Mărturia 3
Capitolul 25 — Fii plin de râvnă și pocăiește-te
Stimați frați și surori,
Domnul mi-a arătat în viziune câteva lucruri cu privire la biserică, aflată în starea ei prezentă de căldicel, lucruri pe care vi le voi relata. Biserica a fost prezentată în fața mea în viziune. Îngerul a spus bisericii: “Isus îți vorbește: ‘Fii plin de râvnă și pocăiește-te’.” Am văzut că această lucrare trebuie luată în serios. Sunt lucruri pentru care este nevoie de pocăință. Înclinația spre lume, egoismul și lăcomia au distrus spiritualitatea din viața poporului lui Dumnezeu.
Pericolul pentru poporul lui Dumnezeu în ultimii câțiva ani a fost iubirea de lume. Din aceasta au izvorât păcatele egoismului și lăcomiei. Cu cât obțin mai mult din ceea ce aparține acestei lumi, cu atât se leagă mai mult sufletește de ea; și încă doresc mai mult. Îngerul a spus: “Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Luca 18, 25.) Cu toate acestea, mulți dintre cei ce pretind că au de spus ultimul cuvânt de avertizare către lume se luptă cu toate puterile lor să se așeze într-o poziție din care este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât să intre ei în împărăție.
Aceste comori pământești sunt binecuvântări când sunt bine folosite. Cei care le au ar trebui să-și dea seama că le sunt împrumutate de Dumnezeu și că ei ar trebui să-și folosească cu bucurie mijloacele pe care le au pentru înaintarea cauzei Sale. Ei nu își vor pierde răsplata aici. Ei vor fi priviți cu generozitate de îngerii lui Dumnezeu, care le vor pregăti o comoară și în ceruri.
-142-
Am văzut că Satana îi urmărește pe cei care au o fire egoistă, lacomă, dintre cei care pretind că au adevărul, și îi ispitește prin prosperitate, oferindu-le bogățiile pământului. El știe că, dacă nu își înving temperamentul natural, ei se vor împletici și vor cădea pentru că îl iubesc pe mamona și se închină idolului lui. Ținta lui Satana este adeseori atinsă. Dragostea puternică pentru lume învinge și înăbușă dragostea pentru adevăr. Împărățiile lumii le sunt oferite și cu nerăbdare ei se aruncă asupra comorilor lor și socotesc că prosperă de minune. Satana triumfă pentru că planul lui are succes. Ei au renunțat la iubirea de Dumnezeu pentru iubirea de lume.
Am văzut că cei care prosperă în acest fel pot zădărnici planul lui Satana, dacă vor birui lăcomia lor egoistă prin consacrarea tuturor bunurilor lor pe altarul lui Dumnezeu. Și când vor vedea unde este nevoie de mijloace pentru înaintarea cauzei adevărului și vor ajuta pe văduve, pe orfani și pe cei necăjiți, ei vor da cu bucurie și își vor strânge în acest fel o comoară în ceruri.
Dați atenție sfatului Martorului Credincios. Cumpărați aur încercat în foc ca să vă îmbogățiți, haine albe cu care să vă îmbrăcați și alifie pentru ochi ca să puteți vedea. Faceți ceva. Aceste comori prețioase nu vor cădea peste noi fără nici un efort din partea noastră. Trebuie să le cumpărăm — “fiți plini de râvnă și pocăiți-vă” — ieșiți din starea de căldicel. Trebuie să ne trezim pentru a ne putea vedea relele, să ne cercetăm pentru a ne descoperi păcatele și să ne pocăim cu toată râvna de aceste nelegiuiri.
Am văzut că frații care dețin averi trebuie să facă ceva pentru a se smulge din prinsoarea acestor comori pământești și a birui iubirea lor pentru lume. Mulți dintre ei iubesc această lume, își iubesc comoara, însă nu vor să recunoască acest lucru. Ei trebuie să fie plini de râvnă și să se pocăiască de lăcomia și egoismul lor, pentru ca dragostea adevărului să poată cuprinde totul în viața lor. Am văzut că mulți din aceia care posedă bogății vor eșua în ce privește cumpărarea aurului, a hainelor albe și a alifiei pentru ochi. Zelul lor nu are intensitatea și seriozitatea proporțională cu valoarea scopului pe care îl urmăresc.
