Mărturia 4
Capitolul 27 — Tinerii păzitori ai Sabatului
La 22 august 1857, pe când mă aflam în casa de rugăciune din Monterey, Michigan, mi-a fost arătat că mulți nu au auzit încă glasul lui Isus, iar solia mântuitoare nu a pus încă stăpânire pe suflet și nu a condus la reformarea vieții. Mulți dintre cei tineri nu au spiritul lui Isus. Dragostea lui Dumnezeu nu este în inimile lor și de aceea predomină trăsăturile firești, și nu Duhul lui Dumnezeu și preocuparea pentru mântuire.
Cei care posedă cu adevărat religia lui Isus nu se vor rușina și nici nu se vor teme să poarte crucea în fața acelora care au mai multă experiență decât ei. Vor dori, dacă tânjesc într-adevăr să fie neprihăniți, să fie cât se poate de mult ajutați de creștinii mai în vârstă. Aceștia îi vor ajuta cu bucurie; inimile care sunt încălzite de iubirea lui Dumnezeu nu se vor împiedica de lucruri de nimic în viața de credință. În afară se va vedea ceea ce lucrează Duhul lui Dumnezeu în interior. Ei vor cânta despre aceasta și se vor ruga pentru aceasta. Lipsa religiei, lipsa unei viețuiri sfinte îi fac pe cei tineri să dea înapoi. Viața lor îi condamnă. Ei știu că nu trăiesc așa cum ar trebui să trăiască creștinii și de aceea nu au încredere în Dumnezeu sau în biserică.
Motivul pentru care cei tineri se simt mai liberi când cei mai în vârstă nu sunt de față este acesta: ei sunt împreună cu cei la fel ca ei. Fiecare consideră că este la fel de bun ca și celălalt. Toți dau greș în privința țintei, măsurându-se cu ei înșiși și comparându-se cu ei înșiși, neglijând singurul și adevăratul standard. Isus este adevăratul Model. Viața Sa de sacrificiu de Sine constituie exemplul nostru.
-155-
Am văzut cât de puțin a fost studiat Modelul și cât de puțin a fost înălțat înaintea lor. Cât de puțin suferă cei tineri, cât de puțin își tăgăduiesc eul, de dragul religiei lor. Puțin se gândesc ei la sacrificiu. În această privință, ei dau greș cu totul în a imita Modelul. Am văzut că vorbirea lor este aceasta: Eul trebuie satisfăcut, mândria trebuie îngăduită. Ei Îl uită pe Omul durerilor, Cel obișnuit cu suferința. Suferințele lui Isus din Ghetsemani, sudoarea Lui ca niște mari picături de sânge în grădină, cununa de spini care i-a străpuns fruntea, toate acestea nu îi sensibilizează. Ei au ajuns amorțiți. Simțurile lor s-au tocit și ei au pierdut orice simțământ al marelui sacrificiu făcut pentru ei. Ei pot sta și asculta povestea crucii, să audă cum au fost înfipte piroanele acelea crude în mâinile și picioarele Fiului lui Dumnezeu, fără să fie mișcați în străfundurile sufletului.
Îngerul a spus: Dacă unii ca aceștia ar fi conduși prin cetatea lui Dumnezeu și li s-ar spune că toată această bucurie și slavă este pentru ei, pentru a se bucura de ea în veșnicie, nu ar fi conștienți ce scumpă este moștenirea care a fost cumpărată pentru ei. Nu ar realiza niciodată adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului. Ei n-au băut cupa și nici n-au fost botezați cu adevărat. Cerul ar fi întinat dacă unii ca aceștia ar locui acolo. Numai aceia care au avut parte de suferințele Fiului lui Dumnezeu, care au trecut prin marele timp de strâmtorare și și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului, numai aceia se vor putea bucura de slava de nedescris a frumuseții neîntrecute a cerului.
Lipsa acestei pregătiri necesare îi va lăsa pe dinafară pe tineri, pentru că ei nu lucrează cu suficientă stăruință și zel pentru a dobândi acea odihnă care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Ei nu își vor mărturisi în mod sincer păcatele pentru ca acestea să fie iertate și șterse. În scurt timp, aceste păcate vor fi scoase la iveală în toată grozăvia lor. Ochiul lui Dumnezeu nu dormitează. El știe orice păcat ascuns de ochiul muritor. Cei vinovați știu exact ce păcate ar trebui să mărturisească pentru ca sufletele lor să poată fi curate înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus le dă acum ocazia de a le mărturisi, de a se pocăi în adâncă umilință și de a-și curăți viața prin ascultare de adevăr și prin trăirea adevărului. Acum este timpul ca greșelile să fie îndreptate și păcatele mărturisite, căci, dacă nu, ele vor apărea în fața păcătosului în ziua mâniei lui Dumnezeu.
-156-
Adesea, părinții își pun prea mult încrederea în copiii lor; căci, adeseori, când părinții sunt încrezători, ei ascund nelegiuirea. Părinți, vegheați asupra copiilor voștri cu prudență. Îndemnați-i, mustrați-i, sfătuiți-i, la sculare și la culcare, la venire și la plecare, cuvânt cu cuvânt, regulă după regulă, azi un pic, mâine un pic. Faceți-i să vă asculte când sunt mici. Mulți părinți neglijează în mod trist acest lucru. Ei nu iau poziția fermă și hotărâtă pe care ar trebui să o aibă în privința copiilor. Ei le îngăduie să fie ca lumea, să iubească etalarea în îmbrăcăminte, să se asocieze cu cei care urăsc adevărul și a căror influență este otrăvitoare. Făcând astfel, ei încurajează în copiii lor o purtare lumească.
Am văzut că trebuie ca părinții creștini să aibă principiul de neclintit de a fi uniți în privința creșterii copiilor lor. Mulți părinți greșesc în acest punct — nefiind uniți. Greșeala este uneori la tată, dar cel mai adesea la mamă. Mama iubitoare își răsfață copiii și e îngăduitoare cu ei. Munca tatălui îl ține mai mult în afara căminului și deci departe de prezența copiilor. Influența mamei vorbește. Exemplul ei face mult în ce privește formarea caracterului copiilor.
Unele mame iubitoare le îngăduie copiilor lor unele rele care nu ar trebui îngăduite nici măcar pentru o clipă. Greșelile copiilor sunt uneori tăinuite față de tată. Mama le oferă articole de îmbrăcăminte sau le îngăduie alte lucruri, fără ca tatăl să știe ceva, pentru că el ar respinge astfel de lucruri.
-157-
În acest fel, copiii sunt învățați efectiv să înșele. Iar dacă tatăl descoperă, se cer scuze, dar adevărul se spune doar pe jumătate. Mama nu este deschisă. Ea nu își dă seama că și tatăl este la fel de mult preocupat de copii ca și ea, și că el nu trebuie să fie în necunoștință de greșelile sau trăsăturile rele de caracter care ar trebui îndreptate la ei, cât sunt încă mici. Lucrurile au fost acoperite. Copiii știu că părinții nu sunt uniți, și acest lucru își are efectul său. Încă de mici, copiii încep să înșele, să ascundă și să relateze lucrurile într-o lumină diferită de ceea ce este în realitate, atât mamei cât și tatălui. Exagerarea ajunge un obicei, iar minciunile încep să fie spuse fără mustrări de conștiință.
Aceste rele au început pentru că mama a ascuns lucruri față de tata, care este la fel de mult preocupat de dezvoltarea caracterului copiilor ca și ea. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se prezinte deschis. Însă procedeul opus, de a ascunde greșelile de tata, încurajează în aceștia tendința de a înșela și o lipsă de sinceritate și cinste.
