriva Lui. Ei îi învinuiseră pe Moise și pe Aaron că, din motive egoiste, i-a adus din Egipt ca să-i omoare prin înfometare, pe ei și pe copiii lor, pentru ca să se poată îmbogăți cu averea lor. Făcând acest lucru, israeliții au atribuit omului ceea ce au primit, o dovadă evidentă că era numai de la Dumnezeu, a cărui putere este nemărginită. Dumnezeu dorea ca aceste manifestări ale puterii Sale să-I fie atribuite numai Lui și ei să slăvească Numele Lui pe pământ. Domnul i-a dus de repetate ori pe același teren al necazului spre a-i pune la încercare dacă au învățat procedeele Lui și dacă s-au pocăit de neascultarea lor păcătoasă și de cârtirile lor răzvrătite. La Refidim, când sufereau de sete, au manifestat din nou mândria și au dovedit că încă mai aveau o inimă rea, în care sălășluiau necredința, murmurarea și răzvrătirea, ceea ce dovedea că încă nu era prudent să-i stabilească în țara Canaanului. Dacă ei nu aveau să-L slăvească pe Dumnezeu în necazurile și restriștea lor, în călătoriile prin pustie spre Canaanul în perspectivă, în timp ce Dumnezeu le dădea în continuu dovada de netăgăduit a puterii și slavei Lui, și a purtării Sale de grijă față de ei, ei nu aveau să slăvească Numele Lui și să-L glorifice nici când urmau să fie stabiliți în țara Canaanului, înconjurați de binecuvântări și prosperitate. Din cauza setei, ei s-au înfuriat, astfel că Moise s-a temut pentru viața lor.
-107-
Când Israel a fost atacat de amaleciți, Moise i-a dat instrucțiuni lui Iosua, să se lupte cu vrăjmașii lor, în timp ce el avea să stea cu toiagul lui Dumnezeu în mâna ridicată spre cer, în văzul poporului, arătând israeliților răzvrătiți, care murmurau, că tăria și puterea lor erau la Dumnezeu. În acel toiag nu era nici o putere, Dumnezeu lucra prin Moise. Moise avea să primească toată puterea lui de sus. Când își ținea mâinile ridicate era mai tare Israel; când își lăsa mâinile în jos, era mai tare Amalec. Când Moise a obosit, era necesar să se facă pregătiri, ca mâinile lui istovite să fie continuu ridicate spre cer. Aaron și Hur au pregătit un loc pe care l-au așezat pe Moise și, apoi, amândoi s-au angajat să țină mâinile lui obosite în sus până la asfințitul soarelui. Acești bărbați au arătat în felul acesta israeliților datoria lor de a-l sprijini pe Moise în această lucrare grea, în timp ce el avea să primească Cuvântul de la Dumnezeu spre a-l comunica lor. Faptul acesta mai trebuia să le arate că numai Dumnezeu le ținea destinul în mâinile Sale, că El era conducătorul lor, ca autoritate recunoscută. “Domnul a zis lui Moise: ‘Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea-aminte și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.’ El a zis: ‘Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam’.” “Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec pe drum; la ieșirea voastră din Egipt; cum te-a întâlnit pe drum și, fără nici o teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit și sleit de puteri. Când îți va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă ca moștenire și spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri; să nu uiți lucrul acesta.” (Exod 17, 14.16; Deuteronom 25, 17-19.)
-108-
Când îngerul lui Dumnezeu a prezentat aceste fapte din călătoriile și experiența copiilor lui Israel, am fost adânc impresionată, mai ales în ceea ce privește grija lui Dumnezeu pentru poporul Său.
Cu toate greșelile, neascultarea și răzvrătirea lor, ei erau încă poporul ales al lui Dumnezeu. El i-a onorat în mod deosebit prin coborârea din sfântul Său locaș pe muntele Sinai și în maiestate, slavă și cutremurătoare splendoare, a rostit Cele Zece Porunci în auzul întregului popor, scriindu-le cu degetul Lui pe tablele de piatră. Domnul spune despre poporul Său, Israel: “Domnul, Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri.” (Deuteronom 7, 6-8.)