-143-
Am văzut cum luptau acești oameni pentru bogățiile pământești; cât zel, câtă seriozitate, câtă energie pentru a obține o comoară pământească ce în curând nu va mai fi! Ce calcule reci fac ei! Plănuiesc și trudesc devreme și târziu, își sacrifică tihna și confortul pentru o comoară pământească. Un zel similar din partea lor în vederea dobândirii aurului, a hainelor albe și a alifiei pentru ochi îi va face să ajungă în posesia acelei mult dorite comori de viață, viață veșnică, în Împărăția lui Dumnezeu. Am văzut că, dacă sunt persoane care au nevoie de alifie pentru ochi, atunci aceștia sunt cei care au bogății pământești. Mulți dintre ei sunt orbi în ce privește starea lor, orbi în ce privește atașarea lor de această lume. Oh, de ar putea vedea!
“Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20.) Am văzut că mulți au îngrămădit atât de mult moloz la ușa inimii lor, încât nu o pot deschide. Unii au de îndepărtat disensiuni între ei și frații lor. Alții au temperamente rele. Alții au rostogolit lumea în fața ușii inimii lor, și aceasta blochează ușa. Tot acest moloz trebuie îndepărtat și atunci ei pot deschide ușa și-I pot spune bun-venit Mântuitorului.
O, cât de prețioasă era această făgăduință care mi-a fost arătată în viziune! “Voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” O, iubire, iubire minunată a lui Dumnezeu! Deși suntem în această stare de căldicel și plini de păcate, El ne spune: “Întoarceți-vă la Mine și Eu mă voi întoarce la voi și vă voi vindeca de toată apostazia voastră.” Acest lucru a fost repetat de înger de mai multe ori. “Întoarceți-vă la Mine și Eu Mă voi întoarce la voi și vă voi vindeca de toată apostazia voastră.”
-144-
Am văzut că unii se vor întoarce cu bucurie. Alții nu vor lăsa ca această solie către Laodicea să aibă influență asupra lor. Ei vor aluneca, vor ajunge mai rău ca înainte și vor fi vărsați din gura Domnului. Doar aceia care se vor pocăi cu râvnă se vor bucura de favoarea lui Dumnezeu.
“Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Noi putem birui. Da, pe deplin, cu totul. Isus a murit pentru ca noi să putem birui firea cea rea, orice păcat, orice ispită și să putem sta în cele din urmă alături de El.
Este privilegiul nostru acela de a avea credința și mântuirea. Am văzut că puterea Sa ne va fi acordată cu tot atâta îmbelșugare ca și până acum. Biserica lui Dumnezeu este cea care și-a pierdut credința de a cere, cu toată energia pusă în luptă, strigând ca și Iacov: “Nu te las să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Credința durabilă, răbdătoare, este pe cale de a muri. Aceasta trebuie să prindă din nou viață în inimile poporului lui Dumnezeu. Trebuie să se ceară binecuvântarea lui Dumnezeu. Credința, credința vie, ne poartă întotdeauna spre Dumnezeu, spre slavă; iar necredința ne duce în jos, către întuneric și moarte.
Am văzut că mințile unora din biserică nu sunt îndreptate în direcția cea bună. Datorită temperamentelor lor deosebite, ei își formează anumite păreri după care își măsoară frații. Și dacă cineva nu este întru totul de acord cu ei, de îndată este necaz în tabără. Unii strecoară țânțarul și înghit cămila.
Aceste păreri preconcepute au fost cocoloșite și îngăduite prea mult. S-au căutat bârna și paiul. Și când nu au existat dificultăți reale în biserică, atunci au fost fabricate necazuri. Mințile celor din biserică și ale slujitorilor lui Dumnezeu sunt îndepărtate de Domnul, de adevăr și de cer, pentru a zăbovi asupra întunericului. Satana tresaltă văzând asemenea lucruri; se delectează cu ele. Însă nu acestea sunt încercările prin care va fi curățită biserica și care la sfârșit vor spori puterea poporului lui Dumnezeu.
