La 14 și 15 septembrie am ținut adunări eficiente la Battle Creek. Aici, soțul meu a atacat cu putere câteva păcate ale celor care aveau funcții înalte în lucrare și, pentru prima dată după douăzeci de luni, el a luat parte și la întâlnirile de seară și a predicat seara. S-a început o lucrare bună, iar biserica, așa cum s-a publicat în Review, ne-a garantat că stă alături de noi, dacă, după ce aveam să ne întoarcem din vest, vom continua să lucrăm împreună cu ei.
Alături de fratele și sora Maynard și frații Smith și Olmstead, am luat parte la marile adunări din vest, ale căror victorii importante au fost pe deplin redate în Review. În timp ce participam la adunările din Wisconsin, eu eram slăbită. Lucrasem peste puterile mele la Battle Creek, iar în călătorie aproape că am leșinat în trăsură. Patru săptămâni am suferit mult cu plămânii și de-abia le puteam vorbi oamenilor. Sâmbătă seara mi-a fost aplicată o fomentație în zona gâtului și a plămânilor; însă de cap se uitase și greutatea de la plămâni s-a dus spre creier. Când m-am trezit dimineața, am simțit ceva deosebit pe creier. Vocile păreau că vibrează și totul în fața mea părea că se leagănă. Când am început să merg, mă clătinam și era aproape să cad. Am servit micul dejun, sperând că acesta îmi va fi de folos, că voi fi ușurată, însă a fost mai rău. Îmi era tot mai rău și nu puteam sta în picioare.
Soțul meu a venit acasă după adunarea dinainte de prânz, spunând că a programat ca eu să vorbesc după-amiază. Mi se părea imposibil să stau în fața oamenilor. Când m-a întrebat despre ce subiect aș vrea să vorbesc, n-am putut să-mi adun în minte nici măcar o propoziție. Însă m-am gândit: Dacă Dumnezeu dorește ca eu să vorbesc, El îmi va da, cu siguranță, putere; voi merge prin credință și, dacă nu se va putea, nu se va putea. Am mers clătinându-mă până la cort, simțindu-mi creierul ciudat de confuz, însă le-am spus fraților predicatori de pe platformă că, dacă mă vor susține cu rugăciunile lor, voi vorbi. Am stat în fața oamenilor prin credință și în aproximativ cinci minute mi-am simțit capul și plămânii ușurați și am vorbit fără greutate unei mulțimi de o mie cinci sute de ascultători atenți, timp de mai mult de o oră. După ce am încetat să vorbesc, am simțit asupra mea bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu și nu am putut să mă abțin să nu mă ridic din nou să vorbesc despre boala mea și despre binecuvântarea prin care Dumnezeu m-a susținut în timp ce am vorbit. De la acea adunare, plămânii mei au fost mult ușurați și eram tot mai sănătoasă.
-605-
În vest, ne-au ajuns la urechi vești mai mult sau mai puțin calomniatoare la adresa soțului meu. S-au răspândit în timpul Conferinței Generale și erau duse în toate părțile câmpului. Voi da una ca exemplu: Se spunea că soțul meu este atât de înnebunit după bani, încât vinde sticle vechi. Lucrurile stau astfel. Când eram pe punctul de a ne muta, l-am întrebat pe soțul meu ce să facem cu o mulțime de sticle vechi pe care le aveam. El a spus: “Aruncă-le”. Chiar în acel moment, a intrat pe ușă micuțul Willie, care s-a oferit să le spele și să le vândă. Eu i-am spus să facă așa și ce va lua pe ele va fi al lui. Când s-a dus la poștă, soțul meu l-a luat în trăsură pe Willie care își strânsese sticlele. Nu putea face mai puțin pentru micuțul lui fiu credincios. Willie a vândut sticlele și a luat banii. Pe drum către poștă, soțul meu l-a luat în trăsură pe un frate ce avea legătură cu biroul pentru publicații și cu care a avut o conversație plăcută spre oraș și înapoi; și, pentru că l-a văzut pe Willie venind la trăsură și punând soțului meu o întrebare referitoare la valoarea sticlelor și apoi l-a văzut pe farmacist vorbind cu soțul meu despre ceea ce îl interesa atât de mult pe Willie, acest frate, fără să-i spună un singur cuvânt soțului meu în legătură cu această întâmplare, imediat a raportat că fratele White s-a dus în oraș să vândă sticle vechi și, deci, este nebun. Prima dată când am auzit despre sticle a fost în Iowa, cu cinci luni mai târziu.
