Mărturii pentru Comunitate – Ziua 121

“Mi-a fost arătat că nu există lipsă de mijloace în rândul adventiștilor păzitori ai Sabatului. În prezent, pericolul lor cel mai mare constă în dorința de a acumula averi. Unii își măresc continuu grijile și munca; sunt suprasolicitați. Urmarea este că Dumnezeu și nevoile cauzei Sale sunt aproape uitate; ei sunt morți spiritual. Li se cere să facă un sacrificiu pentru Dumnezeu, să aducă o jertfă. Un sacrificiu nu crește, ci descrește și se consumă.”

Punctul meu de vedere în problema banilor este că trebuie să se facă “un sacrificiu pentru Dumnezeu, să se aducă o jertfă”. Nu am împărtășit niciodată vreo altă idee. Însă, dacă scopul principal este de a câștiga bine prin deținerea de acțiuni, și ei vor să câștige o anumită sumă pentru fiecare cent depus, atunci unde este sacrificiul, jertfa care se micșorează, se consumă? Și în ce fel se micșorează pericolele acelor păzitori ai Sabatului care acumulează mereu averi, prin actualul plan de a investi în acțiuni la Institutul de Sănătate? Primejdiile acestora sunt în creștere. Și în aceasta ei găsesc un imbold în plus pentru lăcomia lor. Investind în acțiuni la Institut, ca în orice altă afacere de vânzare și cumpărare, ei nu sacrifică. Întrucât tentația de a câștiga mult la fiecare cent este mare, spiritul de câștig, și nu cel de sacrificiu, este cel care îi conduce să investească atât de mult în acțiuni la Institut și ei nu vor mai avea decât puțin sau nimic pentru a da spre a susține alte și încă mult mai importante ramuri ale lucrării. Dumnezeu cere din partea acestor persoane închise, lacome și lumești să facă un sacrificiu pentru omenirea care suferă. El le cere să fie de acord ca averile lor pământești să se micșoreze în folosul celor năpăstuiți care cred în Isus și adevărul prezent. Ei trebuie să aibă o șansă de a face ceva în vederea deciziilor judecății finale, așa cum este descris în următoarele cuvinte înfocate ale Regelui regilor:

-637-

“Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’

Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine.’ Atunci Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat, adevărat vă spun, că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.” (Matei 25, 34-46.)

-638-

Iar în Testimony for the church vol. 1, No. 11, page 494 am spus: “Există o mare rezervă de mijloace în poporul nostru și dacă toți ar fi simțit importanța lucrării, această mare întreprindere ar putea fi adusă la îndeplinire fără greutate. Toți ar trebui să-și dea interesul ca s-o susțină. În special cei care au bani să investească în această acțiune. Va fi ridicată o clădire corespunzătoare pentru primirea bolnavilor, pentru ca aceștia să poată, prin folosirea corespunzătoare a mijloacelor și cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să găsească alinare în suferințele pe care le au și să învețe cum să-și poarte de grijă și astfel să prevină boala.

Mulți dintre cei care susțin că sunt de partea adevărului sunt închiși și lacomi. Ei trebuie să fie avertizați în legătură cu starea lor. Comoara lor pe acest pământ este atât de mare, încât inimile le sunt legate de aceasta. Cea mai mare parte din comoara lor este în această lume și doar o mică parte în cer; de aceea inima lor este legată de bunurile pământești, în loc să fie legată de moștenirea veșnică. Acum există o bună ocazie pentru ei de a-și folosi mijloacele în folosul omenirii care suferă și, de asemenea, pentru înaintarea adevărului. O asemenea acțiune nu trebuie lăsată niciodată să se zbată în sărăcie. Acești ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredințat mijloace trebuie să se ridice acum pentru lucrare și să-și folosească banii pentru slava Sa. Iar pentru cei care, datorită lăcomiei, își vor reține mijloacele, aceasta se va dovedi mai degrabă un blestem decât o binecuvântare.”

Prin ceea ce mi-a fost arătat și ceea ce am afirmat, nu am primit nici o altă idee, și nu am intenționat să am o altă idee, decât aceea ca strângerea de fonduri pentru această ramură a lucrării să fie pusă ca o problemă de dărnicie, generozitate, la fel ca și în cazul susținerii altor ramuri ale marii lucrări. Și, deși trecerea de la planul prezent la un altul care să fie în întregime aprobat de Dumnezeu poate fi întâmpinată cu greutăți și poate cere timp și efort, totuși eu cred că aceasta poate avea loc cu puține pierderi în dreptul acțiunilor în care s-a investit deja, și acest lucru va avea ca urmare o creștere hotărâtă a capitalului donat, spre a fi folosit într-un mod corespunzător pentru a alina suferințele oamenilor.

-639-

Mulți dintre cei care au investit în acțiuni nu pot să doneze sumele depuse. Unele dintre aceste persoane suferă datorită banilor pe care i-au investit în aceste acțiuni. Când călătoresc din stat în stat, întâlnesc oameni în necazuri care sunt în pragul mormântului, care ar trebui să meargă la Institut pentru un timp, însă nu își permit pentru că au investit în acțiunile de la Institut. Ei nu ar fi trebuit să investească nici un dolar acolo. Voi menționa un caz din Vermont. Cu mult timp în urmă, prin 1850, acest frate a devenit păzitor al Sabatului și de la acea dată a contribuit cu generozitate la diferite activități inițiate pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, până când bunurile lui s-au micșorat. Când s-a făcut apelul urgent, necalificat, pentru Institut, el a luat acțiuni în valoare de o sută de dolari. La adunarea de la _____, el a prezentat cazul soției sale care este foarte slăbită și care poate fi ajutată, însă, dacă este ajutată, acest lucru trebuie făcut cât mai repede. De asemenea, El a spus că, dacă ar putea dispune de cei o sută de dolari pe care i-a investit atunci în Institut, el și-ar putea trimite soția acolo la tratament; însă aceasta nu este posibil. Noi am răspuns că el nu ar fi trebuit să investească nici un dolar în Institut, că era ceva în neregulă în acea problemă, în care noi nu puteam face nimic, și în acel punct ne-am oprit. Eu nu ezit să spun că această soră trebuie tratată, cel puțin timp de câteva săptămâni în mod gratuit la Institut. Însă soțul ei nu poate face decât un pic mai mult decât a-i plăti costul călătoriei dus-întors de la Battle Creek.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment