Capitolul 107 — Primejdia încrederii în sine
Frate F.,
La data de 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că în Maine a fost începută o lucrare bună. Mi-a fost arătat în special un câmp de lucru unde a fost strâns un grup, ca rod al eforturilor fratelui Andrews și ale tale, unde v-ați arătat interesul și dragostea pentru adevăr, ridicând o casă de închinare. Există încă o mare lucrare de făcut pentru această grupă. Un număr destul de mare de oameni au fost convertiți la teoria adevărului; unii s-au decis în urma greutății dovezilor; ei văd frumusețe în desfășurarea lanțului adevărului, toate verigile acestuia unindu-se într-un întreg armonios, desăvârșit; ei iubesc principiile adevărului, însă nu realizează încă influența lui sfințitoare. Aceste suflete sunt expuse la pericolele timpului din urmă. Satana și-a pregătit înșelăciunile și capcanele pentru cei lipsiți de experiență. El lucrează prin agenții lui, chiar prin pastori, care disprețuiesc adevărul și calcă în picioare Legea lui Dumnezeu, învățându-i pe cei care îi ascultă să facă la fel.
Aceștia care au primit adevărul nepopular pot fi în siguranță numai dacă își pun încrederea în Dumnezeu și sunt sfințiți prin adevărul de partea căruia mărturisesc că sunt. Ei au făcut un pas important și acum au nevoie de o experiență religioasă care să-i și facă să devină fii și fiice ai Dumnezeului Celui Prea Înalt și moștenitori ai bunurilor veșnice, cumpărați pentru El de către scumpul Său Fiu. Cei care au fost uneltele prin care li s-a prezentat adevărul prezent nu trebuie să-și înceteze lucrarea în această perioadă importantă, ci să persevereze în eforturile lor, până când aceste suflete se atașează turmei lui Hristos. Trebuie să fie învățați în suficientă măsură, astfel ca ei să dobândească — înțelegând bine — dovada că adevărul înseamnă pentru ei mântuire.
-622-
Am văzut că Dumnezeu ar face o lucrare și mai mare în Maine, dacă toți cei care lucrează pentru cauză în acel loc s-ar consacra Lui și nu s-ar încrede în propria lor putere, ci în Puternicul lui Israel. Mi-a fost arătat că fratele Andrews și cu tine ați lucrat din greu și nu ați avut parte de odihna necesară pentru a vă păstra sănătatea. Ar trebui să lucrați cu grijă și să respectați timpul pentru odihnă. Făcând astfel, vă veți păstra tăria fizică și mintală, iar lucrul vostru va fi mult mai eficient. Frate F., tu ești un bărbat nervos și acționezi mai mult din impuls. Depresia mintală îți influențează foarte mult lucrul. Uneori, tu simți lipsa libertății și gândești că aceasta se datorează faptului că semenii sunt în întuneric și păcat sau vina e în altă parte, cu greu putând spune unde; iar tu dai vina pe un anume loc și pe o anume persoană, care ar fi susceptibilă că face mult rău. Dacă ai păstra tăcere când ești în această stare agitată, nervoasă, și te-ai odihni, așteptând calm ca Dumnezeu să intervină, și te-ai întreba dacă nu cumva răul nu se află chiar la tine însuți, tu ți-ai cruța propriul suflet de a fi rănit și, de asemenea, și cauza lui Dumnezeu de a fi batjocorită.
Am văzut că fratele F. a fost în primejdia de a se înălța, întrucât este în stare în cuvântările sale să miște sentimentele adunării. Adesea, din acest motiv el se consideră cel mai eficient predicator. Uneori, aici el se amăgește singur. Deși poate că este predicatorul cel mai acceptabil, totuși el poate da greș în a îndeplini cel mai mare bine. Predicatorul, care poate atinge sentimentele în cel mai mare grad, nu are prin aceasta dovada că el este și cel mai folositor.
-623-
Când este umil și se încrede în Dumnezeu, fratele F. poate face mult bine. Îngerii vin în ajutorul lui și el este binecuvântat cu clarviziune și libertate. Însă, după un timp, după o biruință deosebită, el este prea adesea ridicat în slăvi și socotit că este cineva, când, de fapt, el este doar un instrument în mâna lui Dumnezeu. După asemenea perioade, îngerii lui Dumnezeu îl lasă în propria lui putere, și atunci, deși el a fost cel care a greșit, prea adesea se întâmplă să-i acuze pe frații săi și pe oameni pentru întunericul și slăbiciunea pe care le-a simțit. În timp ce se află în această stare nenorocită, el condamnă adesea pe unul sau pe altul și, chiar dacă lucrarea lui nu a fost nici pe jumătate făcută, el simte că trebuie să se mute și să lucreze în altă parte.
Am văzut că fratele F. a fost în primejdia de a fi pornit la luptă în propria lui putere, și în lupta aceasta, puterea nu se va dovedi a fi altceva decât slăbiciune. Când și-a pus încrederea în Dumnezeu, adeseori a avut succes în luptele cu împotrivitorii credinței noastre. Însă el s-a îmbătat adesea cu biruința pe care Dumnezeu a dat-o adevărului împotriva rătăcirii și și-a asumat el însuși slava pentru aceste confruntări. Eul a fost înălțat în ochii săi.