-606-
Aceste lucruri ne-au fost ascunse pentru ca noi să nu putem da lămuriri și au fost transmise ca pe aripile vântului de așa-zișii noștri prieteni. Și am fost uluiți să descoperim prin investigație și mărturisiri recente aproape din partea tuturor membrilor acestei biserici că multe dintre aceste zvonuri mincinoase au fost puse în circulație de către acei așa-ziși creștini, care nutriseră sentimente de critică, amărăciune și cruzime împotriva noastră, în special împotriva soțului meu, care era slăbit și lupta pentru viață și eliberare. Cu un spirit nelegiuit și veninos, unii l-au arătat ca fiind bogat și avid după bani.
La întoarcerea la Battle Creek, soțul meu a cerut ca un comitet de frați să se întâlnească cu biserica pentru ca să se facă cercetări în fața lor și să se ia în discuție zvonurile mincinoase. Frații au venit din diferite părți ale statului, iar soțul meu, fără teamă, le-a cerut tuturor să spună tot ce aveau împotriva lui, pentru a le putea întâmpina direct, și să se pună astfel capăt odată acestor calomnii. Greșelile pe care le mărturisise înainte la Review le-a mărturisit acum în întregime într-o adunare publică și față de anumite persoane și, de asemenea, a explicat multe probleme pe baza cărora circulaseră zvonuri, fiind acuzat prostește, convingându-i astfel pe toți de lipsa de temeinicie a acelor acuzații.
Iar în ce privește valoarea reală a averii noastre, am descoperit, spre uimirea lui și a tuturor celor prezenți, că aceasta se ridica doar la cifra de 1500 dolari, plus caii și trăsura și rămășițe din ediții ale unor cărți și hărți, a căror vânzare, anul trecut, așa după cum a afirmat secretarul, nu a fost egală cu valoarea banilor pe care îi datora Asociației de Publicații. Aceste cărți și hărți nu pot fi socotite de o prea mare valoare în prezent și, cu siguranță, nu pentru noi, în starea noastră prezentă.
-607-
Când era sănătos, soțul meu nu avea timp să-și facă deloc calcule, iar cât a fost bolnav, problemele sale erau în mâinile altora. S-a ridicat întrebarea: Ce s-a ales de bunurile pe care le-a deținut el? A fost înșelat? S-au făcut greșeli în socotelile lui? Sau cumva, în această stare confuză cu privire la afacerile lui, el a dat cutare sau cutare obiect în stare bună, fără să-și cunoască adevărata putere de a da și fără să știe cât de mult a dat?
Ca un rezultat bun al investigației, încrederea în cei care s-au ocupat de calcule, privind afacerile noastre, a rămas neclintită, iar noi nu avem nici un motiv întemeiat să credem că mijloacele noastre sunt limitate datorită unor greșeli de calcul. De aceea, privind asupra chestiunilor referitoare la afacerile soțului meu timp de zece ani și ținând cont de mâna largă cu care a dăruit bani pentru a ajuta lucrarea în ramurile ei, concluzia cea bună și cea mai generoasă este că averea noastră a fost folosită pentru cauza adevărului prezent. Soțul meu nu a ținut evidența cheltuielilor și nu-și poate aminti ce a dat decât folosindu-se de memorie și de ce a fost consemnat în Review. Faptul că dețineam atât de puțin, fiind scos la iveală într-o perioadă când se spunea despre soțul meu că este bogat, dar că vrea tot mai mulți bani, a fost un motiv de bucurie pentru noi, constituind cea mai bună dezmințire a acuzațiilor false care au reprezentat o amenințare la adresa influenței noastre și a caracterului nostru creștin.
Putem rămâne și fără ceea ce avem și noi tot ne vom bucura în Dumnezeu, dacă acestea vor fi folosite pentru înaintarea cauzei Sale. Ne-am oferit cu bucurie cei mai buni ani ai noștri, puterea noastră, am ajuns până la epuizare pentru această cauză, simțim deja neputințele vârstei în mod prematur, dar, cu toate acestea, tot ne bucurăm. Însă, când cei care pretind că ne sunt frați ne atacă influența și caracterul, vorbind despre noi că suntem bogați, lumești și avizi după mai mult, atunci ne doare. Să fim lăsați să ne bucurăm de caracterul și influența pe care le-am câștigat atât de scump în ultimii douăzeci de ani, prin sărăcie, o sănătate șubredă și această viață trecătoare, și ne vom bucura să dăruim cu bucurie pentru cauză din puținul care ne-a rămas.
