Capitolul 99 — Institutul de sănătate
În viziunea care mi-a fost dată la 25 decembrie 1865, am văzut că reforma sanitară constituie o inițiativă măreață, strâns legată de adevărul prezent, și că adventiștii de ziua a șaptea ar trebui să aibă o clădire pentru cei bolnavi, în care aceștia să poată fi tratați de bolile lor și, de asemenea, să învețe să-și poarte singuri de grijă pentru a putea preveni boala. Am văzut că poporul nostru nu trebuie să rămână indiferent în privința acestui subiect și să lase pe cei avuți din rândurile noastre să se ducă la instituțiile populare de tratament cu ajutorul apei din țară, în vederea redobândirii sănătății, unde vor întâmpina nu simpatie, ci opoziție față de credința lor religioasă. Cei afectați de boală nu suferă numai datorită lipsei puterii fizice, dar și a celei mintale și morale; iar păzitorii Sabatului, cei conștiincioși, aflați în suferință, nu pot avea la fel de mult folos acolo unde trebuie să vegheze mereu ca să nu-și compromită credința și să-și dezonoreze convingerile religioase, cum ar avea la o instituție ai cărei medici și conducători simpatizează adevărurile legate de întreita solie îngerească.
Când oamenii care au suferit mult de pe urma bolii au fost vindecați printr-un sistem inteligent de tratament, constând din băi, dietă sănătoasă, perioade corespunzătoare de odihnă și mișcare fizică și efectele benefice ale aerului curat, ei sunt adesea conduși să tragă concluzia că cei care i-au tratat cu succes au dreptate în probleme de religie sau, cel puțin, nu se poate să fie prea departe de adevăr. Astfel, dacă oamenii noștri sunt lăsați să meargă la acele instituții ai căror medici sunt corupți din punct de vedere religios, ei sunt în primejdia de a fi prinși în cursă. Am văzut că (în 1865) instituția din _____ a fost cea mai bună din Statele Unite. În ce privește tratarea bolnavilor, se face o lucrare mare și bună; însă ei le recomandă pacienților lor dansul și jocul de cărți și frecventarea teatrelor și a altor locuri lumești de distracție de felul acesta, ceea ce este în directă opoziție cu învățăturile Domnului Hristos și ale apostolilor.
-554-
Cei legați de Institutul de sănătate existent acum la Battle Creek ar trebui să simtă că sunt angajați într-o lucrare importantă și solemnă și că ei nu trebuie nicidecum să ia ca model pe medicii institutului de la _____ în materie de religie și distracții. Cu toate acestea, am văzut că există pericolul de a-i imita în multe lucruri și de a pierde din vedere caracterul deosebit al acestei mărețe lucrări. Iar dacă cei angajați în această inițiativă încetează să-și privească lucrarea dintr-un înalt punct de vedere al adevărului prezent, imitând teoria și practica celor din conducerea instituțiilor în care bolnavii sunt tratați doar pentru refacerea sănătății, binecuvântarea specială a lui Dumnezeu nu va fi asupra institutului nostru mai mult decât este asupra acelora care învață și practică teorii greșite.
Am văzut că o lucrare de amploare nu poate fi realizată în timp scurt, pentru că nu este un lucru ușor să găsești doctori pe care Dumnezeu îi poate accepta și care să poată lucra împreună în armonie, dezinteresat și cu zel, spre binele oamenilor care suferă. Trebuie avut în vedere întotdeauna că marele obiectiv ce trebuie atins astfel nu este doar sănătatea, ci desăvârșirea și spiritul de sfințenie, care nu poate fi atins având corpuri și minți bolnave. Acest obiectiv nu poate fi atins lucrând și având ca standard numai cele lumești. Dumnezeu va ridica bărbați și îi va califica spre a-i angaja în lucrare nu doar ca medici pentru trup, ci și pentru sufletul bolnav de păcat, ca părinți spirituali pentru tineri și pentru cei fără experiență.
Mi-a fost arătat că poziția dr-ului E. cu privire la distracții este greșită și că părerile lui cu privire la exercițiile fizice nu sunt toate corecte. Distracțiile pe care le recomandă unora le sunt de ajutor pentru sănătate, dar altora le sunt un obstacol. El a condamnat în mare măsură munca fizică pentru cei bolnavi, iar învățăturile sale s-au dovedit, în multe cazuri, dăunătoare. Astfel de exerciții mintale, cum sunt jocurile de cărți, șahul și damele, suprasolicită creierul, îl obosesc pe bolnav și împiedică însănătoșirea, în timp ce munca fizică ușoară ocupă timpul, îmbunătățește circulația, ușurează și reface creierul și se dovedește de un real folos pentru sănătate. Însă luați de la cel suferind o astfel de ocupație și el va deveni agitat și, având o imaginație bolnavă, el își vede cazul său mult mai grav decât este în realitate și astfel tinde să fie nesăbuit.
