O învățătură din lucrarea lui Hristos
Cu un prilej, pe când Hristos era în toiul lucrării Sale de a învăța și a vindeca, cineva din mulțimea adunată în jurul Lui, a zis: “Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră!” (Luca 12, 13.)
Omul acesta fusese martor la lucrările minunate ale lui Hristos. Fusese uimit de claritatea înțelegerii Sale, de judecata Lui superioară și de imparțialitatea cu care considera cazurile aduse înaintea Lui. El auzise apelurile mișcătoare ale lui Hristos și solemnele Lui amenințări adresate cărturarilor și fariseilor. Dacă ar fi putut fi spuse cuvinte cu așa autoritate fratelui său, el n-ar fi putut să refuze omului oprimat partea lui. El a solicitat influența lui Hristos de partea sa: “Spune fratelui meu”, a zis el, “să împartă cu mine moștenirea noastră”.
-217-
Duhul Sfânt stăruia la inima acestui om să devină moștenitor al moștenirii nestricăcioase și neîntinate și care nu se vestejește. El văzuse dovezi ale puterii lui Hristos. Acum avea prilejul de a vorbi Marelui Învățător, de a-și exprima cea mai mare dorință a inimii sale. Dar ca și omul cu grebla de gunoi din alegoria lui Bunyam, ochii lui erau ațintiți în pământ. El nu vedea cununa de deasupra capului său. Ca și Simon Magul, el prețuia darul lui Dumnezeu ca un mijloc de câștig lumesc.
Misiunea pe pământ a Domnului Hristos se apropia repede de sfârșit. Numai câteva luni Îi mai rămâneau ca să termine ceea ce venise să facă pentru așezarea Împărăției harului Său. Totuși, lăcomia omenească ar fi vrut să-L abată de la lucrarea Lui, ca să se ocupe de o ceartă pentru un petic de pământ. Dar Isus nu urma să fie abătut de la misiunea Sa. Răspunsul Lui a fost: “Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?” (Luca 12, 14.)
Hristos a dat în mod clar de înțeles omului că aceasta nu era lucrarea Lui. El lupta să salveze suflete. El nu trebuia să fie abătut de la aceasta pentru a lua asupra Sa obligațiile unui magistrat civil.
De câte ori astăzi se impune bisericii o muncă ce n-ar fi trebuit să fie niciodată îngăduită să intre în lucrarea slujitorilor Evangheliei!
-218-
De repetate ori, I s-a cerut lui Hristos să decidă în chestiuni juridice sau politice, dar El a refuzat să Se amestece în treburi lumești. El știa că în lumea politică erau multe lucruri nedrepte și multă tiranie. Dar singura Lui demascare a acestora era vestirea adevărului biblic. Mulțimilor care se îngrămădeau pe urmele Sale, El le prezenta principiile curate și sfinte ale Legii lui Dumnezeu și le vorbea de fericirea care se găsește în ascultarea de aceste principii. Cu autoritate de Sus, El, scotea în evidență importanța dreptății și a milei. Dar refuza de a Se lăsa prins în certuri personale.
Hristos stătea în lumea noastră în poziția de Căpetenie a marii împărății spirituale pentru înființarea căreia venise în lumea noastră, Împărăția neprihănirii. Învățătura Lui explica principiile înnobilatoare și sfințitoare care cârmuiesc împărăția aceasta. El arăta că dreptatea, mila și iubirea sunt puterile care stăpânesc în Împărăția lui Iehova.
Un timp de pregătire
Trăim în marea zi antitipică a ispășirii. Trebuie să-L căutăm individual pe Dumnezeu. Aceasta este o lucrare personală. Să ne apropiem de Dumnezeu ca nimic să nu se furișeze în eforturile noastre, ce ar reprezenta greșit adevărul pentru timpul de față. Fiecare să mărturisească, nu păcatul fratelui său, ci propriul său păcat. Să-și smerească inima înaintea lui Dumnezeu, și să ajungă atât de plin de Duhul Sfânt, încât viața lui să arate că a fost născut din nou. Citim: “Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.)
Evanghelia lui Hristos trebuie să fie trăită, practicată în viața de toate zilele. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie curățiți de orice răceală și orice egoism. Simplitatea, blândețea și modestia sunt de mare preț în lucrarea lui Dumnezeu. Încercați să-i uniți pe lucrători în încredere și iubire. Dacă nu puteți face lucrul acesta, fiți voi înșivă așa cum trebuie și lăsați restul pe seama lui Dumnezeu. Lucrați în credință și cu rugăciune. Alegeți tineri creștini și educați-i să fie, nu lucrători cu inima ca fierul, ci lucrători care sunt dispuși să colaboreze.
-219-
Mă rog ca Domnul să schimbe inima acelora care, dacă nu primesc mai mult har, vor cădea în ispită. Avem nevoie să trăim în strânsă comuniune cu Dumnezeu, ca să ne putem iubi unul pe altul cum ne-a iubit Hristos. Tocmai prin aceasta va cunoaște lumea că suntem ucenicii Lui. Să nu aibă loc înălțare de sine. Dacă lucrătorii își vor smeri inima înaintea lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. Ei vor primi idei proaspete și noi, și va avea loc o minunată reînviorare a lucrării misionare medicale.
Marea lucrare care ne stă în față, nouă tuturor, ca creștini, este aceea de a extinde Împărăția lui Hristos cât mai repede cu putință, în acord cu însărcinarea divină. Evanghelia trebuie să înainteze de la cucerire la cucerire, de la biruință la biruință. Măreția împărăției de sub tot cerul va fi dată poporului sfinților Celui Prea Înalt, și ei vor lua împărăția și vor stăpâni în veci și în veci de veci.