Mi-a fost arătat că cei care încearcă să asculte de Dumnezeu și să-și curețe sufletele prin ascultare de adevăr sunt poporul lui Dumnezeu, Israelul Lui cel modern. Dumnezeu spune despre ei, prin Petru: “Voi sunteți însă o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a ales ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 9.) După cum a fost o crimă pentru Amalec să profite de copiii lui Israel, în slăbiciunea și oboseala lor, ca să-i hărțuiască, să-i încurce și a-i descurajeze, tot așa este un păcat și pentru tine să supraveghezi îndeaproape, să descoperi slăbiciunea, ezitările, greșelile și păcatele năpăstuitului popor al lui Dumnezeu, și să le expui în fața vrăjmașilor. Tu ai făcut lucrarea lui Satana, nu lucrarea lui Dumnezeu. Mulți adventiști păzitori ai Sabatului din _____ au fost foarte slabi. Ei au fost reprezentanți jalnici ai adevărului. Ei n-au făcut cinste cauzei adevărului prezent, iar cauza ar fi fost mai câștigată fără ei. Tu ai prezentat viața neconsacrată a păzitorilor Sabatului drept scuză pentru poziția pe care o ocupi, de îndoială și necredință. De asemenea, necredința ta a fost întărită, văzând că unii dintre cei neconsacrați mărturiseau cu tărie credința în viziuni, apărându-le când erau atacate și susținându-le cu căldură. În timp ce mărturiseau cu atâta zel credința lor, ei nesocoteau învățăturile date prin viziuni și acționau direct împotriva lor. În această privință, ei au fost pietre de poticnire pentru fratele U., și, prin cursul acțiunii lor, au compromis viziunile.
-110-
Frate V., mi s-a arătat că ai avut o inimă îngâmfată. Când ai socotit că scrierile tale au fost desconsiderate la biroul Review, mândria ta a fost atinsă și ai început lupta care este ca și cea a lui Saul, care lovește cu piciorul în țepuș. Ai dat mâna cu cei care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună. Ai întărit mâinile păcătoșilor și te-ai opus sfatului lui Dumnezeu împotriva sufletului tău. Te-ai luptat împotriva a ceea ce nu cunoști. N-ai știut ce lucrare faci. Am văzut-o pe soția ta luptându-se cu Dumnezeu în rugăciune, credința ei prinzându-te ferm pe tine și, în același timp, fixându-se de tronul lui Dumnezeu, implorând făgăduințele Sale, care niciodată nu dau greș. A durut-o când a văzut că tu stărui în lupta împotriva adevărului. Am văzut că faci aceasta din neștiință, orbit de Satana. Cât timp ești angajat în această luptă, nu crești în spiritualitate și consacrare față de Dumnezeu. Tu n-ai dovada că umblările tale sunt plăcute lui Dumnezeu. Ai zel, dar nu în acord cu cunoștința. Nu cunoști chemarea mea, abia m-ai văzut și n-ai nici o cunoștință despre lucrarea mea.
Frate V., ai calități care te-ar face să fii de un folos special în biserica din _____ sau în oricare altă biserică, dacă talentele tale ar fi consacrate clădirii cauzei lui Dumnezeu. Am văzut că copiii tăi sunt acum gata să primească adevărul, iar Isus pledează pentru tine, frate V: “Mai cruță-l puțin.” Am văzut că dacă ai fi convertit la adevăr, ai fi un stâlp în biserică și L-ai putea onora pe Dumnezeu, prin influența ta, sfințită prin adevăr.
-111-
Am văzut îngerii îndurării, planând în jurul fratelui V. Mi-a fost arătat că el a fost înșelat, în mare măsură, în privința valorii morale și s-a aflat înaintea lui Dumnezeu în acea clasă care s-a retras din cadrul organizației. Printre ei sunt și câțiva cinstiți; aceștia vor fi salvați; dar cei mai mulți dintre ei sunt de mult timp neconsacrați cu inima, iar mărturiile discrete erau, în drumul lor, ca un jug al robiei. Ei au aruncat jugul și au reținut căile lor stricate. Dumnezeu te cheamă să te desparți de ei. Desprinde-te de aceștia, a căror plăcere este să lupte împotriva adevărului lui Dumnezeu. Puțini dintre ei vor dezvolta un caracter adevărat. Ei fac parte din acea clasă care iubește și fabrică minciuna.
Dacă tot interesul tău este pentru adevăr și lucrarea pregătitoare pentru acest timp, vei fi sfințit prin adevăr și vei primi destoinicie pentru nemurire. Ești în pericol să fii prea pretențios cu copiii tăi și nu atât de răbdător cât este necesar să fii. Lucrarea completă de pregătire trebuie să continue alături de toți cei care mărturisesc adevărul, până când vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu, fără vină, fără pată sau zbârcitură, sau orice lucru de felul acesta. Dumnezeu te va curăți, dacă te vei supune procesului de curățire.