Mi-a fost arătat că, în ultimele două discuții, el nu a avut un spirit potrivit. Înainte de prima, el a fost ridicat în slăvi de lingușelile oamenilor care nu iubesc adevărul. În timp ce asculta și era întrucâtva implicat într-o discuție între doi care nu erau în credință, el s-a semețit și s-a socotit în stare să intre singur în luptă. Și, fiind atât de încrezător în sine, el a fost, chiar prin acest lucru, lipsit de putere. Dumnezeu a fost întristat de faptul că fratele F. a desconsiderat sfatul fratelui Andrews. Spiritul lui atotștiutor a făcut din această discuție un eșec aproape total. Dacă nu există câștig decisiv în aceste confruntări, atunci există întotdeauna o pierdere. Ei nu trebuie să se avânte necugetat, ci fiecare mișcare trebuie făcută cu precauție, cu cea mai mare înțelepciune, căci este în joc mai mult decât este într-o bătălie a națiunii. Satana și oștirile lui sunt toți în mișcare în aceste lupte între adevăr și minciună, iar dacă susținătorii adevărului nu merg la luptă înarmați cu puterea lui Dumnezeu, atunci Satana va reuși să-i învingă de fiecare dată.
-624-
În cea de-a doua confruntare, mult, foarte mult a fost în joc. Însă și de data aceasta fratele F. a dat greș. El nu s-a angajat în această confruntare simțindu-și slăbiciunea și cu umilință și simplitate să se bizuie pe puterea lui Dumnezeu. Iarăși s-a simțit puternic prin el însuși. Succesele lui din trecut l-au făcut să se înalțe. El socotea că victoriile pe care le-a obținut se datorau, în mare măsură, iscusinței lui de a folosi argumente puternice găsite în Cuvântul lui Dumnezeu.
Mi-a fost arătat că susținătorii adevărului nu ar trebui să caute discuții contradictorii. Dar, ori de câte ori este necesar — pentru înaintarea cauzei adevărului și pentru slava lui Dumnezeu — să existe o întâlnire cu un împotrivitor, la acea confruntare trebuie mers cu foarte multă grijă și umilință. Cei care se duc acolo trebuie, cu o profundă cercetare a inimii, mărturisire a păcatelor și rugăciune stăruitoare, uneori chiar cu post, să-L implore pe Dumnezeu să-i ajute în mod special și să dea prețiosului Său adevăr mântuitor o biruință glorioasă, pentru ca păcatul să poată apărea în adevărata lui urâțenie, iar susținătorii lui să fie cu totul încurcați. Cei care luptă pentru adevăr contra împotrivitorilor acestuia ar trebui să-și dea seama că nu se întâlnesc doar cu oameni, ci că luptă cu Satana și cu îngerii lui, care sunt hotărâți ca păcatul și întunericul să rămână în câmp, iar adevărul să fie acoperit de rătăcire. Deoarece rătăcirea se potrivește mai bine cu inima firească, se socotește adesea că aceasta este clară. Oamenii comozi iubesc neadevărul și întunericul și nu doresc să fie reformați de adevăr. Lor nu le place să vină la lumină, pentru ca faptele lor să nu fie mustrate.
Dacă cei care stau de partea adevărului se încred în puterea argumentului, bizuindu-se doar în mică măsură pe Dumnezeu, și în această stare se întâlnesc cu împotrivitorii lor, nu se va câștiga nimic de partea adevărului, ci va fi o pierdere hotărâtă. Dacă nu se obține o victorie evidentă de partea adevărului, lucrurile vor fi într-o stare mai rea decât înainte de confruntare. Cei care poate că înainte au avut anumite convingeri cu privire la adevăr se lasă pe tânjală și se decid de partea rătăcirii, pentru că în starea lor tulburată ei nu pot percepe faptul că adevărul a avut superioritate. Aceste ultime două confruntări au făcut doar puțin pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu și ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut loc. Fratele F. nu s-a angajat în aceasta cu un spirit de umilință și o bizuire totală pe Dumnezeu. Acest fapt i-a fost insuflat de vrăjmașul și a avut un spirit de încredere în sine, nedevenind un slujitor umil al lui Hristos. El a avut asupra lui propria lui armură, și nu armura lui Dumnezeu.
-625-
Frate F., Dumnezeu ți-a oferit un lucrător cu o profundă experiență, cel mai capabil din câmp. El este unul care cunoaște din experiență proprie vicleniile lui Satana și unul care a trecut prin cel mai mare chin sufletesc. Providența atot înțeleaptă a lui Dumnezeu a îngăduit ca el să simtă fierbințeala cuptorului curățitor și a învățat, prin aceasta, că orice adăpost în care s-ar refugia în afară de Dumnezeu nu este decât un eșec și că orice reazem pe care s-ar sprijini nu s-ar dovedi decât o trestie ruptă. Trebuia să-ți dai seama că fratele Andrews avea tot atât interes pentru acea întâlnire ca și tine și ar fi trebuit să-i asculți sfatul într-un spirit de umilință și să tragi foloase de pe urma îndemnurilor lui. Însă Satana avea drept scop aici să înfrângă planul lui Dumnezeu și el s-a grăbit să pună stăpânire pe mintea ta și astfel să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu. Te-ai pripit la luptă în propria ta putere și îngerii te-au lăsat să o duci singur. Însă Dumnezeu, din îndurare pentru cauza Lui, nu a îngăduit ca vrăjmașii adevărului să obțină o victorie totală, și ca răspuns la rugăciunile stăruitoare, zdrobitoare, ale slujitorului Său, îngerii au sărit în ajutor. În loc de un eșec total, a fost o victorie parțială, pentru ca vrăjmașii adevărului să nu triumfe asupra credincioșilor. Însă nu s-a câștigat nimic prin acel efort, când ar fi putut să fie un triumf glorios al adevărului asupra rătăcirii. Alături de tine stăteau doi dintre cei mai capabili apărători ai adevărului; trei bărbați cu puterea adevărului să stea împotriva unui bărbat care căuta să acopere adevărul cu rătăcire. Cu ajutorul lui Dumnezeu ați fi putut fi o oștire, dacă ai fi pornit la luptă așa cum se cuvenea. Încrederea în tine însuți a făcut ca aceasta să fie un eșec aproape total.