Acest lucru nu s-a făcut într-un colț. Și totuși, în ciuda faptului că lucrul acesta s-a făcut public, urmat de marea și buna lucrare din Battle Creek, acea biserică nu a făcut nici un efort de a îndrepta trecutul prin aducerea înapoi a sorei More. Și cineva, soția unuia dintre pastorii noștri, a afirmat cândva după aceea: “Nu văd de ce este nevoie ca fratele și sora White să facă atâta tărăboi în legătură cu sora More. Eu cred că ei nu înțeleg cazul.” Este adevărat, noi nu am înțeles cazul. Este mult mai grav decât ne închipuiam atunci. Dacă l-am fi înțeles, nu am fi plecat din Battle Creek până nu am fi arătat clar bisericii de acolo păcatul pe care l-au făcut, lăsând-o să plece de la ei așa cum a plecat, și s-ar fi luat măsuri ca ea să fie chemată înapoi.
Un membru al acelei biserici a spus odată, după aceea, într-o discuție, despre felul cum a plecat sora More: “Nimeni nu și-ar mai asuma acum responsabilitatea preluării unor asemenea cazuri. Fratele White s-a ocupat întotdeauna de ele.” Da, el s-a ocupat. El îi lua pe oameni acasă la el până se umpleau toate scaunele și toate paturile, și apoi se ducea la frații lui și îi ruga să ia pe cine n-a mai putut el să ia. Dacă nu aveau bani, le dădea și îi invita și pe alții să facă la fel. Trebuie să existe oameni în Battle Creek care să facă așa cum a făcut el, altfel blestemul lui Dumnezeu va fi asupra acelei biserici. Nici un om măcar, deși cincizeci o puteau face, nu a făcut ceea ce a făcut el.
Ni s-a spus să ne întoarcem la Battle Creek. Noi nu suntem pregătiți să facem acest lucru. Probabil nu va trebui s-o facem niciodată. Am îndurat poveri teribile acolo, până când nu le-am mai putut suporta. Dumnezeu va avea acolo bărbați și femei puternici care să împartă aceste poveri între ei. Cei care se mută la Battle Creek, care acceptă funcții acolo, dar care nu sunt pregătiți pentru o asemenea lucrare, ar face de o mie de ori mai bine să meargă în altă parte. Există oameni care văd, și simt, și fac bine cu bucurie lui Isus în persoana sfinților Săi. Aceștia să aibă loc în lucrare. Iar cei care nu pot face această lucrare să se ducă acolo unde nu stau în calea lucrării lui Dumnezeu.
-678-
Acest lucru este valabil în special pentru cei din conducerea lucrării. Dacă ei procedează greșit, totul merge rău. Cu cât este mai mare responsabilitatea, cu atât este mai mare ruina în caz de necredincioșie. Dacă frații din conducere nu își fac datoria cu credincioșie, cei care sunt conduși nu și-o vor face nici ei pe a lor. Cei de la conducerea lucrării din Battle Creek trebuie să fie modele pentru turmă, pretutindeni. Dacă fac acest lucru, vor avea o mare răsplată. Dacă însă nu fac acest lucru și totuși acceptă să rămână în acele funcții, înfricoșătoare este socoteala pe care va trebui să o dea.
Noi am făcut ce am putut. Dacă am fi avut mijloace la îndemână toamna trecută, sora More ar fi fost acum cu noi. Când am aflat situația reală în care ne aflam, așa cum a fost prezentat în Mărturia nr.13, noi amândoi am tratat lucrurile cu ușurință și am spus că nu dorim să ne asumăm responsabilitatea banilor. Aceasta a fost greșit. Dumnezeu dorește ca noi să avem bani ca să putem, ca și în trecut, să ajutăm acolo unde este nevoie. Satana vrea să ne lege de mâini în această privință și să-i facă și pe alții să fie nepăsători, insensibili și lacomi, așa ca să se poată întâmpla lucruri teribile, ca în cazul sorei More.