Singura speranță pentru acești copii, fie că sunt de partea religiei sau nu, este să se convertească cu adevărat. Caracterul lor trebuie schimbat în întregime. Mamă nechibzuită, știi tu acum, când îți înveți astfel copiii, că întreaga lor experiență religioasă este afectată de ceea ce învață când sunt mici? Ține-i în frâu de mici; învață-i să te asculte și, dacă vor face astfel, vor fi mai dispuși să învețe să asculte de cuvintele lui Dumnezeu. Încurajează în ei comportamentul sincer, cinstit. Nu le da niciodată ocazia de a se îndoi de sinceritatea sau de cinstea ta.
Am văzut că tinerii pretind, dar nu se bucură de puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Le lipsește religia, mântuirea. Și, oh, ce cuvinte prostești, nechibzuite, rostesc ei! Despre toate acestea se ține un raport credincios, iar ființele muritoare vor fi judecate după faptele făcute în trup. Prieteni tineri, faptele și cuvintele voastre necugetate sunt scrise în carte. Conversațiile voastre nu au avut ca subiect lucrurile veșnice, ci ați vorbit despre una, despre alta — lucruri obișnuite, discuții lumești în care creștinii nu ar trebui să se angajeze. Totul se scrie în carte.
-158-
Am văzut că, dacă nu se va produce o schimbare totală în cei tineri, o convertire deplină, ei își pot pierde speranța cerului. Din ce mi-a fost arătat, cu adevărat convertiți sunt cel mult jumătate dintre tinerii care susțin că sunt de partea religiei și a adevărului. Dacă ar fi fost convertiți, ei ar trebui să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu. Mulți se bizuie pe o presupusă nădejde, fără a avea o temelie sigură. Izvorul nu este curat, de aceea apele care ies din acel izvor nu sunt curate. Curățiți izvorul și apele vor fi curate. Dacă inima este curată, atunci și cuvintele voastre, felul de a vă îmbrăca, faptele voastre vor fi în regulă. Lipsește adevărata evlavie. Nu-mi voi dezonora Mântuitorul, admițând că o persoană, care se ține de nimicuri și nu se roagă, este creștină. Nu! Un creștin își biruie trăsăturile firești, pasiunile. Există un remediu pentru sufletul bolnav de păcat. Acest remediu este în Isus. Ce Mântuitor prețios! Harul Lui este îndestulător chiar și pentru cel mai slab; iar cel tare, de asemenea, trebuie să aibă parte de harul Său, căci, dacă nu, va pieri.
Am văzut cum poate fi obținut acest har. Du-te în cămăruță și acolo, singur cu Dumnezeu, cere-I cu stăruință: “Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule; pune în mine un duh nou și statornic.” Fii sincer, deschis. Rugăciunea arzătoare e de mare folos. Ca și Iacov, luptați-vă în rugăciune. Luptați-vă! Domnul Isus a suferit în grădină, încât sudoarea îi cădea ca niște picături mari de sânge; și voi trebuie să faceți un efort. Nu plecați din cămăruță până ce nu vă simțiți puternici în Dumnezeu; apoi vegheați și, exact atât de mult timp cât vegheați și vă rugați, atât timp vă veți putea ține în stăpânire trăsăturile firești, iar harul lui Dumnezeu poate fi prezent în voi.
Dumnezeu îmi interzice să încetez să vă avertizez. Prieteni tineri, căutați pe Domnul din toată inima voastră. Veniți înaintea Lui cu stăruință și, atunci când veți simți în mod sincer că fără ajutorul lui Dumnezeu veți pieri, când veți tânji după El așa cum dorește cerbul izvoarele de apă, atunci Domnul vă va întări degrabă. Atunci pacea voastră va întrece orice înțelegere. Dacă așteptați mântuirea, trebuie să vă rugați. Luați-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiți și nu fiți nepăsători în rugăciunile voastre. Implorați-L pe Dumnezeu să lucreze în voi o adevărată reformă, astfel ca roadele Duhului Său să poată sălășlui în voi și să puteți străluci ca niște lumini în lume. Nu fiți o piedică sau un blestem pentru cauza lui Dumnezeu; puteți fi de folos, o binecuvântare. Vă spune Satana că nu vă puteți bucura de mântuire, pe deplin și liber? Nu îl credeți.