Egoism și iubire de lume
Iubite frate și soră G,
De câtva timp am tot avut de gând să vă scriu. În timp ce lumina pe care mi-a dat-o Domnul a apărut clar în fața mea, unele lucruri au apăsat puternic asupra sufletului meu, în timp ce stăteam în fața poporului, la _____, eu sperasem că voi veți rămâne la cealaltă adunare și că lucrarea începută acolo ar fi putut fi continuată. Dar cu regret văd că, atunci când frații noștri iau parte la o conferință, în general, ei nu simt nevoia ca mai întâi să se pregătească pentru adunare. În loc să se consacre lui Dumnezeu înainte să vină, ei așteaptă până ce ajung la adunare, ca lucrarea pentru ei să fie făcută acolo. Aduc împreună cu ei căminul, și lucrurile pe care le-au lăsat în urmă sunt socotite ca fiind de o mai mare valoare și importanță decât o pregătire a inimii pentru venirea Lui. De aceea, aproape toți pleacă nu mai buni de cum au venit. Astfel de adunări sunt însoțite de cheltuieli mari, și, dacă cei care vin nu se aleg cu vreun folos, pentru ei este o pierdere și fac ca munca să fie excesiv de grea pentru cei care simt povara lucrării asupra lor. Poporul nostru a părăsit prea repede acea conferință. Noi am fi putut vedea o și mai specială lucrare din partea lui Dumnezeu, dacă toți ar fi rămas și s-ar fi angajat în lucrare.
-56-
Soră G., am o solie pentru tine. Ești departe de Împărăție. Iubești această lume, și această iubire te-a făcut să fii rece, egoistă, pretențioasă și zgârcită. Marele obiectiv al interesului tău este puternicul dolar. Cât de puțin știi cum privește Dumnezeu asupra unuia în situația ta. Tu te afli într-o înșelăciune teribilă. Te-ai conformat lumii, în loc să fii schimbată prin reînnoirea minții tale. Egoismul și iubirea de sine sunt exemplificate în mare măsură în viața ta. N-ai biruit acest nefericit defect din caracterul tău. Dacă acesta nu este îndreptat, vei pierde cerul, și fericirea ta de aici va fi tulburată în mare măsură. Aceasta este situația. Norul cel negru, care te-a urmat și care îți umbrește viața, va crește tot mai mare și tot mai negru, până ce întreg cerul tău va fi acoperit cu nori. Te poți întoarce spre dreapta, dar acolo nu va fi nici o lumină, iar spre stânga nu poți descoperi nici o rază.
Îți creezi necaz unde nu există nici un necaz, pentru că nu ești corectă. Nu ești consacrată. Duhul tău plângăreț și zgârcit te face nefericită și-L nemulțumește pe Dumnezeu. În timpul vieții tale, ai avut grijă de tine, căutând să te faci fericită. Aceasta este o lucrare slabă, o treabă care nu aduce folos. Cu cât vei investi în ea mai mult, cu atât mai grea va fi pierderea. Cu cât depui mai puțin capital în această activitate de a te sluji pe tine, cu atât mai mare va fi economia din partea ta. Tu ești străină de iubirea dezinteresată, neegoistă și, întrucât nu vezi nici un păcat special în lipsa acestei prețioase trăsături de caracter, nu te vei strădui s-o cultivi.
L-ai iubit pe soțul tău și te-ai căsătorit cu el. Știai că atunci când te-ai căsătorit cu el te-ai obligat solemn să devii mamă pentru copiii lui. Dar în această privință, eu văd la tine o lipsă. Ești dureros de deficitară. Nu iubești copiii soțului tău, și, dacă nu are loc o schimbare completă, o reformă totală, în tine și în felul tău de conducere, aceste mărgăritare prețioase sunt ruinate. Iubirea, manifestarea afecțiunii nu fac parte din educația ta. Să-ți spun adevărul și, făcând astfel, să devin vrăjmașa ta? Tu ești întru totul prea egoistă spre a iubi copiii altuia. Mi s-a arătat că rodul unirii tale n-are să prospere și să fie binecuvântat cu putere, viată și sănătate, și spiritul lui Dumnezeu are să te lase în pace, afară de cazul că te cercetezi în mod desăvârșit și îndrepți întru totul acele lucruri în care ești atât de deficitară. Așa cum egoismul tău ofilește și ruinează inimile tinere din jurul tău, tot așa blestemul lui Dumnezeu va ofili și ruina făgăduințele tale egoiste, de iubire și unire. și dacă continui pe calea ta egoistă, Dumnezeu Se va apropia mai mult de tine și va îndepărta idolii, unul după altul, dinaintea ta, până când îți vei umili mândria, egoismul și inima nesupusă în fața Lui.
-57-
Am văzut că în ziua lui Dumnezeu vei avea de dat o socoteală înspăimântătoare din cauza răspunderii tale neîndeplinite. Tu faci foarte amară viața acelor scumpi copii, mai ales a fiicei. Unde îți este afecțiunea, iubitoarea purtare de grijă și îndelunga răbdare? În inima ta, nesfințită, locuiește mai mult ura decât iubirea. De pe buzele tale iese mai mult critică decât laudă și încurajare. Manierele tale, felul tău jignitor, firea ta insensibilă sunt pentru acea fiică sensibilă întocmai ca o ploaie cu grindină pentru o plantă plăpândă; ea se îndoaie la fiecare rafală, până ce viața ei este distrusă, și zace strivită și ruptă.