-555-
Timp de ani de zile mi-a fost arătat din când în când că cei bolnavi trebuie învățați că nu este bine să renunțe de tot la munca fizică pentru a-și recâștiga sănătatea. Făcând astfel, voința dormitează, sângele se va mișca greoi prin corp și, treptat, va deveni tot mai încărcat. În cazurile în care pacientul este în pericol de a-și imagina cazul său mult mai grav decât este în realitate, lipsa de activitate va da, cu siguranță, cele mai nefericite rezultate. Lucrul efectuat în mod regulat dă bolnavului ideea că nu este cu totul nefolositor pe lume și că poate face și el ceva. Aceasta îi va da satisfacție,curaj și tărie, lucruri pe care distracțiile mintale deșarte nu le pot da niciodată.
Părerea că cei care au afectate atât puterile fizice, cât și cele mintale sau care sunt sleiți, fie trupește, fie mintal, trebuie să renunțe la activitate pentru a-și redobândi sănătatea constituie o mare greșeală. În foarte puține cazuri poate fi necesară odihna totală pentru o scurtă perioadă de timp, însă astfel de cazuri sunt foarte rare. În majoritatea cazurilor, schimbarea poate să joace un rol foarte important. Cei care sunt zdrobiți datorită muncii mintale excesive trebuie să-și odihnească mintea, însă a-i învăța pe unii ca aceștia că este greșit și chiar periculos să-și exercite puterile mintale într-o anumită măsură îi va determina să-și vadă starea lor mult mai rea decât în realitate. Ei devin și mai nervoși și un mare necaz și povară pentru cei care trebuie să le poarte de grijă. În această stare a minții, însănătoșirea lor ajunge într-adevăr sub semnul întrebării.
-556-
Cei care sunt doborâți datorită epuizării fizice trebuie să lucreze mai puțin, iar lucrul pe care îl fac să fie ușor și plăcut. Însă a-i ține departe de orice fel de muncă sau mișcare fizică se va dovedi, în cele mai multe cazuri, spre ruina lor. Voința se dezvoltă o dată cu lucrul mâinilor lor și cei obișnuiți cu munca ar simți că sunt considerați doar ca niște mașini asupra cărora intervin medicii și personalul de îngrijire și imaginația lor va fi afectată. Inactivitatea ar fi cel mai mare blestem ce ar putea veni asupra unora ca aceștia. Puterile lor ar ajunge într-o asemenea stare de stagnare, încât ar fi imposibil ca ei să reziste în fața bolii și acestei stări de apatie pentru a-și putea redobândi sănătatea.
Dr. E. a făcut o mare greșeală în privința exercițiilor fizice și a distracțiilor și una încă și mai mare prin învățăturile sale cu privire la experiența religioasă și emoția religioasă. Religia Bibliei nu este în detrimentul sănătății trupului și minții noastre. Influența înălțătoare a Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun restaurator pentru cei bolnavi. Cerul înseamnă sănătate deplină și, cu cât sunt mai mult simțite influențele cerești, cu atât va fi mai sigură vindecarea bolnavului care are credință. Influența vederilor susținute de dr. E. a ajuns la poporul nostru într-o anumită măsură. Păzitorii Sabatului care sunt pentru reforma sanitară trebuie să nu fie deloc contaminați de astfel de învățături. Orice reformă adevărată și reală ne va aduce mai aproape de Dumnezeu și de cer, mai aproape de Isus, va dezvolta cunoștințele noastre în lucrurile spirituale, făcând ca experiența sfințirii să fie tot mai profundă în viața noastră de credință.
Este adevărat că există minți dezechilibrate care își impun asupra lor însele posturi pe care Scriptura nu le învață, de asemenea, rugăciuni și privarea de odihnă și somn, lucruri pe care Dumnezeu nu le-a cerut niciodată. Unii ca aceștia nu prosperă și nu fac progrese prin faptele pe care le fac pentru a dobândi starea de neprihănire. Ei au o religie fariseică, și aceasta nu este religia lui Hristos, ci a lor înșiși. Ei se încred în faptele lor bune pe care le fac pentru a obține mântuirea, sperând în van să câștige cerul prin faptele lor meritorii, în loc să se bizuie, așa cum ar trebui să o facă orice păcătos, pe meritele Mântuitorului care a fost răstignit, a înviat și S-a înălțat la cer. Unii de felul acesta au toate șansele să se îmbolnăvească. Însă Domnul Hristos și adevărata religie sunt sănătate pentru trup și putere pentru suflet.
-557-
Cei bolnavi ar trebui să facă ceva, în loc să-și ocupe mintea cu jocuri simple, fapt ce îi va conduce să aibă o părere slabă despre ei înșiși și îi va face să considere că viețile lor sunt inutile. Păstrați trează puterea voinței deoarece voința exercitată și direcționată corect constituie un potențial alinător al nervilor. Bolnavii sunt foarte fericiți să poată face ceva și astfel însănătoșirea lor este grăbită.