-608-
Cercetarea a fost deplină, amănunțită, și rezultatul a constat în eliberarea de acuzațiile aduse împotriva noastră, fiind restabilite simțămintele de unire desăvârșită. Au fost făcute mărturisiri din inimă, sfâșietoare, în legătură cu felul în care s-a procedat față de noi și în mod vădit binecuvântarea lui Dumnezeu a venit asupra noastră, a tuturor. Cei care au căzut de la credință s-au îndreptat, păcătoșii au fost convertiți și 44 au fost botezați, dintre care 16 de către soțul meu și 28 de către frații Andrews și Loughborough. Am fost încurajați, însă foarte istoviți. Soțul meu și cu mine duseserăm povara lucrării, care a necesitat mult efort și ne-a solicitat întreaga ființă. Numai Dumnezeu știe cum am putut, în starea noastră atât de slăbită, să înfruntăm cercetările făcute cu privire la noi, având aproape simțămintele tuturor împotriva noastră; cum am venit să predicăm, să rostim îndemnuri și să participăm la adunări, ținute seara târziu, și în același timp să și pregătim această lucrare, soțul meu lucrând împreună cu mine, copiind și pregătind materialul pentru tipar, apoi făcând probe pentru tipar. Totuși, am trecut prin toate acestea și avem speranța că Dumnezeu ne va susține și în eforturile noastre din viitor.
Noi credem acum că multe dintre visurile anterioare au fost date pentru a ilustra încercările noastre, pornind de la relele existente la Battle Creek, eforturile de a ne elibera de crudele acuzații aduse împotriva noastră și, de asemenea, străduințele de a îndrepta toate aceste lucruri cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă această părere cu privire la visuri este corectă, să nu avem noi nădejde că, potrivit cu celelalte părți ale lor, neîmplinite încă, viitorul nostru va fi mai bun decât trecutul?
În încheierea acestei relatări, trebuie să spun că trăim într-un timp din cel mai solemn. În ultima viziune care mi-a fost dată, mi s-a arătat ceva înfiorător, că doar o mică parte dintre cei care susțin acum că sunt de partea adevărului vor fi sfințiți prin acesta și vor fi mântuiți. Mulți se vor ridica mai presus de simplitatea lucrării. Ei se vor conforma lumii, se vor lipi de idoli și vor ajunge morți din punct de vedere spiritual. Umilii urmași ai lui Isus, care se sacrifică mereu, vor ajunge la desăvârșire, lăsându-i în urma lor pe cei indiferenți și iubitori de lume.
-609-
Atenția mi-a fost îndreptată la Israelul din vechime. Doar doi dintre oamenii maturi din vasta oștire care a părăsit Egiptul au intrat în țara Canaanului. Trupurile lor moarte au fost presărate prin pustie din cauza nelegiuirilor lor. Israelul modern se află într-un pericol mai mare decât cei din vechime, de a-L uita pe Dumnezeu și a se îndrepta spre idolatrie. Chiar dintre cei care susțin că sunt păzitori ai Sabatului, mulți se închină la idoli. Dumnezeu i-a avertizat în mod special pe cei din vechime să se ferească de idolatrie, căci, dacă vor înceta să-L slujească pe adevăratul Dumnezeu, blestemul Său va fi asupra lor; dar, dacă Îl vor iubi cu toată inima lor, cu tot sufletul lor, cu toată puterea lor, El va binecuvânta cu îmbelșugare rodul muncii lor și va îndepărta boala din mijlocul lor.
În fața poporului lui Dumnezeu de astăzi stă binecuvântarea sau blestemul — binecuvântarea dacă vor ieși din lume și se vor despărți de ea și vor umbla pe cărarea ascultării umile, iar blestemul dacă se vor uni cu cei idolatri, care calcă în picioare cerințele înalte ale cerului. Păcatele și nedreptățile Israelului răzvrătit ne sunt relatate și stau în fața noastră ca un tablou care să ne avertizeze că, dacă vom imita exemplul lor în ce privește nelegiuirea și depărtarea de Dumnezeu, cu siguranță, și noi vom cădea așa cum au căzut ei. “Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10, 11.)