Conduita ta usucă complet izvorul de iubire, de speranță și bucurie în copiii tăi. Pe fața fetei s-a așezat o expresie de tristețe, dar, în loc să-ți trezească simpatie și îngrijorare, îți trezește nerăbdare și adevărată neplăcere. Poți să schimbi, dacă vrei, această expresie cu vioiciune și veselie. “Dumnezeu nu vede? El n-are cunoștință?” Au fost cuvintele îngerului. El va cerceta aceste lucruri. Ai luat de bună voie asupra ta această responsabilitate, dar Satana a profitat de dispoziția ta neprietenoasă și neiubitoare, de iubirea ta de sine, de egoismul tău, și acum ea apare în toată sluțenia ei necorectată, nesupusă, încingându-te cu legături ca de fier. Copiii citesc înfățișarea mamei; ei înțeleg dacă pe ea este exprimată iubire sau neplăcere. Tu nu-ți dai seama de lucrarea pe care o faci. Acea mică față tristă, adâncul oftat care izvorăște dintr-o inimă apăsată în dorința ei arzătoare după iubire, nu-ți trezește milă? Nu, nu în tine. Aceasta îl îndepărtează pe copil la o și mai mare distanță de tine și-ți mărește neplăcerea.
-58-
Am văzut că tatăl n-a luat atitudinea pe care trebuia să o ia un tată. Dumnezeu nu este mulțumit cu poziția lui. Un altul a furat inima tatălui de la cei ce sunt sânge din sângele lui și os din oasele lui. Frate G., tu ești foarte lipsit de discernământ. În calitate de cap al familiei, ar fi trebuit să iei poziție și să nu îngădui ca lucrurile să meargă așa cum au mers. Ai văzut că lucrurile nu merg bine, și uneori, erai îngrijorat, dar teama de a nu o nemulțumi pe actuala soție și de a provoca neînțelegere în familia ta te-a făcut să rămâi tăcut când ar fi trebuit să vorbești. Nu ești lămurit în privința aceasta. Copiii tăi n-au mamă care să intervină pentru ei, să-i ocrotească de critică, prin cuvintele ei chibzuite.
Copiii tăi și ceilalți copii, care au pierdut pe cea din ai cărei sâni materni a curs iubire, au avut parte de aceeași pierdere care niciodată nu poate fi înlocuită. Dar când cineva se încumetă să stea în locul mamei pentru mica turmă lovită, pe umerii ei apasă o dublă purtare de grijă și povară, spre a fi chiar mai iubitoare, dacă este posibil, să se abțină mai mult de la critică și amenințare, decât ar fi putut să o facă mama lor, și, în felul acesta, să înlocuiască pierderea îndurată de turma cea mică. Tu, frate G., ești ca un om adormit. Strânge-ți copiii lângă inimă, cuprinde-i cu brațele tale ocrotitoare, iubește-i cu delicatețe. Dacă nu faci acest lucru, împotriva ta va fi scris: “Găsit ușor”.
-59-
Este o lucrare de făcut pentru amândoi. Încetați pentru totdeauna murmurările. Frate G., nu îngădui ca spiritul îngust, zgârcit și egoist al soției tale să-ți stăpânească acțiunile. Voi v-ați adăpat din același duh și amândoi L-ați jefuit pe Dumnezeu. Pe buzele voastre este scuza sărăciei, dar cerul știe că este falsă; totuși, cuvintele voastre se vor adeveri toate; voi veți fi, într-adevăr, săraci dacă veți continua să iubiți lumea, așa cum ați făcut. “Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi?” Dar voi întrebați: “Cu ce Te-am înșelat?” Cu zeciuielile și cu darurile. Sunteți blestemați cu blestem. Îndepărtați acest blestem cât mai repede posibil.
Frate G., ca ispravnic al lui Dumnezeu, privește la El. El este Acela căruia trebuie să-I dai socoteală de isprăvnicia ta, nu soției tale. Mijloacele pe care le gospodărești sunt ale lui Dumnezeu. El doar ți le-a împrumutat pentru puțin timp spre a te încerca, spre a te pune la probă, să vadă dacă vei fi “bogat în fapte bune, darnic și gata să simți împreună cu alții.” (1 Timotei 6, 18), așa ca să strângi pentru vremea viitoare drept comoară pentru tine o bună temelie, ca să apuci viața veșnică. Dumnezeu nu cere cu dobândă ceea ce este al Lui. Fie ca El să te ajute să te pregătești pentru judecată. Lasă ca eul să fie răstignit. Lăsați ca prețioasele haruri ale Duhului să locuiască în inimile voastre. Dați afară lumea cu pofta ei stricăcioasă. “Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2, 15.) Dacă mărturisirea voastră este înaltă cât cerul, și totuși sunteți egoiști și iubitori de lume, nu puteți avea parte de Împărăție împreună cu cei sfințiți, curați și sfinți. “Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6, 27.) Dacă comoara voastră este în cer, inima voastră va fi acolo. Veți discuta despre cer, viață veșnică, comoară nepieritoare. Dacă vă depuneți comoara pe pământ, veți discuta despre lucrurile pământești, făcându-vă griji cu privire la pierderi și câștiguri. “și ce-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb, pentru sufletul lui?” (Marcu 8, 36.37.)
-60-
Există lumină și salvare pentru voi numai dacă veți simți că trebuie să le aveți sau să pieriți. Isus poate să salveze desăvârșit. Dar, soră G., dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, tu ești teribil de înșelată cu privire la tine însăți, și trebuie să te convertești serios, astfel niciodată nu vei face parte din acel număr de credincioși care au venit din strâmtorarea cea mare, care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.