-145-
Am văzut că unii se veștejesc din punct de vedere spiritual. Ei au trăit veghind ca frații lor să facă ceea ce este bine — prinzând orice greșeală pentru a-i necăji. Și, în timp ce fac astfel, mintea lor nu este îndreptată nici către Dumnezeu, nici către cer, nici spre adevăr; ci exact într-acolo unde dorește Satana — spre o altă persoană decât ei înșiși. Sufletele lor sunt neglijate; rareori își văd sau își simt propriile lor greșeli pentru că sunt prea ocupați să urmărească greșelile altora, fără a privi prea mult asupra propriilor lor suflete sau a-și cerceta propriile lor inimi. Îmbrăcămintea unei persoane, o bonetă, un șorț, le captivează toată atenția. Ei trebuie să vorbească despre aceasta cu cutare sau cu cutare și au suficient de lucru timp de câteva săptămâni. Am văzut că toată religia pe care o au unele suflete sărmane constă în a urmări îmbrăcămintea și faptele altora și a găsi greșeli la aceștia. Dacă nu fac o reformă în viața lor, nu va fi loc pentru ei în ceruri, căci ei vor găsi greșeli chiar și la Domnul.
Îngerul a spus: “A te pune în rânduială cu Dumnezeu este o lucrare personală.” Lucrarea se face între Dumnezeu și propriile noastre suflete. Însă când oamenii au atât de multă grijă de greșelile altora, ei nu au grijă de ei înșiși. Aceste persoane capricioase, căutătoare de greșeli, se vor vindeca de regulă de acest obicei dacă vor merge direct la persoana despre care socotesc că este greșită. Este atât de greu de făcut acest lucru, încât vor renunța mai degrabă la părerile lor decât să meargă. Însă e mult mai ușor de dat frâu liber limbii încoace și încolo, când persoana acuzată nu este prezentă.
Unii socotesc că este greșit să încerci să păstrezi ordine în serviciile de închinare pentru Dumnezeu. Însă eu am văzut că nu este un lucru periculos să păstrezi ordine în biserica lui Dumnezeu. Am văzut că lui Dumnezeu nu-I place dezordinea și că trebuie să existe ordine atunci când se fac rugăciuni și când se cântă. Noi nu ar trebui să venim în casa lui Dumnezeu pentru a ne ruga pentru familiile noastre, afară de cazul când un simțământ profund ne conduce să facem acest lucru, în timp ce Duhul lui Dumnezeu lucrează convingerea asupra lor. În general, locul potrivit pentru a ne ruga pentru familiile noastre este la altarul familial. Când cei care constituie subiectele rugăciunilor noastre sunt plecați, cămăruța este locul cel mai potrivit de a-L ruga pe Dumnezeu pentru ei. Când suntem în casa lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm pentru o binecuvântare potrivită pentru acel moment și trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să asculte și să răspundă la rugăciuni. Acest fel de întâlniri vor fi interesante și pline de viață.
-146-
Am văzut că toți trebuie să cânte și cu spiritul, și cu mintea. Lui Dumnezeu nu-i place dezacordul și nici când nu se înțeleg cuvintele. Lui îi place întotdeauna ce este corect, nu incorect. Și cu cât poporul lui Dumnezeu cântă mai corect, mai armonios, cu atât I se aduce Lui mai multă slavă, biserica este avantajată, iar necredincioșii sunt afectați în mod favorabil.
Mi-a fost arătată ordinea, ordinea desăvârșită din ceruri, și am fost încântată să ascult muzica înălțătoare de acolo. După ce am ieșit din viziune, felul în care se cântă aici mi s-a părut foarte aspru și discordant. Am văzut grupuri de îngeri care stăteau în careu, fiecare având o harpă de aur. La capătul harpei era un instrument cu care se dădeau sau se schimbau tonurile. Degetele lor nu se năpusteau asupra corzilor cu nepăsare, ci ei atingeau anumite corzi pentru a produce anumite sunete. Era un înger care conducea întotdeauna, care atingea cel dintâi harpa și dădea tonul, apoi toți se uneau în muzica aceea amplă, desăvârșită, a cerului. Aceasta nu poate fi descrisă. Este melodioasă, cerească, divină, în timp ce fiecare chip strălucește de lumina lui Isus, o slavă de nedescris.