Plămânii și ficatul sunt bolnavi pentru că ea se lipsește de aerul vital. Aerul este binecuvântarea gratuită a cerului, ce are menirea să electrizeze tot corpul. Fără acesta, corpul s-ar îmbolnăvi și ar deveni lânced, slăbit. Însă voi ați trăit timp de ani de zile cu o cantitate foarte mică de aer. Făcând astfel, soția ta îi târăște și pe alții în aceeași atmosferă otrăvită. Nici unul dintre voi nu poate avea un creier clar, neumbrit, în timp ce respiră un aer otrăvit. Sora C. se teme ca de moarte să iasă ca să meargă undeva, pentru că simte schimbarea de aer și răcește. Cu toate acestea, ea își poate îmbunătăți mult starea de sănătate dacă se tratează în mod corespunzător. De două ori pe săptămână ar trebui să facă baie generală, cu apă rece cât suportă, răcind-o mereu, de fiecare dată, până ce pielea se va tonifica.
-702-
Ea nu trebuie să lâncezească atâta, întotdeauna bolnăvicioasă, dacă voi, ca familie, dați atenție sfaturilor Domnului. “Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.” (1 Petru 3, 10-12.) O minte mulțumită, un spirit vesel este sănătate pentru trup și tărie pentru suflet. Nimic nu produce boala atât de mult ca descurajarea, tristețea, mâhnirea. Depresia mintală este teribilă. Voi toți suferiți de aceasta. Fiica este agitată, având același spirit ca al tatălui; și apoi aerul fierbinte, apăsător, v-a lipsit de vitalitate și v-a amorțit creierul. Plămânii se contractă, iar ficatul este inactiv.
Aerul, prețiosul dar al cerului, pe care toți îl pot avea, vă va binecuvânta cu vigoarea lui dacă nu îi veți opri intrarea. Spuneți-i bun venit, cultivați dragostea pentru el și se va dovedi un alinător prețios al nervilor. Aerul trebuie să fie în continuă circulație pentru a putea fi păstrat curat. Aerul curat, proaspăt, face ca sângele să circule sănătos prin organism. Acesta reîmprospătează corpul și îl face sănătos și puternic și, în același timp, influența lui este simțită asupra minții, producând calm și seninătate. Face poftă de mâncare, ajută la digestie și dă naștere unui somn sănătos și dulce.
Efectele produse de locuirea în camere închise, prost aerisite, sunt acestea: organismul devine slăbit și nesănătos, circulația este îngreuiată, sângele se mișcă greu prin organism, deoarece nu este curățit și vitalizat de aerul curat, dătător de vigoare, al cerului. Mintea ajunge deprimată și tristă, în timp ce tot corpul este răscolit; și pot fi produse și febra și alte boli acute. Împiedicarea pătrunderii aerului de afară și teama de aerisire din belșug te face să respiri aerul stricat, nesănătos, care este expirat din plămânii celor care stau în aceste camere și care este otrăvitor, necorespunzător pentru a întreține viața. Corpul se relaxează, pielea devine palidă, digestia este întârziată, iar organismul este sensibilizat la contactul cu aerul rece. O ușoară expunere produce boli grave. Trebuie să aveți grijă să nu stați în curent sau într-o cameră rece când sunteți obosiți sau transpirați. Trebuie să vă acomodați, încât să nu fie necesar ca mercurul termometrului să fie peste 65 grade Fahrenheit.
-703-
Veți fi o familie fericită dacă veți împlini datoria pe care v-a încredințat-o Domnul. Însă Domnul nu va face în locul vostru ceea ce voi trebuie să faceți. Starea în care se află fratele C. este vrednică de milă. Atât de mult timp s-a simțit nefericit, încât viața a devenit o povară pentru el. Nu trebuie să fie astfel. Imaginația lui este bolnavă și el și-a ațintit atât de mult privirea asupra unui tablou întunecat, încât, dacă întâmpină greutăți sau dezamăgiri, își închipuie că totul se duce de râpă, că va ajunge în nevoie, că totul este împotriva lui, că nimeni nu trece prin ceea ce trece el; și astfel, viața lui este o nenorocire. Cu cât gândește mai mult în felul acesta, cu atât va fi mai mizerabilă viața lui și a tuturor celor din jurul lui. Nu are motive să aibă astfel de simțăminte; aceasta este în întregime lucrarea lui Satana. El nu trebuie să îngăduie ca vrăjmașul sufletului să-i stăpânească astfel mintea. El trebuie să-și întoarcă privirea de la acel tablou înnegurat la Mântuitorul plin de iubire, la slava cerului și la bogata moștenire pregătită pentru toți cei care sunt umili și ascultători, care au inimi mulțumitoare și o credință vie în făgăduințele lui Dumnezeu. Aceasta îl va costa efort, luptă; însă trebuie să le facă. Fericirea ta din prezent și cea viitoare depind de îndreptarea și fixarea privirii asupra lucrurilor optimiste, neluând în seamă tabloul întunecat, care este închipuit, asupra foloaselor pe care Dumnezeu ți le-a așternut pe cărare și, dincolo de acestea, către cele nevăzute și veșnice.
-704-
Tu aparții unei familii ai cărei membri au mințile puțin dezechilibrate, triste și deprimate, afectate de împrejurări și ușor influențabile. Dacă nu cultivi un spirit optimist, fericit, mulțumitor, în cele din urmă Satana va face din tine ce va voi. Tu poți fi un ajutor, o putere pentru biserica de care aparții, dacă vei asculta de sfaturile Domnului și nu vei mai acționa din impuls, ci vei fi condus după principii. Nu lăsa niciodată să-ți iasă critica de pe buze, căci aceasta este precum grindina pustiitoare pentru cei din jurul tău. De pe buzele tale să plece cuvinte vesele, optimiste și iubitoare.