Vedem oameni alungați: văduve, orfani, săraci demni și pastori în nevoie și multe ocazii de a folosi banii pentru slava lui Dumnezeu, pentru înaintarea cauzei Sale și alinarea suferinței sfinților Săi, și eu doresc să am mijloace pe care să le folosesc pentru Dumnezeu. Experiența de aproape un sfert de secol de multe călătorii, simțind starea celor care au nevoie de ajutor, ne califică să folosim în mod judicios banii Domnului. Eu mi-am plătit rechizitele de birou și timbrele și mi-am petrecut mult timp din viață scriind pentru binele altora, și tot ce am primit pentru această lucrare, care m-a obosit și m-a epuizat teribil, nu ar putea plăti nici măcar a zecea parte din timbrele pe care le-am folosit pentru poștă. Când mi s-au întins bani, eu am refuzat ori i-am alocat pentru diverse obiective de binefacere, cum a fost Asociația pentru Publicații. Nu voi mai face așa. Îmi voi face datoria, lucrând ca întotdeauna. Însă temerile mele de a primi banii pe care să-i folosesc pentru Domnul s-au dus. Acest caz al sorei More m-a trezit ca să văd că este scopul lui Satana acela să ne facă să nu avem bani.
-679-
Biata soră More! Când am auzit că a murit, soțul meu s-a simțit îngrozitor. Amândoi am simțit ca și când o mamă scumpă, a cărei companie o doreau inimile noastre, nu mai este. Poate unii spun că, dacă noi am fi fost în locul acelora care au știut care sunt dorințele și nevoile sorei More, noi n-am fi făcut așa cum au făcut ei. Eu sper să nu fiți puși niciodată în situația să îndurați mustrări de conștiință, așa cum, cu siguranță, le simt câțiva care au fost atât de interesați de propriile lor afaceri, încât nu au vrut să-și asume nici o răspundere față de cazul ei. Fie ca Dumnezeu să se îndure de cei care sunt decepționați pentru că au neglijat o slujitoare demnă a lui Hristos, care s-a sacrificat pe sine. S-a adus această scuză: Ne-am fript de atâtea ori, încât ne este frică de străini. Oare ne-au învățat Domnul nostru și ucenicii Lui să fim foarte precauți și să nu primim străini, pentru ca nu cumva să greșim, să ne frigem și să dăm de necaz, purtând de grijă unor persoane nevrednice?
Pavel îi îndeamnă pe evrei: “Stăruiți în dragoste frățească.” (Evrei 13, 1.) Nu vă amăgiți la gândul că va fi un timp când nu va mai fi nevoie de acest îndemn, când dragostea frățească să înceteze. El continuă: “Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.” (Evrei 13, 2.) Vă rog, citiți de la Matei 25, 31 înainte. Citiți, fraților, când vă luați Biblia și mergeți la altarul familial. Faptele bune făcute de cei care au fost primiți în împărăția lui Hristos au fost făcute lui Isus în persoana celor din poporul Său care sunt în necazuri și suferință. Cei care au făcut aceste fapte bune nu văd că ar fi făcut ceva pentru Hristos. Ei nu și-au făcut decât datoria față de oamenii în nevoie. Cei de la stânga nu pot vedea că s-au purtat urât cu Hristos prin faptul că au neglijat nevoile poporului Său. Însă neglijența a fost față de Isus, în persoana sfinților Săi, și pentru această neglijență, ei vor merge în pedeapsa veșnică. Și un lucru arătat clar în legătură cu neglijența lor este afirmat în acest fel: “Am fost străin și nu M-ați primit la voi.”
-680-
Aceste lucruri nu sunt valabile numai pentru biserica din Battle Creek. Sunt întristată de egoismul pe care îl văd pretutindeni la cei ce pretind că sunt păzitori ai Sabatului. Domnul Hristos S-a dus să pregătească locașuri veșnice pentru noi, iar noi să-I refuzăm un cămin doar pentru câteva zile, în persoana sfinților care sunt alungați? El Și-a părăsit căminul Lui de slavă, maiestatea și poziția Sa înaltă, ca să mântuiască pe omul pierdut. El a devenit sărac pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să putem deveni bogați. El S-a supus insultei pentru ca omul să poată fi înălțat și a oferit un cămin fără seamăn pentru farmecul lui și este tot atât de durabil ca și tronul lui Dumnezeu. Cei care vor fi biruitori la sfârșit și vor ședea cu Hristos pe tronul Său vor urma exemplul lui Isus și, de bună voie și cu bucurie, vor sacrifica pentru El, în persoana sfinților Lui. Cei care nu aleg să facă acest lucru vor merge în pedeapsa veșnică.