Am văzut că cel mai mare blestem care a venit vreodată asupra soțului meu și a sorei F. au fost îndemnurile primite la _____, prin care li se spunea să nu facă nimic pentru a se însănătoși. Mintea le-a fost afectată, iar lipsa de activitate a dus la gândul și simțământul că este periculos pentru sănătate și viață să facă mișcare fizică, mai ales dacă prin aceasta obosesc. Mașinăria organismului, atât de rar pusă în mișcare, își pierde elasticitatea și puterea, astfel că, atunci când au început să facă mișcare, articulațiile le erau înțepenite, mușchii slăbiți și fiecare mișcare necesita un efort mare, producând desigur durere. Totuși, chiar această obosire s-ar fi dovedit o binecuvântare pentru ei dacă ar fi perseverat să se împotrivească tendințelor spre inactivitate, fără să țină seamă de simțămintele și simptomele neplăcute.
Am văzut că ar fi mult mai bine ca sora F. să fie alături de familia ei și să-și simtă responsabilitățile care îi revin. Acest lucru ar trezi la viață energiile ei în stagnare. Mi-a fost arătat că starea grea a acestei scumpe familii în perioada cât se aflau la _____ a fost în defavoarea educării și creșterii copiilor lor. Pentru binele lor, acești copii ar trebui să fie învățați cu privire la responsabilitățile în gospodărie și ar trebui să simtă că anumite sarcini în viață le revin lor. Mama, angajată în educația și creșterea copiilor ei, se ocupă cu lucrarea pe care Dumnezeu i-a desemnat-o și pentru care, în harul Său, El a ascultat rugăciunile înălțate în vederea însănătoșirii ei. În timp ce ar trebui să evite lucrul istovitor, ea trebuie, mai presus de orice, să evite o viață lipsită de activitate.
-558-
Când mi-a fost dată viziunea la Rochester, New York, am văzut că ar fi cu mult mai bine pentru acești părinți și copii să-și formeze o familie a lor. Copiii trebuie să contribuie fiecare la munca din gospodărie și să obțină în acest fel o educație valoroasă, pe care nu ar putea-o dobândi pe nici o altă cale. Viața la _____ sau în oricare alt loc, înconjurați fiind de personalul de îngrijire, constituie cea mai mare vătămare posibilă adusă mamelor și copiilor. Domnul Isus o invită pe sora F. să-și găsească odihna în El și să lase ca mintea ei să primească un tonus sănătos, zăbovind asupra lucrurilor cerești, și, căutând cu stăruință, să-și aducă mica turmă să fie hrănită și îndrumată de Domnul. Pe această cale ea își poate ajuta mai bine soțul, scutindu-l de simțământul că ea trebuie să fie, într-o măsură atât de mare, obiectul atenției, grijii și simpatiei sale.
În ce privește extinderea clădirilor Institutului de Sănătate de la Battle Creek, mi-a fost arătat, așa cum am afirmat înainte, că noi trebuie să avem un astfel de institut, mic la început, care se va dezvolta pe parcurs ce vom avea medici și personal medical corespunzător și fondurile necesare; și că totul trebuie să fie călăuzit după principiile și spiritul blând al întreitei solii îngerești. Dar când am văzut evaluările atât de mari susținute cu nesăbuință de cei care au avut un rol în conducerea lucrării, am fost alarmată și în multe discuții personale și în scrisori i-am avertizat pe acești frați să acționeze cu prudență. Motivele mele în această privință sunt că, fără binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, sunt multe căi prin care această întreprindere ar putea fi împiedicată, cel puțin pentru un timp, ceea ce ar fi în defavoarea instituției și a cauzei noastre. Dacă medicii ar ajunge la eșec, datorită bolii, morții sau din oricare altă cauză până s-ar ridica alții pentru a-i înlocui, lucrarea ar fi împiedicată; și dacă fondurile ar înceta să intre în timp ce se ridică alte corpuri de clădire, iar lucrarea ar trebui să înceteze datorită prăbușirii capitalului, o descurajare generală i-ar cuprinde pe toți cei interesați; de asemenea, s-ar putea să nu fie suficienți pacienți care să ocupe clădirile din prezent și, în consecință, o lipsă de mijloace pentru a acoperi cheltuielile în curs. Prin eforturi depuse în toate departamentele într-un mod corect și judicios și cu binecuvântarea lui Dumnezeu, instituția aceasta se va dovedi un mare succes, pe când un singur eșec în orice direcție s-ar putea dovedi, mai curând sau mai târziu, un mare rău. Nu trebuie să uităm că din multele instituții de sănătate pornite în Statele Unite în ultimii douăzeci și cinci de ani doar câteva își mențin o prezență vizibilă în acest moment.