Frate C., starea în care este organismul tău nu te ajută în creșterea spirituală, și totuși harul lui Dumnezeu poate face mult pentru a îndrepta defectele din caracterul tău, a întări și a dezvolta acele puteri ale minții care sunt acum slăbite și au nevoie de putere. Făcând astfel, îți vei ține sub control acele trăsături care te trag în jos, care le-au copleșit pe cele bune. Ești ca un om cu simțurile amorțite. Trebuie să lași ca adevărul să te ia în stăpânire și să lucreze o reformă deplină în viața ta. “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia; ci să vă schimbați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Iată ceea ce ai nevoie și ceea ce trebuie să experimentezi — transformarea pe care o poate face sfințirea prin adevăr.
Crezi tu că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, că scenele istoriei acestui pământ se vor încheia în curând? Dacă da, arată-ți credința prin fapte. Unii cred că au ceva credință și, dacă o au, este moartă, pentru că nu este susținută de fapte. “Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” (Iacov 2, 17.) Puțini au acea credință care lucrează prin dragoste și curățește sufletul. Însă toți cei care vor fi socotiți vrednici pentru viața veșnică trebuie să se ridice la valoarea morală cerută în această privință. “Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea așa cum este. Oricine are în el nădejdea aceasta se curățește, după cum El este curat.” (1 Ioan 3, 2.3.) Aceasta este lucrarea pe care o aveți în față și nici unul dintre voi nu aveți prea mult timp dacă vă angajați în lucrare cu tot sufletul.
-705-
Trebuie să experimentați moartea eului, care trebuie să trăiască pentru Dumnezeu. “Deci, dacă ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.” (Coloseni 3, 1.) Eul nu trebuie luat în seamă. Mândria, iubirea de sine, egoismul, avariția, lăcomia, iubirea de lume, ura, bănuiala, gelozia, presupunerile rele, toate trebuie supuse și sacrificate pentru totdeauna. Când va veni Domnul Hristos, El nu va veni pentru îndreptarea acestor rele, făcându-ne să corespundem din punct de vedere moral pentru venirea Lui. Toată această pregătire trebuie făcută înainte de venirea Lui. Acesta trebuie să fie un subiect de gândire, de studiu și de cercetare profundă: Ce trebuie să facem ca să fim mântuiți? Cum trebuie să ne purtăm ca să putem fi aprobați de Dumnezeu?
Când sunteți ispitiți să murmurați, să-i criticați, să-i supărați și să-i răniți pe cei din jurul vostru, și făcând astfel să vă răniți propriul vostru suflet, oh! lăsați ca din suflet să vină această întrebare cercetătoare, serioasă și plină de neliniște: Voi fi eu găsit fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu? Doar cei fără vină vor fi acolo. Nici un om nu va fi mutat în cer, dacă inima îi este plină de gunoiul de pe pământ. Întâi trebuie îndreptate toate defectele de caracter, îndepărtată orice pată prin sângele curățitor al lui Hristos și biruite toate trăsăturile rele de caracter, datorită cărora omul nu este în stare să iubească.
Când credeți că veți începe să vă pregătiți pentru a putea ajunge în societatea slăvită a îngerilor? În starea în care sunteți tu și familia ta, în prezent, tot cerul s-ar tulbura dacă voi ați ajunge acolo. Lucrarea pe care o aveți de făcut trebuie să o faceți aici. Pământul este locul de pregătire. Nu aveți nici o clipă de pierdut. În cer totul este armonie, pace și iubire. Acolo nu este discordie, ceartă, critică, cuvinte lipsite de iubire, priviri încruntate sau neînțelegeri; și acolo nu va intra nici unul dintre cei ce sunt caracterizați de aceste trăsături atât de distructive pentru pace și fericire. Căutați să fiți bogați în fapte bune, gata să dăruiți, doritori să comunicați, punându-vă o bună temelie pentru timpul ce va veni, ca să puteți apuca viața veșnică.
-706-
Încetați pentru totdeauna să murmurați în privința acestei vieți și povara sufletului vostru să fie cum să vă puteți asigura o viață mai bună decât aceasta, să fiți vrednici de locuințele pregătite pentru cei care sunt credincioși până la sfârșit. Dacă aici faceți o greșeală, totul este pierdut. Dacă vă consacrați viața pentru a câștiga comori pământești, și le pierdeți pe cele cerești, veți descoperi că ați făcut o greșeală teribilă. Nu puteți avea amândouă lumile. “Și ce folosește unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul lui?” (Marcu 8, 36.37.) Apostolul Pavel spune, sub inspirație: “Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4, 17.18.)
Aceste încercări ale vieții sunt uneltele prin care Dumnezeu îndepărtează necurățiile, părțile slabe și pe cele aspre din caracterul nostru, și ne face să corespundem pentru societatea îngerească a slavei. Însă, când trecem prin aceste necazuri, când focul încercărilor izbucnește asupra noastră, noi nu trebuie să privim la focul care se vede, ci să facem ca ochiul credinței să se fixeze la lucrurile care nu se văd, la moștenirea veșnică, viața nemuritoare, greutatea veșnică de slavă; și în timp ce facem astfel, focul nu ne va consuma, ci doar va îndepărta zgura și vom ieși afară de șapte ori mai curați, purtând pecetea divinului.
Greenville, Michigan,
7 martie 1868.